804 matches
-
Fidel la 26 ianuarie 1959 la ambasada Cubei din Caracas și să scrie în revista "Idea" din Lima: "Cine nu e cu Cuba, cu Revoluția, cu Fidel Castro, este de cealaltă parte, a lașității și trădării. Jur ca poet și chilian că voi apăra victoria sa și adevărul ei cu toata pasiunea și dragostea popoarelor noastre. Cuba este pentru noi o chestiune de viață și de moarte"! În iulie 1966, Neruda realiza un turneu de conferințe și recitaluri de poezie prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și Castro). Doamna Bachellet a fost primită de Fidel la 16 februarie, pentru o "întrevedere prietenească" (a durat 90 de minute) în cadrul căreia "El lider Maximo" avea să comită voit sau accidental o gafă de politică externă, solicitându-i președintei chiliene să soluționeze "nedreptatea făcuta poporului frate bolivian, în urmă cu peste 100 de ani, când Chile, în cadrul "Războiului Pacificului", a răpit Boliviei ieșirea la mare!" Nu știm cum a reacționat doamna Bachelet la această solicitare făcută de Fidel în sprijinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu peste 100 de ani, când Chile, în cadrul "Războiului Pacificului", a răpit Boliviei ieșirea la mare!" Nu știm cum a reacționat doamna Bachelet la această solicitare făcută de Fidel în sprijinul amicului Ivo Morales, actualul președinte al Boliviei, dar presa chiliană și ministerul chilian de externe au criticat "amestecul Cubei în afacerile interne chiliene"! Urmăream cu interes "Reflecțiile "lui Fidel publicate aproape zilnic în cotidianul central Granma. Erau în general bine scrise și gândite și abordau teme diverse de politică externă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de ani, când Chile, în cadrul "Războiului Pacificului", a răpit Boliviei ieșirea la mare!" Nu știm cum a reacționat doamna Bachelet la această solicitare făcută de Fidel în sprijinul amicului Ivo Morales, actualul președinte al Boliviei, dar presa chiliană și ministerul chilian de externe au criticat "amestecul Cubei în afacerile interne chiliene"! Urmăream cu interes "Reflecțiile "lui Fidel publicate aproape zilnic în cotidianul central Granma. Erau în general bine scrise și gândite și abordau teme diverse de politică externă națională și internațională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ieșirea la mare!" Nu știm cum a reacționat doamna Bachelet la această solicitare făcută de Fidel în sprijinul amicului Ivo Morales, actualul președinte al Boliviei, dar presa chiliană și ministerul chilian de externe au criticat "amestecul Cubei în afacerile interne chiliene"! Urmăream cu interes "Reflecțiile "lui Fidel publicate aproape zilnic în cotidianul central Granma. Erau în general bine scrise și gândite și abordau teme diverse de politică externă națională și internațională. Nu știu dacă erau integral sau doar parțial scrise de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Însemnări de călătorie, o liniște similară Învăluie cîteva episoade donquijotești sau chaplinești - cum ar fi deja aminititul furt al vinului, urmărirea nocturnă a celor doi de către „un roi de dansatori cuprinși de furie“, Înscrierea lor Într-un corp al pompierilor chilieni, Încîntătoarea escapadă a pepenilor și urma lăsată pe apă de cojile lor sau enigma fotografiei imposibile dintr-o colibă amărîtă de pe-un deal din apropierea Caracasului. Una dintre ultimele ieșiri În scenă ale motocicletei La Poderosa este relatată cu efecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care deschide capitolul despre eliberarea sa de Chichina spune totul. Totul? Che s-a dezrădăcinat puțin și În prezența bătrînei astmatice din Chile. Și, În curînd, Încă o săgeată i se va Înfige În inimă, cînd se Împrietenește cu doi chilieni căsătoriți, muncitori comuniști care fuseseră hărțuiți În Baquedano. „Cei doi, amorțiți de frig, strîngîndu-se În brațe noaptea, În deșert, erau o imagine vie a proletariatului din lumea Întreagă.“ Ca niște buni urmași ai lui San Martín, cei doi călători și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
