762 matches
-
prezentam nici un interes. — Care e cea mai veche amintire a ta? — Aveam vreo trei ani și venea doctorul Burileanu să ne vaccineze pe sora mea și pe mine. Era înalt și pleșuv, iar eu, tremurând de frică, îl sărutam pe chelie, să-i fie milă de mine... A doua amintire este mai duioasă: aveam patru ani pe atunci și tata, care suferea de reumatism, mă chema duminica în dormitor să-l calc pe spate. Era o joacă grozavă și făceam un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ziua aceea nu avea nici o teamă de ridicol. Sufletul lui își uita învelitoarea trupească, și rezultatul era un fel de maimuță lirică. Mini aruncă asupra lui Rim o privire de ansamblu, începînd de la fruntea enorm lărgită de părul care, fără chelie, începea să o decoreze departe pe tigvă, blond închis cu fire lungi și grase, așa de periate că păreau lipite. Nasul cu două proeminențe, lung și subțire, mustața rară, din fire mâncate parcă de molii, pe gură cu rânjet neplăcut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o desfășurare de videoclip, în care percepțiile se amestecă în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
se miște un dinte, fata a fost de acord să plece, dar nu cu trenul. În cele din urmă, el a cedat. Și, cedând, a fost forțat să meargă pe jos timp de trei săptămâni, cu sudoarea curgându-i pe chelie, în timp ce în interiorul palanchinului Amrita zăcea cu ochii deschiși și avea viziuni. În fiecare zi, când își vâra picioarele în chappali-i săi prăfuiți, totul i se părea din ce în ce mai absurd. Este un om de încredere, respectabil, cu o oarecare situație, și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aruncând pe furiș o privire aspră spre Jonathan, încercând să-l localizeze. Apoi se întoarce, caută în servietă un blocnotes și găsindu-l, în cele din urmă, exclamă: „Aha!“ . Scoate un pieptene cu care-și trage câteva șuvițe blonde peste chelie, bate cu degetele în pupitru și începe. Obiceiurile sociale ale poporului Fotse, explică el, sunt atât complexe pe cât sunt de opace. Își păstoresc caprele în regiunea muntoasă uscată și pentru că pământurile lor sunt departe de drumurile comerciale tradiționale, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe tot ce se află în jur, își întinde pântecele proeminent și-și deschide nările ca pe niște porți; este stăpânul generos, care permite aerului să zburde prin plămânii săi. Când și-a scos panamaua ca să-și netezească petecul de chelie, lumina i-a aruncat străluciri orbitoare. Când vântul mării i-a răvășit o șuviță de păr cărunt, aceasta a plutit ca o cunună de laur în jurul capului său. Confruntat cu această viziune, Jonathan s-a mai însuflețit. Iată un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prezentam nici un interes. — Care e cea mai veche amintire a ta? — Aveam vreo trei ani și venea doctorul Burileanu să ne vaccineze pe sora mea și pe mine. Era înalt și pleșuv, iar eu, tremurând de frică, îl sărutam pe chelie, să-i fie milă de mine... A doua amintire este mai duioasă: aveam patru ani pe atunci și tata, care suferea de reumatism, mă chema duminica în dormitor să-l calc pe spate. Era o joacă grozavă și făceam un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
argumente, coboară dialogul în domeniul defectelor fiziologice și încearcă să-și descalifice adversarul mînjindu-l. Într-o discuție polemică pe teme grave, preopinentul poate fi învins numai o dată cu ideile pe care le susține. Dacă îi descriem cu talent sau cu geniu chelia, timiditatea, ticurile, eventualele josnicii comise cândva, avariția, asemănarea lui cu un șoarece, și așa mai departe, ce putem obține în cel mai fericit caz? Că talentul nostru e o simplă secreție cerebrală, incapabil să se mențină în sfera ideilor, și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
biruitoare, Toader Știr era un ideolog. Amîndoi paralizau în cenacliști dorința de împotrivire. Înăbușiți de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
