KorAP: Find »[drukola/base=chinez & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...138 >

3,426 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

sălbatice aveau dificultăți în a traversa în zbor crestele acestora, așa că s-au învățat să intre prin trecătoare, care a devenit astfel, "Poarta Gâștii Sălbatice''. Poarta Gâștii Sălbatice (Foto: Yang Ying) De ce chinezii se mai numesc și ,,moștenitori ai dragonului''? Chinezii se consideră drept moștenitori ai dragonului, animal mitologic, totem al populațiilor locale, devenit faimos datorită legendelor antichității. Legendele spun că înainte de a reunifica statele mici din centrul Chinei, împăratul Huangdi și-a ales ca simbol ursul, iar după ce l-a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
așa l-a avut pe Yandi, iar împăratul Huangdi a fost conceput după ce mama sa, Fubao, l-a impresionat cu rugămințile ei pe dragonul Beidou. O poveste asemănătoare vorbește și despre Yao, un alt strămoș al națiunii chineze. Iată de ce chinezii au fost numiți și urmașii dragonului. Numele chinezești Numele au intrat în uzul populațiilor chineze, conform atestărilor, începând din perioada matriarhatului, acum 5-6000 de ani. Se pare că atunci s-ar fi aplicat un sistem potrivit căruia doar tinerii proveniți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a stabilit faptul că în societatea matriarhală existau cel puțin 22 de nume. Este posibil să fi fost mai multe și să fi dispărut de-a lungul istoriei, iar altele moștenite să se modifice foarte mult. Acum 4-5000 de ani, chinezii erau deja în societatea patriarhală și începuse procesul de formare a claselor sociale. În această perioadă de tranziție, luptele între triburi au devenit frecvente, iar cei care se distingeau în lupte erau recompensați cu pământuri. Ei își luau familiile, soldații

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
lumii pământenilor. Palatul Cerului arată în aparență magnific și solemn, Împăratul de Jad, suveranul suprem al Universului, are însă o minte tulbure, neștiind să facă diferența între cei înțelepți și virtuoși și cei răi și fățarnici. Așadar, Raiul în mitologia chinezilor nu se deosebește prea mult de Curtea Imperială din lumea omenească. Iadul, cu imparțialitatea și rigurozitatea afișate în pedepsirea fără cruțare a celor care au săvârșit fapte rele în viață, este realmente locul unde căpeteniile dracilor iau mită și își

