1,574 matches
-
mucoase”, se Îmbărbătă În gând soldatul. „Mai mici cu doi ani decât mine. Ia să le iau nițel mai pe de-a dreptul...” Apoi, cu glas tare: „V-au plătit?” - și arătă către ferestrele sălii de ședință. Una dintre fete chicoti: „Ne-au plătit. Niște neputincioși. I-a luat beția Înainte să ne mai poată face ceva. Au boșorogit de tineri. E a treia oară când venim aicea și, În afară de două ore de țopăit pe mese, altceva nu facem”. „Aha” - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le-am cerut parola, mi-au dat-o, Însă uitasem răspunsul. „Am zis «Doru»”, făcea Băloi, „dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat. S-a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Trage dracu’ de cămașa aia mai jos că ți se vede - iertare, tovarăși - toată pizda!”. Apoi omul Își trimise fiicele În odaie și așteptă curios să vadă ce zic ceilalți. „Bine”, mormăi Directorul, „las’ că vedem noi cum facem!” Foiște chicotea: „Astea da nevoi, domnule! Păcat că Iamandi n-o să mai apuce să se bucure de societatea ideală: ar trăi ca un boier și ar huzuri toată ziua pe cuptor În timp ce alții ar produce pentru el plusvaloarea de care depinde bunăstarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cioran, într-un zig-zag care, pulverizând sensul, îl și recuperează. În treacăt fie zis, elocvent statutul interviurilor: monotoniei întrebărilor, care poartă adesea în ele un răspuns implicit Ă și întotdeauna răspunsul e cel deja monumentalizat Ă Cioran îi răspunde adesea chicotind. Evident, nu vrea să iasă din tiparele în care el însuși s-a proiectat și care îl simplifică. Dar rezerva de umor denunță acest fals, situându-l deopotrivă în interiorul și în afara reprezentării. În fine, este râsul epigonilor. Critica modernității ia
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lui, frazele încărcate de insolubil. Ca regulă generală, tot ce nu iese din suferință e fals” (II, 47). Altundeva, citim: „A suferi înseamnă a produce cunoaștere” (II, 63). Devotat suferinței, pe care și-o asumă privind în jur hâtru, chiar chicotind în surdină, zâmbind poznaș, Cioran nu exersează decât cunoașterea de sine. Și se descoperă fragil, neputincios, reductibil la trup, la nervi, laș, rușinat de sine, isteric, urând totul și mai ales urându-se pe sine. Astfel, cui și de ce să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
bărbat arătos căruia nu-i lipsește decât o femeie ca lumea. Daca aș mai fi fost eu azi o femeie tânără încă... nu știu... Și când te gândești că în ziua de azi toți tratează iubirea cu așa o ușurință... (Chicotește.) ERNA: Uite, Grete, nu știu ce să mai zic, dar despre orice vorbești ajungi mereu la sex și la grămada de rahat. Nu pot să-mi împac credința cu sexul și grămăjoarele alea. Acu' nu trebe să-ți faci o impresie proastă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la tubă că are deja dreptul la o pauză. Așa că Freddy le face celorlalți muzicanți un mic semn, ca să-și schimbe muzica cu melodii fără tubă, pentru că probabil acuși-acuși n-o să mai aibă nici o clipă liberă să cânte la tubă. (Chicotește.) MARIEDL: Și oamenii beau vârtos din berea bună și mănâncă din carnea gustoasă, și acum îi apasă pe toți nevoia, o nevoie îngrozitoare, pentru că alimentele vor să iasă afară din corpul omenesc atunci când sunt digerate. Dar ce pretenții poți să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se screme Mariedl și dă drumul la un scaun din cele mai butucănoase. Vrea să se întoarcă între oamenii care își poartă norocul prin sărbătoare. Intră înăuntru și se încălzește la muzica veselă. O zărește pe Grete care țopăie și chicotește, pentru că burduhănosul ei cel gras și blond vrea din nou să-i vâre degetul sub fustă. O vede pe Erna care bea bruderșaft cu Wottila cu cafeaua cu lapte. Și, de fapt, toți oamenii au inimile pline de bucurie, aproape
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe bune, Aici este fiert capul pătrat Și alinat cadavrul decapitat. Alinătoarele de suflete din vale își iau un rămas bun gălăgios. Cortina cade și se ridică. Trei femei tinere si drăguțe joacă pe scenă piesa "Șefele", afurisit, exagerând și chicotind. Publicul reprezentat pe scenă râde și aplaudă la scenă deschisă. Erna, Grete și Mariedl care se află și ele în public, se ridică în curând, revoltate, și vor să părăsească sala, dar lucrul se dovedește dificil pentru că stau la mijlocul rândului
