1,021 matches
-
deșirată, cu părul sârmos, o fată gen Tiny Tim, și stăteam În halat, sutien și chiloți pe marginea unei mese de consultație de modă veche, cu sertare cauciucate, dispuse În formă de trepte. Îmi ascultă inima și plămânii, iar capul chel i se Înclină pe gâtul lung precum capul unui brontozaur gustând frunze. ― Ce mai face tata, Callie? ― Bine. ― Cum merge afacerea cu crenvurști? ― Bine. ― Câte localuri are tatăl tău acum? ― Vreo cincizeci sau pe-acolo. ― E unul nu departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
câteva zile, majoritatea înnebunea și își găsea sfârșitul în mila gravitației pământului, care le primea în îmbrățișarea ei dură. Bărbații căutau la fiecare colț de stradă și întrebau pe toată lumea: "N-ați văzut un bătrânel, cam de un metru jumate, chel și cu perciuni albi? Purta mereu un cojoc albastru, rărit de vreme". Dar nimeni nu vedea nimic niciodată, pentru că majoritatea căuta o persoană cam cu aceleași caracteristici. Au fost luni îngrozitoare! Într-un final, când destui și-au găsit sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai multe de la ea? Nu spusese tot ce știa? — O clipă... Trebuie să cumpăr tutun. Intră Într-o cafenea zgomotoasă, unde cei mai mulți consumatori se uitau la televizorul instalat pe o consolă deasupra capetelor. Aerul mirosea a vin și bere. Patronul chel umplea Întruna paharele, pe care o tânără Îmbrăcată În negru, cu șorț alb, le ducea la mese. Se uită spre cabina telefonică, aflată la celălalt capăt al localului, lângă toaletă. Ușa avea geam. În cabină nu era nimeni. — Trei pachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nu are mai mult preț - în afara banilor, bineînțeles - decât ce-i bălăngăne între picioare. Și nu e prima oară când încearcă cu josnicii de felul acesta să vadă dacă are înclinații spre bărbați mai tineri, ori mai copți, păroși sau chei, eventual spre alte femei, poate chiar copii... Da, copii! Atâta simț al demnității și onoarei are Gallus, încât i-a pus până și pe prietenii fiilor lor... Herius și Aeserinus! Își astupă panicată gura cu mâna. A uitat de ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
desfacerea produselor în Italia. Nu-i mai spune de afacerile cu Trio Fulcinius. Mai târziu, să-i mai treacă supărarea pe imbecil. O să ajungă să se înțeleagă, când Trio îl va învăța cum să-și reinvestească profitul, nu să-l chel tuiască pe prostii. Mai încearcă o dată, pe un ton persuasiv: — În felul acesta, lanțul intermediarilor poate fi eliminat sau cel puțin redus, barierele vamale ocolite, prețurile scăzute și posibilitățile de desfacere crescute. Ce zici? Scribonius Libo ezită. — Și cu cealaltă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
n-ai nevoie de mine? Nu mai tăiem barba un pic în jurul gurii, să nu te jeneze când mănânci? Germanicus își pipăie cu grijă barba. Atât Augustus, cât și Agrippina îl îndeamnă întruna să renunțe la barbă, dar un obraz chel e rușinos. Prea efeminat. Din contră, pilozitatea conservă înfățișării masculine demnitatea ce i se potrivește. Oricum, e și așa destul de scurtă, îmbracă doar bărbia. Și parcă îl face să semene mai mult cu bunicul său, Marcus Antonius. Își înăbușă un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bătea un vânt puternic de-ți tăia suflarea, iar marea era de un pământiu tulbure. Trei vase se adăposteau înfricoșate sub chei. La fel ca și fortăreața din Acapulco, și cea de aici era înconjurată de ziduri cenușii, iar comandantul chel și gras ne aștepta bine dispus. Primise deja înștiințare despre sosirea noastră de la guvernator, așa că doar își aruncă o privire peste porunca scrisă și o închise într-un sertar al mesei. Că veni vorba, padre, am aici o scrisoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu se schimbase. Mănăstirea în care am stat atunci era aidoma, iar în mica piață din apropierea mănăstirii se auzea același clopot bătând la fiecare două ceasuri. Când am trecut pe la comandantul fortăreței San Francisco de Ulúa, acesta avea pe fruntea cheală