403 matches
-
lui Levitsky și al lui Way (2002) de "autoritarism competitiv" decât de democrația liberală. În mod cert, puterea este intens concentrată, atât în cadrul chavismului ca mișcare politică, cât și în contextul mai larg al regimului politic. În interiorul mișcării chaviste, autoritatea charismatică a lui Chávez este prin definiție în afara oricărui control al liderilor politici rivali sau al mecanismelor de răspundere instituționalizate. În al doilea rând, liderii au venit și au plecat, iar uneori au revenit, într-un ritm amețitor, dar niciunuia nu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au eșuat în mod repetat de a se alinia în spatele unei noi organizații de partid sau mișcări politice capabile să lupte cu chavismul în alegeri. Lipsa de încredere în forțele proprii și în capacitatea de a concura împotriva unui lider charismatic pe un câmp de luptă cu multe denivelări, le-a determinat pe multe din grupurile opoziției să renunțe la folosirea cadrului instituțional și să recurgă la forme de rezistență cvasi-insurecționale pentru a-l forța pe Chávez să lase președinția, cum
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
unei mici Polonii preponderent poloneze, condusă de liderul demo-crat-naționalilor, Roman Dmovski. De la o zi la alta, între 1922 și 1926, țara se zbate în anarhia creată de numeroasele sale partide. Apoi, cu toții vor aplauda "marșul Varșoviei" al lui Pilsudski. Conducător charismatic complex, creat inițial de socialism, deportat în Siberia după ce fusese agent terorist în 1905, acesta se transformă în admirator al lui Mussolini, instaurează o dictatură în 1929, interzice partidele cu un an mai tîr-ziu, înainte de a dizolva Dieta și de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care s-a bucurat naționalismul În România postdecembristă nu poate fi explicată fără a ține seama de modelul național-comunist autohton. Autorii alocă un spațiu important discuției despre legitimitate, trecînd În revistă tipurile indicate de Weber În relație cu autoritatea - tradițională, charismatică și legal-rațională, bazată pe dreptul divin sau natural. Aici trebuie să intervenim cu o obiecție metodologică: despre teoria dreptului divin și a celui natural s-au scris tratate monumentale, de aceea e cumva straniu ca recomandarea bibliografică la acest subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
copacilor, schimbările meteorologice, traseul astrelor etc.); j) alte forme de divinație (precum moartea neașteptată). La rândul său, Evan M. Zuesse (1987b, vol. IV, p. 376) propune o tipologie Întemeiată pe trei mari familii: a) divinația intuitivă (presentimente, viziuni ale persoanelor charismatice); b) divinația prin posesiune (forțele superioare transmit mesaje prin manifestări ale naturii - mișcările sau poziția flăcărilor, apei, pietrelor, stelelor, păsărilor etc. - sau prin acte ale unor oameni „aleși” - vise, transă, ședințe de spiritism, oracole etc.); c) divinația prin Înțelepciune (decodarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Tradiționalul: este exponentul structurilor vechi, rol atribuit celei mai vârstnice persoane din grup. El relevă cu luciditate principalele neajunsuri; 2. Exuberantul se comportă dezinvolt, furnizând cele mai îndrăznețe idei care-i vin în minte. Este ales dintre persoanele tinere și charismatice; 3. Pesimistul, criticul prin vocație, care demolează orice abatere de la traseele cunoscute, confundând cutezanța cu excentricitatea desuetă. Este un specialist dintr-un domeniu apropiat; 4. Optimistul promovează un realism riguros, obiectiv, manifestând adeziune pentru atitudinea entuziastă a exuberantului, dar desolidarizându
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
erotică în relațiile lor de familie. Unele nu s-au oprit la acest nivel de așteptare, acela de decor stimulativ, și s-au implicat în decizii politice, s-au substituit, uneori, suveranilor în luarea hotărârilor politice, economice, culturale. Frumoase, senzuale, charismatice, inteligente și ambițioase, cultivate și talentate, curtezanele au trezit admirație și respect, dar și invidie, gelozie, dorință de răzbunare. Puternice și voluntare, au înfruntat ostilități, rivalități și concurențe din partea curtenilor, împărăteselor și reginelor, soțiilor nobililor, din partea semenelor ce aspirau să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îi însoțeau pe suverani la vânătoare. Au intrat în legendă și în istoria anecdotică relațiile de intimitate erotică ale cuceritorilor lumii, împăraților și regilor, oamenilor politici și șefilor de stat, remarcabililor oameni de știință și de cultură cu femei speciale, charismatice, din categoria curtezanelor. În perioade de conflicte militare, de războaie, în trecutul îndepărtat ca și în perioade moderne, femeile, curtezane ca ocupație, dansatoare, actrițe s-au oferit ori au fost folosite ca spioane. Totodată au avut episodic conduite de curtezane
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