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și același care s-a scurs din primul și cea dintâi jigodie de Sepp care a fugit în lume, și toți copiii înmoșnegiți ai celui dintâi Sepp Botdejigodie împuțit au trebuit să se așeze pe mare morman de gâtlejuri încârnățate. (chicotește) Cuvintele nu ieșeau ca lumea din gâtlej și se tot vorbea despre țărâna cărnii de mai de jos, înăuntru într-un tufiș la grămadă cu unul și același împotriva tuturor durerilor. Când gâtlejul se cască ca lumea, atunci ochii se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
câine în pace) Chiar și un câine fără bot de câine Fără Sepp Poate să-și ducă viața Până se plictisește De viața lui (lovește încă odată câinele) Cară-te Și înfulecă din propria ta foame (merge aplecat înainte și chicotește) Sfârșitul scenei a treia Scena a patra Sepp Botdejigodie este de acum în permanentă mișcare. La început se aude un cuc care cheamă mult prea des. SEPP BOTDEJIGODIE (se pune oftând în mișcare): Încă o dată Trebuie să-mi șonticăiesc vârful
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ai unei existențe ce-și urmează propria logică: Ploaia umplea rigolele și pe caldarâm te stropea până la genunchi. Polițiști voinici, în impermeabile de cauciuc, lucind ca niște țevi de revolver, se distrau trecând în brațe, peste locurile inundate, fete ce chicoteau. Ploaia răpăia violent pe acoperișul mașinii și capota de pânză groasă începu să lase apă. La picioare mi se adună o băltoacă. Era o toamnă prea timpurie pentru o astfel de ploaie. Mi-am îmbrăcat pardesiul și am apucat-o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
au obișnuit cu întunericul și am văzut ceva pe jos, în fața mea, un lucru care n-ar fi trebuit să fie acolo. M-am dat înapoi, am apăsat comutatorul cu degetul mare și am aprins lumina. Patul era desfăcut. Cineva chicotea în el. Pe pernă era cufundat un cap blond. Două brațe goale se încrucișaseră, iar mâinile care le aparțineau stăteau încleștate pe pernă ca și cum ar fi fost așezate de o mână abilă și artificială. Ochii ei de culoarea gresiei mă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
egolatri ca toți creatorii, nu au Încredere În munca de echipă ori În beneficiile vieții instituționale, prezervând doar producția minții capabile de efort și creație singulară. toate realizările importante, În societățile moderne, insist, sunt operă colectivă. „Colectivă, hai?” Și iar chicotesc, gândind În sinea lor că nu se putea să nu fiu atins de lungul meu contact cu filosofia marxistă. Despre puterea instituției și forța comunităților (de producție, creație, inovație socială) se scrie cu insistență Însă În tratate publicate În occidentul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
apoi cu nesaț în piept aerul complice al oacheșei înserări, scuipând admirativ înspre zare, ca și cum ar fi vrut să n-o deoache cât îi era de dragă. "Au venit ăștia să vă pună în ghips, de tari ce sunteți!" îi chicoti ea în ureche, sclipindu-și salbele deasupra orizontului. "Taci, fă, că viu la tine...!" se îmbârligă șuierător prin mustață și oftatul lui fără ranchiună. De-o viață tot venea la ea, și ea se tot surpa a ducă în pliurile
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
De fapt, da, văd că torera îi întinde, straniu, o sabie. Dar spune-mi mai bine ce l-a făcut pe Picasso să se identifice cu monstrul mitic; poate modul lui de-a trata femeile... Se priviră cu subînțeles și chicotiră complice, după care Ondine reluă: − Felul lui extrem de viril de a-și asuma natura obscură, pasională, îl făcea seducător, căci sfida fără cruțare judecățile conformiste ale timpului său. A mizat doar pe alianța cu splendoarea, ca și cum ea ar fi judecătorul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prevăzător și mult mai prudent. Am hotărât pe loc să-mi schimb tactica și strategia în altercațiile mele cu strigoii rebeli. Pregătii o găleată cu mujdei de usturoi, sare și tămâie din belșug. Noaptea au apărut din nou zbierând și chicotind sinistru distrugând totul în cale. Pisicile miorlăiau înfricoșate, câinii lătrau disperați și desorientați. Am aprins tămâia care scotea fuioare groase de fum aromat care se adunau în nori compacți. Din găleata cu mujdei am început să-i stropesc din belșug