aceleași urme lăsate de cozorocul de ostaș ca și data trecută, dar își atârnase mândru pe peretele din cabinet sabia japoneză primită în dar. El ne-a invitat la cină. La ospăț au fost de față și căpitanii și soțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la scărpinat, iar atunci când nu-și desena două linii răutăcioase cu negru, semăna cu o călugăriță budistă cu noduri pe frunte, fierbând de furie. Așa mi-o amintesc pe Mama Scumpă: scărpinându-se mereu cu un deget ascuțit pe sprâncenele chele și dând din gură fără rost. Frații mei mai mari reușiseră să se sustragă influenței ei. Erau imuni la ea și o tratau cu un dispreț suveran. Prin urmare, toate săgețile ei se Îndreptau spre mine, solitara ei țintă. „Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu mai murea niciodată... mi s-a îmbrehăit de acest vodevil! O adevărată grădină zoologică, în care Leo, jivina mea pe rotile, cheală și umplută cu paie, părea cea mai decentă vietate. Poate de aceea, simțind cât de tare îi disprețuiesc, clienții s-au rărit peste măsură. Legea fiecărui negustor, de a nu mânca de dimineață până nu-și face safteaua, nu mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai mari, taxe mai mari la mașini, benzină și motorină mai scumpă, asigurare obligatorie a locuințelor și alte, și alte... Credeți că pentru a face față scumpirilor îmi mai dă vreun sfanț la amărâta mea de pensie? Aiurea. Jigodia aia cheală din capul stânii denumită parcă în râs România, s-a strofocat tot anul trecut dându-se de ceasul morții ca toate pensiile să fie impozitate și dacă mârlanului prezidențial nu i-a ieșit acest lucru, totuși a reușit până la urmă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
au ei un dinte împotriva mea de când am scris acel articol din jurnal „Scutul antirachetă, sau cum a primit România o decizie istorică“ în care îmi manifestam clar opinia mea de român că la situația României din ziua de azi, chelului din fruntea satului doar tichia de mărgăritar de producție americană îi mai lipsea. Despre scriptul celălalt pus pe Internet cu o zi mai înainte, americanii nu au zis nici pâs. Era vorba acolo despre reformele din învățământul românesc, despre care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de grâu neghina. Că, sub divinul panaceu, Omul stricat-a planul, Plâng Iisus și Dumnezeu Cu lacrimi cât oceanul. 22 martie 2005 UITAȚI CALEA CARE DUCE La cripta mea fiți cel mult trei Și unul să rostească Doar Tatăl nostru - sfinte chei Spre gloria cerească. Nu vreau preot spre odihnă. E convingere de fier; Cer să trec dincolo-n tihnă, Fără falsul grefier. Nu-mi dați jertfe. Inutile-s, N-au nimic din ce e sfânt; Toate sunt de neânțeles, Practici în
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-i dezlănțuie împotriva lor pe monștrii aceia sângeroși. Astăzi, când suntem și mai puțin .la număr, prietenia și protecția Romei sunt încă și mai importante pentru noi. Asta, cel puțin, e părerea mea. Un războinic în vârstă, dar atletic, complet chel, așezat în fața lui, îl ascultase întunecat pe bătrânul conducător al satului, răsucindu-și nervos mustățile blonde și dese; imediat ce acesta termină de vorbit, izbucni nerăbdător și plin de mânie: — Tu ai fost un mare războinic, Ademar, și eu te respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Audbert nu-l cunoscuse niciodată până atunci pe Gualfard cel Violent; totuși, după câte îi povestiseră în mai multe rânduri nevasta sa burgundă și alți negustori, nu-i trebui mult până să înțeleagă că era vorba de bărbatul solid și chel ce se găsea în fruntea micului cortegiu și își oprea în momentul acela calul în fața lui Balamber. Curios să afle, în sfârșit, adevăratele motive ale acelei călătorii, dădu să se apropie, însă Khaba, care îi prinsese cotul într-o strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îngroșându-și din clipă în clipă rândurile. între cele două armate nu mai era acum decât o fâșie de pământ largă de o milă, acoperită cu mărăciniș și câteva pâlcuri de arbuști și având