publică, poeții scriu. I am recitat un catren mai vechi. - Tu nu știi să tai? făcu el sever. Îmi scutură mîna cu efuziune și țocăi de plăcere din botul său de știucă. Ovidiu își agită cu dispreț tufele ascuțite în jurul cheliei ca niște urechi de lup. - Acest imberb refuză să scrie versuri publicabile. Face parte din soiul de poeți care nu merită să trăiască decît după ceau murit. - Bravo lui dacă refuză arta mîrlănească. Cînd scrii, faci meserie. Meserie e și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o pictoriță mai în vîrstă cu un secol, care îl lăsă moștenitor. Posesor al unei vile și al unei faimoase colecții de artă, individul ocupă acum un post important. Din păcate, frumosului său păr blond i-a luat locul o chelie la fel de luminoasă. 42 Sub rumena cenușă a asfințitului clocotea o inimă de aur. Printre plopi sufletul cobora în prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
inimă de aur. Printre plopi sufletul cobora în prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate peste urechi, doi belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unul cred că dînsul nici nu se află printre noi. Dacă există, să-l lăsăm atunci să vorbească, ca să avem ce aplauda. Momentul păru confuz dar, treptat, auditoriul a fost cuprins de o pioasă stînjeneală. În final, un bătrînel cu chelia nespălată mulțumi organizatorilor, amestecînd în gloria trecutului propria sa contribuție. Serata se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters și gălbui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poetul, conferențiarul, pictorul, omul de cultură și toate câte va mai fi fost umbla numai beat, Întru potolirea, dar și Întărâtarea demonilor săi lăuntrici. I se Întâmpla să vină beat și la școală. Odată, un elev sfios și tuns la chelie dădea târcoale cabinetului Directorului. Ăla era plin de draci: trebuia să calculeze tabelele de plată ale personalului - nu avea Încredere În secretar, care era o hahaleră - și, peste toate, i se mai anunțase și inspectorul de la județ pe linie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chilug stătea În fața ușii, nu se hotăra să bată: Directorul era aprig și Înfricoșător, mai ales când ținea În mână o legătură de chei uriașă, pe un inel gros din oțel. Inelul era făcător de țanțoșe cucuie, mai ales pe cheliile școlarilor tembeli, imbecili, cretini, tâmpiți sau idioți. Până să se Îmbărbăteze el, ușa se deschise brusc și apăru Jivinoiu (copiii Îi spuneau așa Directorului din pricina prea des pronunțatului cuvânt „jivină” cu care erau chemați la ispășire cei condamnați la vârtejuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a treia fiică de Împărat o vizita și o curta un nene inginer dintr-un sat vecin. Venea Îmbrăcat Îngrijit - pantalon cu dungă și cămașă albastră -, mirosea frumos a apă de colonie și-mi venea să-l omor. Avea și chelie urâtul pământului și-și pusese În gând s-o ia de nevastă pe educatoarea noastră. Chiar ea ni-l prezentase: „tovarășul inginer Cutărică este logodnicul meu”. Ce mai, treaba era ca și făcută! Când se logodea cineva, știa orice prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destul de repede și mulți, chiar dacă se lăsaseră furați de Întâmplarea deocheată, nu-i dăduseră pe de-a-ntregul crezare, căci fusese azvârlită către urechile lumii, În chip de răzbunare, de către un Îngrijitor al școlii, pe care copiii Îl strigau Figaro din cauza cheliei desăvârșite și apoi o luau la goană pe culoare pentru că omul, chiar dacă nu știa ce Înseamnă acel cuvânt, afla din glasurile micilor diavoli că era vorba despre ceva jignitor. Îngrijitorul avea de ce să Împrăștie povești ce l-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plutonul de execuție. Ectoraș se bănuise și el, cumva, răspunzător de sfârșitul inginerului, căci și el Îl urâse de moarte, mai ales după ce mezina Împăratului din basme Îl pusese să dirijeze cu un bețișor - În fața nesuferitului parfumat, cu Început de chelie, cu dungă la pantaloni și Îmbrăcat În cămașă albastră - corul de copii de grădiniță. Urechea muzicală a lui Ectoraș nu era tocmai un moft și, peste câțiva ani, pe când era În clasa a șasea, Îndrăznise să le sugereze părinților săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