seducție. Unele au iubit cu pasiune, cele mai multe s-au dăruit suveranilor din interes și din orgoliu. Unele au adus pe lume progenituri recunoscute drept urmași regali, princiari sau etichetate ca bastarzi, mereu expuși respingerii sociale. Inteligente, cultivate, rafinate, sofisticate, senzuale, charismatice, favoritele suveranilor și nobililor europeni erau admirate pentru toaletele luxoase, pentru eleganța manierelor, pentru acțiunile de filantropie culturală. Toate aduceau fast, decor, strălucire, farmec și culoare curților suveranilor și nobililor. Unele străluceau prin frumusețe și rafinament, altele, prin inteligență, cultură
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și una dintre cele mai populare actrițe de musicalhall ce a dat strălucire spectacolelor de revistă, impunând conga, dans de inspirație afro-cubaneză, și charleston, dans american de salon, a fost Josephine Baker, pe numele real, Freda Josephine Mc Donald. Frumoasă, charismatică, talentată, originală, provocatoare, cu alură exotică, Freda Josephine a frânt multe inimi, dovadă că a avut 1500 de propuneri de căsătorie. Viața i-a fost extrem de agitată, a trecut prin mai multe căsătorii, și-a pierdut copiii din care cauză
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
familie cu vederi politice de stânga, în Angers. Mama ei era sufocant de grijulie, îi era teamă ca fata ei să nu se drogheze și să nu-i urmeze bunicii dinspre mamă care a fost o prostituată. Tatăl ei, un charismatic cuceritor, era un bun orator, iar Béné îl vedea ca un Che Guevara. Avea o atracție specială pentru tatăl ei, era un model pentru ea. A dezamăgit-o când a aflat că are alte iubite și, mai cu seamă, după ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
problemă În sine. El era o figură proeminentă În noua mișcare a statelor independente din Africa și Asia, care se Întruniseră la o conferință În Bandung (Indonezia) În aprilie 1955 și condamnaseră „colonialismul În toate manifestările sale”. Era o figură charismatică pentru arabii radicali din Întreaga regiune. și Începuse să suscite și interesul sovieticilor: În septembrie 1955, Egiptul anunța cumpărarea unei mari cantități de arme din Cehoslovacia. Ca urmare, În 1956 britanicii Îl considerau pe Nasser un pericol: un despot radical
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost ucis În Mexic de un asasin stalinist (și În mare măsură din această cauză), existau partide troțkiste În fiecare stat european unde nu erau explicit interzise. De obicei erau mici, conduse, după modelul fondatorului eponim, de o figură charismatică și autoritară care dicta doctrine și tactici. Strategia caracteristică era „infiltrarea”: troțkiștii activau În cadrul organizațiilor de stânga (partide, sindicate, societăți academice), Încercând să le colonizeze sau să influențeze deciziile și alianțele acestora În direcția dictată de teoria troțkistă. Pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
franceză din 1968 (Aron) a devenit pe loc obiectul nostalgiei În mitologia populară: o confruntare stilizată În care forțele Vieții, Energiei și Libertății bulversau platitudinea cenușie și plicticoasă a oamenilor din trecut. Protagoniștii principali au Îmbrățișat cariere politice convenționale: liderul charismatic al studenților troțkiști, Alain Krivine, este azi, după patruzeci de ani, liderul sexagenar al celui mai vechi partid troțkist francez; Dany Cohn-Bendit, expulzat din Franța În mai, a devenit un respectabil consilier municipal În Frankfurt și apoi reprezentant al Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau divizați În câteva facțiuni, iar armata portugheză a reușit să-i stăpânească, cel puțin o vreme. În Mozambic, unde 60.000 de soldați protejau o populație europeană de numai 100.000 de locuitori, sau În Guineea ori Capul Verde, unde charismaticul Amílcar Cabral imobilizase peste 30.000 de soldați portughezi Într-un război de gherilă nemilos Împotriva a zece mii de rebeli, situația devenea insuportabilă. La Începutul anilor ’70, În cea mai săracă țară europeană, războaiele africane Înghițeau jumătate din bugetul anual
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al președintelui și indiferența lui declarată la amănuntele planificării economice nu au Împiedicat cu nimic schimbarea. Dimpotrivă: modernizarea turbulentă a Franței, care a stârnit protestele din 1968, a Început la adăpostul unei Constituții semiautoritare, croită pe măsura unui autocrat militar charismatic - mai bine spus, protestele au fost provocate tocmai de amestecul tulburător de autoritate paternalistă de tip tradițional și transformări sociale destabilizatoare. Adversarii și criticii lui de Gaulle au făcut mult caz de stilul „nedemocratic” În care generalul a dobândit și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ierarhi ai Bisericii Catolice vedeau În el un posibil radical: era tânăr (a fost ales papă la numai 58 de ani; devenise arhiepiscopul Cracoviei Înainte de a Împlini 40 de ani), dar deja un veteran al Conciliului Vatican II. Energic și charismatic, el urma să continue opera pontifilor Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea, conducând Biserica Într-o eră nouă: un pastor, nu un birocrat curial. Catolicii conservatori, pe de altă parte, se consolau cu reputația lui Wojty³a de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amenințați din toate părțile: de la planurile de privatizare ale cehilor până la separatismul maghiar sau perspectiva integrării În „Europa”. Nu doar mijloacele de trai erau În joc, ci Însăși ființa națională. Propulsat de această retorică și de un stil kitsch, dar charismatic, Mečiar a repurtat o victorie clară la alegerile federale din iunie 1992, obținând aproape 40% din voturile slovacilor. În paralel, În regiunile cehești s-a impus noua formațiune a lui Václav Klaus, Partidul Democrat Civic, În alianță cu creștin-democrații. