992 matches
-
dă sie, Și-și da muncita bogăție Lui, Dumnezeului cel mare De-aceea nu avem frăție Doar lupta pentru noi ciosvârte, Și roată Lumii se învârte Cu noi lozinci la temelie Și va veni și-o vreme, poate, Când tot Cezarii ne vor face Frăție și egalitate, Cu dumnezeu Satan, în pace Ca niște vite, dobitoace, Îi vom slavi atunci, prin munca, Pe cei ce pâinea ne-o aruncă În timp ce Dumnezeu va tace Privind ce inima, ne face, Și nu vă
Editura Destine Literare by Liviu Florian Jianu () [Corola-journal/Science/76_a_319]
-
în dauna intereselor Bizanțului, provocau mânia legitimă a acelei părți a societății, care era în stare să judece. În fruntea opoziției din capitală se aflau fiica lui Manuel I, și ea Maria, și soțul acesteia, o persoană energică și populară, cezarul Raymond de Montferrat. Afară de aceasta, din Paphlagonia, prin intermediul fiilor săi de la curte, înrâurea activ asupra situației din Constantinopol un intrigant vestit-vărul lui Manuel I, Andronic (viitorul împărat). În iarna anului 1181 a fost plănuit un atentat la viața protosebastului. Complotul
Alexie al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315308_a_316637]
-
mai 305, pe un deal aflat la câțiva kilometri de Nicomedia, chiar în locul unde fusese proclamat împărat, Dioclețian s-a adresat soldaților, anunțându-le abdicarea sa și transferul puterii supreme către noii împărați auguști Galerius și Constantius, asistați de doi cezari, Maximinus Daia și Flavius Valerius Severus. În aceeași zi, colegul său Maximian a abdicat la Milano și și-a cedat puterile lui Constantius. Această abdicare a fost un act politic nemaivăzut care i-a uimit pe contemporani: Dioclețian a redevenit
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și să-i transmită puterea, iar el însuși a promis că se va mulțumi doar cu dreptul de a purta veșminte împărătești cu titlu. Comnenul, care se afla într-o situație dificilă, era cât pe ce să se învoiască, însă cezarul Ioan Ducas i-a gonit pe solii lui Botaneiates, declarându-le că o astfel de propunere ar fi fost potrivită înaintea asaltului, iar acum bătrânul Nichifor al III-lea ar trebui să se gândească nu la tron, ci la salvare
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
continuări de tiraje. Cartea a avut parte de succes public, ajungând în 1936 la un tiraj de 30—34.000 de exemplare. Reacțiile critice de la vremea publicării romanului au fost în general pozitive, printre cei care au semnat cronici fiind Cezar Petrescu (în revista "Gândirea"), Tiberiu Moșoiu, Octav Botez, Gheorghe Bogdan-Duică, Mihail Dragomirescu, Pompiliu Constantinescu, Constantin Gerota, Ion Dobre, Radu Dragnea (colaborator al revistei "Gândirea" - în 1927) și Scarlat Struțeanu (colaborator al revistei "Flacăra" - în 1932). Primirea nu a fost totuși
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
consul pentru prima oară în anul 13 i.en. În anul 12 i.en., a fost forțat să divorțeze de Vipsania Agrippina că să se însoare cu fiica văduva a lui Augustus, Iulia, pentru a deveni protectorul fiilor ei, tinerii cezari, Caius și Lucius. Nu se atrăgeau reciproc, iar căsătoria s-a dovedit un dezastru. Astfel, Tiberius, dezgustat de propria să soție, a fost mult timp departe de ea, în campanii. I-a cerut permsiunea lui Augustus de a se autoexila
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
o asemenea alianță ambițiilor sale viitoare. De aceea, cu toată împotrivirea mamei sale, el se căsători, în ultimele luni ale anului 1077, cu tânăra Irina Dukas, fiica lui Andronic Ducas, protovestiar, protopoedru, mare duce al gărzilor din Anatolia și nepoata cezarului Ioan Ducas Atunci când, în luna aprilie a anului 1081, devenea împărăteasă a Bizanțului, ea nu împlinise 15 ani. Nu pare să fi fost foarte frumoasă de loc. Ana Comnena, care mărturisește pentru mama sa o foarte vie admirație, cu toată
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o reformă constituțională originală, sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi "Auguști" li se subordonează doi "Cezari": Galerius și Constanțiu I . Dioclețian, cu reședința la Nicomedia, răspundea de administrarea provinciilor orientale (având subordonat pe "Caesarul" Galerius care, de la Sirmium, asigura paza Iliriei, Macedoniei și Greciei). Căsătoria lui Maximian și a lui Galerius cu fiicele lui Dioclețian, precum și
Dioclețian () [Corola-website/Science/299909_a_301238]
-
a face portretul suveranului. Se spune că împăratul admira atât de mult arta lui Tiziano, încât - în timp ce îi poza - s-a aplecat să ridice pensula care îi căzuse artistului din mână, zicând: ""Tiziano este demn să fie slujit de un Cezar; suntem în posesia mai multor principate, dar avem un singur Tiziano"". Vreme de un sfert de veac, Tiziano va lucra pentru Carol Quintul. Primește în schimb bani, privilegii și titlul de conte al imperiului. Când în 1556 împăratul abdică pentru