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ne acorda nici-o atenție, continuându-și nestingheriți atrocitățile. Din adâncurile universului, curgeau ca un fluviu, miliarde de luminițe ca semințele nefertile luate de vânt, ajungând în cumplita noapte veșnică unde luau ultima înfățișare a celui plecat de pe pământ. Armata drăcimii chicotea de satisfacție și plăcere nesfârșită. Aveau de lucru, nu glumă. Fiecare spirit era supus la chinuri îngrozitoare în raport cu gravitatea faptelor săvârșite în viața pământeană. Arși în foc veșnic de catran și sulf, li se smulgea limba și ochii sau li
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de globuri de foc străbăteau eterul, luând multe vieți armatei dușmane. Focuri albastre venite din înălțimi, ardeau ca niște lumânări în vârful turlelor templelor și castelelor. Cutremure distrugătoare despicau pământul înghițând mii de cotropitori. Se inființară imediat, armate ale drăcimii chicotind pline de satisfacție, ajutând armata rivală. Rafael și Izabel împreună cu mare parte a credincioșilor s-au adăpostit în grote și peșteri. -Slăvite!Ariel vraciul vrăjitor a încheiat pact cu Belzebut, alăturându-se armatei dușmane, luând cu el și mii de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
presupune și o emisie sonoră. Specialiștii clasifică râsul în funcție de vocala dominantă: există un râs în “a”, al oamenilor sinceri , lipsiți de ascunzișuri, un râs șmecheresc în “e” al celor ce se bucură de necazul sau de paguba altora, un râs chicotit în “i” care nu este destinat exteriorului, denumit fiind și ca “râsul in pumni”, un râs în “o”, al individului care a avut o pățanie neplăcută și în “u” - expresie a fricii intense. Capul ținut plecat exprimă descurajare, lipsă de
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
suprasegmentalele secvențele semantice, Tîrgu Frumos pe zăpadă crucea de lumină, șah etern pe regim de șah la rege, la așa nivel al limbajului așa nivel de transport, bandă netezită peste reliefuri, oricum e la fel, cum de le puteam deosebi! chicotim, constantele disperării, prezența în scris în primul rînd, zoi, îți face așa, un zoi! rîsul fetei nu are nume, fabulos castel Ruginoasa, cetină de zăpadă dunga călătorie a trecut, sînt vorbele oamenilor, fumul casei, numai înăuntru e cald, nesatisfăcător abea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să facem un duș și să ne plimbăm într-un parc. Azi vreau să mă dai în leagăn. Dar să mă dai tare, până aproape să se dea peste cap ! Și dup-aia știi ce ? Mergem la o cofetărie ! a chicotit ea și s-a așezat lângă el, începând să-i mângâie chipul. Dacă ești prea obosit, mă duc eu și iau două amandine. Și mergem mai încolo la leagăne, ce zici ? — Mi-e indiferent, cu tine nici nu simt oboseala
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
era mai bun în mine. Pentru că în posesia ei rămăsese virtutea mea, și o ținuse și o păstrase în toți acești ani; ea era pentru mine alfa și omega. Și nu era o iluzie. Rosina, care mă urmărea, începuse să chicotească. Stăteam cu brațele întinse pe masă și încă îmi era frig, în ciuda jerseului irlandez și a coniacului (la care, până la urmă, recursesem și eu), și cu toate că soba de gaz continua să ardă. Mă pregăteam să aprind focul în cămăruța roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rănești cu aceleași arme ?... Nu zace de aceleași boli ?... Nu se vindecă cu aceleași leacuri ? Nu-i e cald și frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul ?... Dacă mă Înțepi, nu sângerez ? Dacă mă gâdili, nu chicotesc ? Dacă Îmi dai otravă, nu mă sfârșesc ? Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm ?... Dacă suntem la fel ca voi, În toate celelalte, vă vom semăna și Întru aceasta !” (Neguțătorul din Veneția, actul III, scena 1, traducere
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reluase roboteala cu lingura prin tigaia cu rântaș. O agățase țapăn cu cârligul bărbiei de umăr și palmele Îi urcau negrăbite pe coapse, ridicându-i rochia atât cât să vedem că n-avea nimic pe dedesubt și făcând-o să chicotească În limba ei, fără să ridice nasul din tigaie, de chiar ai fi zis că se rușinează. Pe urmă am văzut-o fluturând degetele de la mâna stângă peste umăr și am fost sigur că-i spune părințelului să aibă răbdare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]