o unică denivelare: o colină alungită, cheală și arsă de soare, joasă și totuși suficient de înaltă pentru a-i ascunde lui Sebastianus - care, cu ilirii săi, deschidea, practic, drumul aripii stângi a romanilor - o parte din aripa dreaptă și din partea centrală a armatei dușmane. în spatele unității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu mai murea niciodată... mi s-a îmbrehăit de acest vodevil! O adevărată grădină zoologică, în care Leo, jivina mea pe rotile, cheală și umplută cu paie, părea cea mai decentă vietate. Poate de aceea, simțind cât de tare îi disprețuiesc, clienții s-au rărit peste măsură. Legea fiecărui negustor, de a nu mânca de dimineață până nu-și face safteaua, nu mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de cele vreo sută de ornice câte a socotit el în Bălțătești. Haim Duvid e un gânditor. Poate filozoful târgului său. (Fiecare târg din Moldova are un filozof evreu.) Îl arată și înfățișarea: mic, slab, palid, cu barba neagră mătăsoasă, chel până la jumătatea capului, cu fruntea înaltă, acoperită de o piele galbenă subțire, brăzdată de încrețituri fine. De altfel, toți ceasornicarii sunt mai mult sau mai puțin filozofi. (Își aleg meseria din cauza firii lor? Ori devin filozofi din cauza meseriei?) Ceasornicul, angrenaj
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gândi la plante mici cu rădăcini superficiale. Civilizația modernă nu mai creează mari fenomene individuale. Răposatul Arkin, În general afectuos și indulgent, știa cum s-o facă pe Margotte să tacă din gură. Era un bărbat Înalt, splendid, pe jumătate chel, mustăcios, cu un creier subtil În cap. Teoria politică Îi fusese domeniul. Preda la Hunter College - preda pentru femei. Fete șarmante, cam idioate, absurde, după cum obișnuia să spună. Din când În când, câte o inteligență feminină puternică, dar foarte mânioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
turnat de Henry Moore. Cu găuri, lacune. Din nou, ca după ce văzuse hoțul de buzunare, se simți Îndatorat evenimentelor pentru o diferență făcută, o intensificare a viziunii. Un curier cu o cruce din flori, umplându-i ambele brațe, un cap chel cu adâncituri, părea beat, În luptă cu vântul, navigând În volte. Cu ghetele tocite, mici, și pantalonii scurți, largi, umflați de vânt ca fusta unei femei. Gardenii, camelii, cale, umflate În vânt deasupra lui sub plastic ușor, transparent. La stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aflăm ce a dat greș. Iar apoi cremarea. — Pentru doctorul Gruner. Unde? Întrebă Sammler. Infirmierul arătă spre targa pe rotile pe care era Întins Elya. Sammler Îi dezveli fața. Nările, cutele erau foarte Întunecate, ochii Închiși, palizi și umflați, capul chel, marcat de povârnișul ridurilor. Pe buze amărăciunea și o expresie de supunere se Întrepătrundeau. Sammler șopti În mintea lui: „Măi Elya. Măi Elya, măi.“ Și apoi, În același fel, spuse: — Amintește-ți, Doamne, de sufletul lui Elya Gruner, care, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rămas destul de neliniștită în urma episodului și a aranjat următoarea întâlnire cu Connolly înapoi în atelierul ei de la școală. A încuiat ușa și a tras draperiile, dar oamenii de serviciu ai școlii, care au un program destul de neregulat, au și ei chei. Riscul să fie prinși era destul de mare. E greu, îi spun eu, să vezi în acest comportament cu totul lipsit de scrupule altceva decât o obsesie sexuală. Dar Sheba nu e de acord cu termenul. Spune că pune un accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plîngea Înăbușit, cu suspine, strigînd: — Saké! Saké! Hei, tu! Mă aflu printre cei dispăruți, dați În căutare. Nevastă-mea a scris la primărie să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic, un individ chel, dar prietenos, care-l tot bătea pe spate pe camaradul lui plîngăreț. Dacă te tot frămînți, nu se mai termină... — Saké! se văicărea În continuare cel În pufoaică. Ce-i aia dispărut? Hai să scriem, să vedem! Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]