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
o guvernare eficientă a statului. Dioclețian a reorganizat imperiul, împărțindu-l în zece dioceze, în anul 290 d.Hr. În 292 a avut loc prima revoltă a Egiptului. Pe 1 martie 293, sistemul tetrarhic a fost definitivat, fiind cooptați doi Cezari: Galerius pentru Dioclețian, și Constantius Chlorus pentru Maximian. Uzurpările erau astfel mai dificile, iar autoritatea imperială a fost multiplicată cu patru. În 297-298, în contextul războiului cu perșii, au existat două tentative de uzurpare: Iulian în Africa și Domitius Domitianus
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
lui Flavius Severus și lui Maximin Daia. La 25 iulie 306 , Constantin a fost proclamat împărat de către trupele din Britania. Câteva luni mai târziu, Maxentius a fost proclamat împărat la Roma de către gărzile pretoriene. Recunoașterea lui Constantin cel Mare ca Cezar că membru inferior al tetrarhiei, de către Galerius, și refuzul lui Maxentius au dus la destrămarea tetrarhiei. Maximian Herculius a revenit pe scenă politică. Maxentius s-a proclamat princeps, cerând recunoașterea din partea lui Galerius, dar fiind refuzat, a luat titlul de
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
Gallia, la Constantin. Între timp, izbucnește revoltă lui Valerius Alexander și are loc conferință de la Carnuntum ce regulariză sistemul politic. Desfășurată sub președinția lui Dioclețian, conferință stabiliea împărații legitimi și uzupratorii. Galerius a devenit primul dintre Augusti, avându-l ca Cezar pe Maximinus Daia. Licinius a fost promovat că Augustus, iar Constantin a rămas în poziția de Cezar. Maxentius și Valerius Alexander au fost denunțați că uzurpatori, iar Maximian Herculius a fost forțat să abdice din nou. În urmă presiunilor exercitate
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
Galliei, numit Cezar și princeps iuventutis în 317, în timp ce Fausta dorea promovarea fiilor săi. Constantin a reorganizat imperiul, a reformat statul, a revigorat tetrarhia de familie, el că Maximus Augustus, și fii săi , Constantin ÎI, Constantius II și Constans, că Cezari, ulterior Dalmatius Iunior. În 335, Constantin II a luat Galiile, Hispaniile și Britania, cu reședința la Treveri, Constantius al II-lea a preluat Egiptul și Asia Mică, cu reședința la Antiochia, iar Constans a preluat Italia, Africa și Panonia. Dalmatius
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
origine barbara. Constantius II , care guverna în Orient, îl învinge pe Magnentius la Mursa și Mons Seleuci, iar francii și alamanii pătrund în Gallia. Lui Constantius i-a urmat la tron în 361 vărul sau, Iulian, care era cooptat că cezar al vestului din 355. A preluat titlul de augustus, opunându-se lui Constantius din 360. Pentru că dpusnea de o bogată cultură și având aplecări filosofice, a fost unul dintre personajele tragice ale antichității târzii. Având pasiune pentru filosofia greacă și
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
i-a oferit flori ca felicitări. Prima lui impresie a fost că orașul era în paragină, situație care începuse după cucerirea acestuia în a patra Cruciadă, dar care era datorată și reducerii continue a bazei de impozitare de care dispunea cezarul bizantin, pe măsură ce imperiul lui se reducea din ce în ce mai mult sub loviturile arabilor musulmani și mai apoi ale turcilor musulmani. La momentul cuceririi capitalei, imperiul nu mai era decât o umbră a mărețului stat care fusese cândva, fiind limitat la împrejurimile acesteia
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
cincisprezece milioane de dolari, iar piciorul, căzut în luptă, a fost îngropat în ziua de azi a anului 1842, cu onoruri militare, în cimitirul Santa Paula. Președintele, denumit Eroul, Vulturul, Preacinstitul, Războinicul Nemuritor, Părintele Patriei, Alteța Preafericită, Napoleonul Vestului și Cezarul Mexican, trăia într-un conac din Xalapa, care părea mai degrabă un palat din Versailles. Președintele adusese de la Paris toate mobilele, decorațiunile și podoabele. În dormitor avea o oglindă enormă, curbilinie, care înfrumuseța pe oricine se privea în ea. În
27 SEPTEMBRIE. POMPE FUNEBRE. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296011_a_297340]
-
ci printr-o temeinică, chiar spartană organizare social-legislativă. Dar, mai presus de toate, aveau "obsesia" construcțiilor de drumuri pavate și de cetăți-fortărețe (inclusiv în junglă) menite să reziste veșnic în fața oricărui inamic. Capitala incașilor, Cuzco, era - arhitectural - comparabilă cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se află cetatea Machu Picchu. Găsită abia în 1911, această citadelă a fost concepută ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate și