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
țesăturilor de mătase. După ce împăratul a construit prima pagodă, împărăteasa a realizat "pagoda mișcătoare în timpul ploilor", care este umbrela. Împăratul Galben este slăvit în poveștile antice din China, fiind considerat strămoșul națiunii chineze. Pentru că Împăratul Yan era fratele Împăratului Galben, chinezii spun că sunt urmașii împăraților Yan și Galben. Pentru a cinsti memoria lor, în ținutul Huangling din provincia Shaanxi de pe malul Fluviului Galben a fost construit "Mausoleul Împăratului Galben". În fiecare primăvară, chinezi emigranți în diferite țări ale lumii vin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
o să ajungă lumea asta, dacă a fost în stare să dea naștere unei asemenea arătări, care nu este nici pasăre, nici animal. Mare pacoste pe capul nostru asemenea pocitanii! Vulpea și tigrul În pădure, tigrul cel fioros este, după cum spun chinezii, regele animalelor. Ele se feresc pe cât e posibil din calea lui, ca să nu-i servească drept hrană. Într-o zi, tigrul căruia îi era tare foame, cutreiera codrul, cu gândul să caute ceva de mâncare. Dar cum îl zăriră, toate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
tibetană. Iar inscripția lamaistă în patru limbi chineză, manciuriană, mongolă și tibetană, scrisă de un împărat al dinastiei Qing, consemnează istoria religiei lamaiste, ce întruchipează unitatea națională a Chinei. An de an, aici vin să se roage milioane de credincioși, chinezi și străini. Deschis publicului în 1981, templul Yonghe a devenit nu doar un loc sfânt al budismului, ci și un tezaur al artei naționalităților chineză, manciuriană, mongolă și tibetană. Pagoda de lemn din ținutul Ying În China există zeci de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
după Amazon și Congo). Cursul lui se află în întregime pe teritoriul Chinei. Se varsă în Marea Chinei de Est la 23 km nord de orașul Shanghai. Prin Marele Canal Chinez este legat de Fluviul Galben. Fluviul are numeroase denumiri. Chinezii folosesc numele de "Yangtze" pentru a se referi exclusiv la cursul inferior al apei, în timp ce fluviul în totalitate se numește "Chang Jiang", ceea ce înseamnă "Fluviul Lung". În Tibet, fluviul poartă numele de "Dri-chu" (adică râul Femelei de Iac). Pe cursurile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
plină cu furnici, care în închipuirea lui fusese de fapt chiar țara salcâmilor. O creangă ce se întindea spre miazăzi contura chiar prefectura Nanke unde, în vis, el fusese 20 de ani prefect. Vorba "visul de la Nanke" este folosită, la chinezi, pentru a sugera că onorurile și avuția din lumea pământească sunt trecătoare, asemenea unui vis. Să asculți părerile mai multor părți Li Shimin, care a domnit sub numele de Taizong (627650 e.n.), a fost un împărat luminat din istoria Chinei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Modul de petrecere a Sărbătorii Primăverii a cunoscut unele schimbări odată cu creșterea nivelului de trai în China. În ultimii ani, a pleca cu familia sau prietenii în excursii prin țară sau chiar în străinătate, a devenit un obicei pentru mulți chinezi. Sărbătoarea Lampioanelor Această sărbătoare cade pe 15 ianuarie după calendarul tradițional chinezesc. Cu aceasta se încheie perioada Sărbătorii Primăverii. Oamenii se adună împreună cu familiile în parcuri și piețe împodobite cu lampioane, care de care mai frumoase. Copiii își aduc propriile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Copiii își aduc propriile creații artistice la expoziții de lampioane, organizate pretutindeni. De obicei se organizează un concurs pentru desemnarea celui mai frumos lampion, dar toți micuții sunt răsplătiți pentru efort. Sărbătoarea este, totodată, un fel de "Valentine Day" al chinezilor, tinerii petrec împreună o seară frumoasă și romantică pe sub lampioanele multicolore. De Sărbătoarea Lampioanelor, în fiecare gospodărie se mănâncă găluște din făină de orez vâscos, cu diferite umpluturi. Acestea sunt preparate diferit în nordul țării față de sud. În nord, găluștile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și o celebrare a longevității. Sărbătoarea Laba Luna decembrie după calendarul lunar este numită în chineză, luna La. De aceea, ziua de 8 decembrie este Sărbătoarea Laba. Această tradițională sărbătoare chinezească este considerată drept prolog al celei a Primăverii. Pentru chinezi, Laba a 8-a zi din ultima lună lunară este "optul de aur", reprezentând de altfel debutul tradițional al activităților de sărbătorire a Anului Nou chinezesc. În această zi se mânâncă un fel de terci din orez fiert, numit Laba

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cea mai scurtă zi a anului, după care soarele începe să se întoarcă spre Nord, iar Anul Nou chinezesc, după calendarul lunar, sosește la numai o lună și jumătate după solstițiul de iarnă. Ar fi două motive posibile pentru care chinezii organizau sărbători în această zi. Unul ar fi că, după un an de muncă grea, țăranii luau o binemeritată pauză până la reluarea lucrărilor agricole, iar celălalt trebuie să fi fost legat de teoria dualismului Yin-Yang. În filosofia chineză, Yin simbolizează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
o înțelegere tacită între Zeul Bucătăriei și credincioșii săi, el acceptând cu bună știință această mâncare de la familia vizitată. Tradiția nu mai este așa răspândită în orașe, dar poate fi întâlnită în continuare în zonele rurale. Obiceiuri de căsătorie la chinezi Datorită teritoriului vast și istoriei îndelungate, în China se regăsesc obiceiuri variate legate de căsătorie, dar în linii mari acestea prezintă similitudini. În antichitate, era foarte important să fie respectat și urmat ritualul Celor Trei Scrisori și a Celor Șase

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
băuturile cel mai mult consumate în lume. Pe lângă potolirea setei, băutul ceaiului este, ca și în cazul cafelei, un mijloc de socializare. Ceaiul poate fi clasificat în ceai roșu (cunoscut în Europa drept ceai negru), de iasomie, verde și medicinal. Chinezii îl consumă cel mai mult pe cel verde. Conform medicinii tradiționale chineze, ceaiul este relaxant și calmant, poate îmbunătăți vederea, are efect răcoritor, poate scădea temperatura corpului în caz de febră și poate ajuta la eliminarea substanțelor toxice din organism