minte, Îngrijitorul de la școală, să se ducă la proces În locul lui. Ceea ce sărmanul cu duhul chiar făcuse, iar fostul librar se apucase să curețe prin școală și să-i alerge cu un măturoi pe elevii care Îl strigau Figaro din pricina cheliei desăvârșite. Îi luase locul fratelui până și În casă, iar gurile rele șopteau că se vârâse până și În pat, Împreună cu nevasta oropsitului, lăsând-o pe propria lui soață să ofteze ca o vădană după bărbatul pe care Îl credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi ajuns într-o stare de ebrietate totală, lucru care nu i se mai întâmplase niciodată. Chipul său, pe care lui Nobunaga îi plăcea să-l compare cu un fruct de kumquat, se înroșise complet, până la fruntea cu început de chelie. — Ce zici de înc-o ceașcă? Îndemnându-l pe Kazumasu să îl mai toarne, Mitsuhide continua să vorbească, peste măsură de vesel. Nu prea avem multe zile fericite ca asta de azi, chiar dacă trăim mult. Ia privește. Am obținut rezultate de pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga l-ar fi privit pe el în locul lui Mitsuhide, n-ar fi existat nici un pericol de a avea asemenea emoții. Nici chiar când se uita la Ieyasu nu se enerva atât de tare. Când, însă, ochii îi poposeau asupra cheliei lui Mitsuhide, se producea o bruscă schimbare. Nu fusese întotdeauna astfel și n-ar fi putut spune, cu precizie, când avusese lor transformarea. Dar nu era vorba de o schimbare neașteptată, într-un anumit moment sau cu o ocazie anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult, părerea lui Nobunaga despre Mitsuhide începuse să se modifice. Și exista o cauză clară: faptul că, în caracterul și în atitudinea lui Mitsuhide, nu se simțea nici o urmă a bunăvoinței de a se schimba. Când privea luciul limpede al cheliei acelui „cap de kumquat“, care nu făcea niciodată vreo greșeală - niciodată - emoțiile lui Nobunaga se îndreptau spre ceea ce simțea el a fi partea putredă a caracterului lui Mitsuhide. Și în sufletul lui se nășteau sentimente perverse, aproape veninoase. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceva - căci Nobunaga se ridică deodată în picioare. — Ia ascultă, Cap de Kumquat! Stăpânindu-se, Mitsuhide se prosternă la picioarele seniorului. Simți nervurile reci ale unui evantai lovindu-i de două-trei ori ceafa. Da, stăpâne? Culoarea, beția, chiar și luciul cheliei lui Mitsuhide păliră dintr-o dată, căpătând culoarea lutului. — Ieși din încăpere. Evantaiul lui Nobunaga i se dezlipi de ceafă, dar numai pentru a arăta spre coridor, întocmai ca o sabie. Nu știu ce-am făcut, dar, dacă v-am jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
i se liniști. „Așa e când mori?“ Se simțea atât de împăcat, încât se îndoia chiar și el. Era conștient chiar și de o dorință de a râde. „Deci, am alunecat și eu în sus.“ Chiar și când își imagină chelia lucitoare a lui Mitsuhide, nu simți nici un strop de dușmănie. Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență era cea mai mare gafă pe care o făcuse și-i părea rău că mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prima vedere, păreau a fi foarte impresionanți. Takigawa Kazumasu, de exemplu, avea o ținută maiestuoasă, despre care nimeni n-ar fi tăgăduit că aparținea unui general de prim rang. Niwa Nagahide avea o simplitate elegantă și, cu începutul său de chelie, părea un războinic dârz. Gamo Ujisato era cel mai tânăr, dar, cu genealogia sa respectabilă și noblețea lui de caracter, avea un puternic simț moral. Ca demnitate și stăpânire de sine, Ikeda Shonyu era și mai puțin impunător decât Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]