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
În 1990, cu ocazia primei ședinte de primiri în Uniunea Scriitorilor dintr-o România liberă, dosarul său a fost susținut de Nicolae Manolescu și de Marin Sorescu, și poetul a fost admis ca membru titular. Recomandările au fost semnate de: Cezar Baltag, Mircea Dinescu, Dan Grigorescu, Ion Gheorghe. În martie 1990, i s-a propus direcția revistei Europa, pe care Aurelian Titu Dumitrescu a și înfiintat-o. Printre alții, publicau în paginile acesteia, în același timp, Nicolae Manolescu, Adrian Păunescu, Dan Grigorescu
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
statului slăbit din cauza războiului civil pornit tot de Cezar. Prietenul lui Cezar, Marcus Brutus, complotează pentru a îl asasina, în speranța de a salva republica. Dramatica asasinare din Idele lui Martie a fost catalizatorul unui al doilea război civil, între cezari (Octavian, Marc Antoniu, Lepidus) și republicani (între alții, Brutus, Cassius și Cicero). Conflictul s-a încheiat cu victoria cezarilor în Bătălia de la Philippi și stabilirea formală a unui al Doilea Triumvirat, în care Octavian, Antoniu și Lepidus au preluat împreună
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
în speranța de a salva republica. Dramatica asasinare din Idele lui Martie a fost catalizatorul unui al doilea război civil, între cezari (Octavian, Marc Antoniu, Lepidus) și republicani (între alții, Brutus, Cassius și Cicero). Conflictul s-a încheiat cu victoria cezarilor în Bătălia de la Philippi și stabilirea formală a unui al Doilea Triumvirat, în care Octavian, Antoniu și Lepidus au preluat împreună controlul asupra Romei. Tensiunile iscate între Octavian și Antoniu au condus la un nou război civil, culminând cu înfrângerea
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
revocării exilului lui Cezar, dictatorul ar fi spus: „El, a cărui viață o dorești atât de mult, va deveni, într-o zi, cel care va răsturna partea de nobili a căror cauză o susții alături de mine; căci în acest singur Cezar vei găsi mulți precum Marius“. În ciuda grațierii, Cezar nu a rămas în Roma și a plecat în Asia și Cilicia pentru satisfacerea serviciului militar. Aflat în Asia Mică, Cezar era implicat în mai multe operațiuni militare. În 80 î.Hr., încă
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
secund în absența sa. Cezar a crezut că va fi judecat și marginalizat politic dacă ar fi intrat în Roma fără imunitatea pe care i-o conferea poziția de consul sau fără puterea armatei sale. Pompei l-a acuzat pe Cezar de insubordonare și trădare. Pe 10 ianuarie 49 î.Hr. Cezar traversează Rubiconul (granița Italiei) și atacă propria patrie, republica romană, cu gândul de a se instala dictator. Istoricii se contrazic în privința spuselor lui Cezar la traversarea Rubiconului. Acesta ar fi
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
plimbările sale favorite. O altă idee era să fie ucis la alegeri, în timp ce traversa un pod pentru a numi magistrații din cadrul Campus Martius; urmau să vadă care este cel mai puțin norocos dintre ei, pentru ca acela să îl împingă pe Cezar de pe pod, iar ceilalți să alerge și să îl ucidă. Un al treilea plan era acela de a aștepta următorul spectacol cu gladiatori. Avantajul era că, din pricina spectacolului, nu s-ar fi născut nici o suspiciune dacă se zăreau armele ce
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
al vastei sale avuții, oferindu-i lui Octavius atât puterea imensă asigurată de numele lui Cezar, cât și control asupra uneia dintre cele mai mari averi din republică. În plus, Gaius Octavius era, pentru toate intențiile și scopurile, fiul marelui Cezar și în mod consecvent loialitatea populației romane a trecut de la Cezar la Octavius. Octavius, în vârstă de doar 19 ani la moartea lui Cezar, s-a dovedit a fi fost nemilos și crud. În timp ce Antoniu se ocupa de Decimus Brutus
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
revocării exilului lui Cezar, dictatorul ar fi spus: „El, a cărui viață o dorești atât de mult, va deveni, într-o zi, cel care va răsturna partea de nobili a căror cauză o susții alături de mine; căci în acest singur Cezar vei găsi mulți precum Marius“. Soții Copii Nepoți Iubite Posibili iubiți În Roma antică, homosexualitatea masculină era comună și larg răspândită în societate, în special în clasele sociale superioare. Însă, oficial, societatea romană dezaproba homosexualitatea. Potrivit lui Cicero, Bibulus și altor
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]