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1989, În urma căruia a devenit președintele republicii sârbe. Dar, pentru a menține și a consolida influența Serbiei În Iugoslavia, el trebuia să transforme Întregul sistem federal. Între diferitele republici constituente exista un echilibru atent calculat, asigurat mai Întâi de figura charismatică a lui Tito și apoi de președinția prin rotație. În martie 1989, Miloševiæ a trecut la desființarea acestui aranjament. El a forțat adoptarea unui amendament constituțional prin care provinciile Kosovo și Vojvodina, până atunci autonome, erau „integrate” În Serbia, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ražnatoviæ), a cărui Gardă a Voluntarilor Sârbi („Tigrii”) a măcelărit sute de oameni În regiunile estice din Bosnia și Croația, fie de foști ofițeri din armata iugoslavă precum colonelul Ratko Mladiæ (descris de diplomatul american Richard Holbrooke drept un „ucigaș charismatic”), care s-a declarat din 1992 șeful sârbilor bosniaci și a organizat primele atacuri asupra țăranilor croați din comunitățile majoritar sârbe din Krajina. Obiectivul lor strategic era nu atât să Înfrângă forțele inamice, cât să-i facă pe cetățenii de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea fi acoperită decât prin transferuri masive de bani lichizi. În anii ’80, o nouă alianță politică, Liga Lombardă (devenită apoi Lega Nord), a Început să exploateze convingerea generală că „sudul” profitase destul de prosperitatea nordului. Umberto Bossi, fondatorul și liderul charismatic al acestei mișcări, propunea ca Roma să fie privată de prerogativele sale fiscale, nordul să se separe de rest și, În cele din urmă, Lombardia și zonele Învecinate să Își declare independența, lăsând „coada” sărmană și „parazită” a țării să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar 40.000 mai multe decât Monster Raving Loony Party, Partidul țicniților. Franța era altă poveste. Aici Frontul Național avea o problemă (imigranții), o susținere de masă (2,7 milioane de votanți la alegerile generale din 1986) și un lider charismatic care se pricepea de minune să transforme insatisfacția publică difuză Într-o nemulțumire concretă și În prejudecată politică. Cu siguranță că extrema dreaptă n-ar fi avut niciodată un asemenea succes dacă Mitterrand nu ar fi introdus cu cinism un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
practice răpirea, tortura și asasinatul, atât În Spania, cât și peste graniță, În regiunile basce din Franța de unde ETA opera frecvent (vezi capitolul XIV). Având În vedere reputația ETA, acest lucru nu ar fi reușit, poate, să-l discrediteze pe charismaticul González (cum ultimii ani ai lui Franco au fost impregnați de cinism oficial, mulți spanioli crescuseră cu o viziune pronunțat instrumentală asupra statului și a legilor sale) dacă nu ar fi coincis cu divulgarea unor cazuri de mită și trafic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
managementul resurselor umane vor pune accentul pe tehnologie, respectiv pe un număr redus de specialiști, generând tipologii specifice viziunii birocrate. Dacă vom considera că resursele umane se referă la actori relativ autonomi, strategiile vor pune accentul pe negociere, participare, calitățile charismatice ale liderului. Strategiile managementului resurselor umane se diferențiază și prin modul de a trata mecanismele schimbării (schimbări lente, de creștere sau schimbări de „ruptură”). „Pregătirea forței de muncă și promovarea anticipativă a schimbărilor în acest domeniu se înscriu, în ceea ce
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
încredere duce, astfel, spre căutarea unor substitute ale acesteia, pentru a menține predictibilitatea și controlul asupra mediului înconjurător în limite acceptabile. Astfel de substitute sunt fatalismul, providențialismul, corupția, creșterea vigilenței, litigiozitatea accentuată, închiderea societății (ghetoizarea), paternalizarea și căutarea unor lideri charismatici promițând soluții miraculoase și externalizarea încrederii către actori îndepărtați (NATO, FMI, UE sau ONU - în cazul țărilor ex-comuniste). Încrederea își găsește sursele în experiența trecută a relațiilor de cooperare, în trăsăturile individuale, precum și în aspectele culturale ale mediului social. Sztompka
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]