kilometri pe șosea, maxim trei sau patru, după care am fost din nou pe apă, de data asta un lac de un verde murdar, numit lacul Frías. A urmat Încă o călătorie scurtă Înainte de a ajunge la vamă, apoi biroul chilian de imigrație, de partea cealaltă a cordilierei - mult mai joasă la această latitudine. Aici am mai trecut un lac, hrănit de apele rîului Tronador, care Își are izvorul În maiestuosul vulcan care poartă același nume. Acest lac, Esmeralda, spre deosebire de lacurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un deal, prinzînd viteză, iar eu nu apucasem să-mi fac mîna În arta frînei și a ambreiajului. Am ajuns În Osorno, am colindat prin Osorno, am plecat din Osorno și ne-am văzut de drum spre nord, prin peisajul chilian rural fermecător, Împărțit În parcele, fiecare bucățică de pămînt fiind lucrată, Într-un contrast total cu sudul nostru arid. Chilienii, oameni extraordinar de prietenoși, au fost calzi și primitori peste tot pe unde am mers. Am ajuns, Într-un sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În Osorno, am colindat prin Osorno, am plecat din Osorno și ne-am văzut de drum spre nord, prin peisajul chilian rural fermecător, Împărțit În parcele, fiecare bucățică de pămînt fiind lucrată, Într-un contrast total cu sudul nostru arid. Chilienii, oameni extraordinar de prietenoși, au fost calzi și primitori peste tot pe unde am mers. Am ajuns, Într-un sfîrșit, și În portul Valdivia, Într-o duminică. Plimbîndu-ne agale prin oraș, am ajuns și În redacția ziarului local, Correo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să-i scriem o scrisoare lui Molinas Luco, primarul din Valparaíso, ca să-l pregătim pentru figura cu Insula Paștelui. Portul, suprapopulat cu bunuri care ne erau complet necunoscute, piața unde se vindeau tot felul de mîncăruri, casele din lemn, tipic chiliene, hainele tradiționale de guasos∗, toate astea erau foarte diferite de ce știam noi de acasă; era ceva profund american, neatins de exotismul care a invadat pampas-urile noastre. Asta se poate datora faptului că imigranții anglo-saxoni nu se amestecă cu chilienii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
chiliene, hainele tradiționale de guasos∗, toate astea erau foarte diferite de ce știam noi de acasă; era ceva profund american, neatins de exotismul care a invadat pampas-urile noastre. Asta se poate datora faptului că imigranții anglo-saxoni nu se amestecă cu chilienii, păstrîndu-se astfel puritatea indigenilor, lucru care În țara noastră este practic inexistent. În ciuda tuturor diferențelor de obiceiuri și de limbă care ne separă de sora mai mică de peste Anzi, o exclamație pare să fie internațională: „Dați-le apă!“, salutul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să fie internațională: „Dați-le apă!“, salutul cu care erau Întîmpinați pantalonii mei scurți pînă la gambe, care nu erau tocmai pe gustul meu, ci reprezentau un model moștenit de la un prieten generos, dar mai scund. LOS EXPERTOS Experții Ospitalitatea chiliană, nu voi obosi niciodată s-o spun, este unul dintre motivele pentru care călătoriile În țara noastră vecină sînt atît de plăcute. Iar noi am profitat de ea cît am putut. Mă trezeam pe-ndelete În așternuturi, apreciind valoarea unui pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de aer și anvelopa la un atelier mecanic, ca să ne scoată bucățile de metal care intraseră În ele și să cîrpim din nou cauciucul. Se lăsa seara cînd am plecat, dar mai Întîi am acceptat invitația la o masă tipic chiliană: drob și Încă ceva asemănător, toate foarte condimentate, stropite cu un vin sec delicios. Ca de obicei, ospitalitatea chiliană lăsat fără cuvinte. Bineînțeles că n-am apucat să ajungem prea departe și, Înainte de a fi făcut 80 de kilometri, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să cîrpim din nou cauciucul. Se lăsa seara cînd am plecat, dar mai Întîi am acceptat invitația la o masă tipic chiliană: drob și Încă ceva asemănător, toate foarte condimentate, stropite cu un vin sec delicios. Ca de obicei, ospitalitatea chiliană lăsat fără cuvinte. Bineînțeles că n-am apucat să ajungem prea departe și, Înainte de a fi făcut 80 de kilometri, ne-am oprit să dormim În casa unui pădurar care spera să-i lăsăm o mică atenție. Pentru că n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prietenoși de la atelier m-a rugat să dansez cu soția lui, fiindcă el amestecase băuturile și nu se simțea prea bine. Nevastă-sa era din cale-afară de atrăgătoare și se vedea că avea chef așa că, amețit cum eram de vinul chilian, am luat-o de mînă și am Încercat s-o conduc afară. Ea m-a urmat supusă, dar apoi l-a observat pe bărbatu-său urmărindu-ne cu privirea și mi-a spus că ea rămîne În urmă. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că accidentul nu era Îngrijorător, În scurt timp a devenit limpede că subestimaserăm pagubele. Motocicleta se comporta ciudat de fiecare dată cînd trebuia să urcăm vreo pantă. În timp ce urcam spre Malleco, unde se găsește o cale ferată suspendată pe care chilienii o consideră cea mai Înaltă din ambele Americi, motocicleta ne-a lăsat baltă, așa că ne-am pierdut ziua așteptînd să apară vreun suflet milostiv (Întruchipat sub formă de camion) care să ne ducă sus. Am rămas peste noapte În orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
asemenea care se găseau pe drumul respectiv, La Poderosa și-a dat, În cele din urmă, duhul. Ne-a luat un camion pînă la Los Ángeles, unde am lăsat-o la sediul pompierilor și am poposit În casa unui locotenent chilian care părea foarte recunoscător pentru modul În care fusese tratat În țara noastră, Argentina, și nu știa ce să mai facă să ne Încînte. Era ultima noastră zi de „vagabonzi pe motor“; etapa următoare părea decisă să fie mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ar fi media, e doar o constatare). Am uitat să specific că, după ce ne-am petrecut noaptea În casa locotenentului, ne-am decis să ne mutăm la pompieri, ademeniți de farmecele celor trei fete ale paznicului, exponente ale grației femeilor chiliene, care, fie frumoase, fie urîte, au o anume spontaneitate și prospețime care te captivează pe loc. Dar divaghez... Aici ni s-a dat o cameră În care ne-am așternut sacii de dormit și am căzut În obișnuitul nostru somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
duce pînă acolo și vom sfîrși cerînd ajutorul ambasadei (drăguțul nostru Înger păzitor nu știa că motocicleta era deja terminată), dar pînă la urmă s-a Înduplecat și ne-am primit vizele pentru Peru, la prețul de 400 de peso chilieni, care pentru noi erau o grămadă de bani. Exact În zilele acelea, echipa de polo pe apă Suquía din Córdoba era În trecere prin Santiago. Mulți dintre ei ne erau prieteni, așa că le-am făcut o vizită de curtoazie În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe apă Suquía din Córdoba era În trecere prin Santiago. Mulți dintre ei ne erau prieteni, așa că le-am făcut o vizită de curtoazie În timp ce jucau un meci și ne-am ales cu o invitație la o masă În stil chilian, care decurge cam așa: „mai ia niște șuncă, Încearcă și brînza, mai bea puțin vin“, după care te ridici - dacă mai poți - Încordîndu-ți toți mușchii toracici. În ziua următoare, am urcat pînă În Santa Lucía, o formațiune stîncoasă aflată În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
desfășuram activitatea pașnică de fotografiere a orașului, cînd a apărut un convoi de membri Suquía, Însoțiți de cîteva frumuseți din clubul-gazdă. Bieții oameni erau destul de Încurcați - neștiind dacă să ne facă sau nu cunoștință cu acele „distinse doamne din societatea chiliană“, ceea ce, pînă la urmă, au făcut, sau să se facă că plouă și să pretindă că nu ne cunosc (dacă vă amintiți de veșmintele noastre neortodoxe). Dar au făcut față Încurcăturii cît se poate de onorabil și au fost foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
diverse lucruri, de la un stîlp la altul, pînă cînd În zare a apărut silueta astmatică a unei camionete, care ne-a dus pînă la jumătatea drumului, Într-un oraș numit Baquedano. Aici ne-am Împrietenit cu un cuplu căsătorit, muncitori chilieni care erau comuniști∗. La lumina singurei lumînări pe care o aveam, bînd mate și mîncînd o bucată de pîine cu brînză, silueta chircită a bărbatului avea un aer misterios și tragic. Ne-a povestit, cu cuvintele lui simple, expresive, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
unei zile Întregi de muncă, spre Antofagasta. Acesta este un sumar brut al procesului de producție, care presupune o populație flotantă de 3 000 de suflete În Chuquicamata; dar prin acest proces nu se extrage decît minereul de oxid. Compania Chiliană de Explorare construiește Încă o uzină, pentru exploatarea minereului de sulfat. Această uzină, cea mai mare de felul ei din lume, are două coșuri de tiraj Înalte de 96 de metri și, pe viitor, va prelua aproape toată producția, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am pornit Înapoi, spre postul de santinelă de la marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate chiliană, și-a Împărțit hrana cu noi, un ospăț jalnic după o zi Întreagă de post, dar tot era mai bun decît nimic. În zorii zilei următoare, camionul unei companii de țigarete a trecut pe acolo și ne-a luat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]