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mare parte a Chinei, la masă sunt folosite o pereche de bețișoare și o lingură. Bețișoarele pot fi din bambus, lemn ori plastic, dar și din croazoneu, argint sau chiar fildeș. Este greu de spus cu precizie când au început chinezii să folosească bețișoarele pe post de tacâmuri. Probabil, strămoșii chinezilor au folosit două crenguțe pentru a lua o bucată de carne friptă, pe urmă, după folosirea focului pe scară largă, le-au folosit la gătit. Liji (Cartea Riturilor), scrisă acum

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de bețișoare și o lingură. Bețișoarele pot fi din bambus, lemn ori plastic, dar și din croazoneu, argint sau chiar fildeș. Este greu de spus cu precizie când au început chinezii să folosească bețișoarele pe post de tacâmuri. Probabil, strămoșii chinezilor au folosit două crenguțe pentru a lua o bucată de carne friptă, pe urmă, după folosirea focului pe scară largă, le-au folosit la gătit. Liji (Cartea Riturilor), scrisă acum aproximativ 2000 de ani, se numără printre primele lucrări în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
ingeniozitatea cu care mâinile chinezilor au realizat broderii fine, sculpturi migăloase și atâtea altele. Oare nu este posibil ca această îndemânare să provină, măcar parțial, și din folosirea zilnică a bețișoarelor? se întreabă, nu fără temei, cercetătorii. Obiceiurile culinare ale chinezilor "Ați mâncat ?" este o formulă de salut des folosită în China, pe post de "Bună ziua". Aceasta arată importanța pe care o ocupă masa în viața chinezilor. Micul dejun, prânzul și cina sunt trei mese distincte și se servesc la ore

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
din folosirea zilnică a bețișoarelor? se întreabă, nu fără temei, cercetătorii. Obiceiurile culinare ale chinezilor "Ați mâncat ?" este o formulă de salut des folosită în China, pe post de "Bună ziua". Aceasta arată importanța pe care o ocupă masa în viața chinezilor. Micul dejun, prânzul și cina sunt trei mese distincte și se servesc la ore relativ fixe: micul dejun, de obicei, între orele 7:00-8:00 dimineața, masa de prânz între 11:30 12:30, dar nu mai târziu de ora

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
se servesc la ore relativ fixe: micul dejun, de obicei, între orele 7:00-8:00 dimineața, masa de prânz între 11:30 12:30, dar nu mai târziu de ora 13:00. Masa de seara, între orele 18:00-19:00. Chinezii respectă cu destul de multă strictețe acest program și fiecare masă durează sub o oră, însă mesele festive țin puțin mai mult, una-două ore. Dimineața, chinezii mănâncă ceva ușor: supă de orez, pâine chinezească (mantou) sau o prăjitură și un pahar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
nu mai târziu de ora 13:00. Masa de seara, între orele 18:00-19:00. Chinezii respectă cu destul de multă strictețe acest program și fiecare masă durează sub o oră, însă mesele festive țin puțin mai mult, una-două ore. Dimineața, chinezii mănâncă ceva ușor: supă de orez, pâine chinezească (mantou) sau o prăjitură și un pahar de lapte. Ori în loc de orez și pâine, 100 de grame de tăiței și un ou fiert. Dejunul (sau masa de prânz) este considerată cea mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de grame de tăiței și un ou fiert. Dejunul (sau masa de prânz) este considerată cea mai importantă dintre cele trei mese. Se servesc patru, cinci feluri de preparate, din care nu lipsesc carnea, legumele, supa sau ciorba. În loc de pâine, chinezii mănâncă orez (mifan) sau pâine chinezească (mantou). Pentru cei care lucrează în instituții sau fabrici, masa de prânz este mai simplă și se servește de obicei la cantină un castron de orez, un fel sau două de mâncare și supă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
este vorba de o masă copioasă. Când sunt oaspeți, numărul felurilor de mâncare crește la șase-opt feluri de gustări reci urmate de alte câteva mâncăruri calde. În partea de nord a Chinei, oaspeții sunt așteptați cu colțunași. În sufrageriile proprii, chinezii folosesc o masă rotundă sau pătrată pentru a lua masa, însă în restaurante, mai ales în cele cu pretenții, sunt mese rotunde care au suprapusă o măsuță rotativă, pentru ca oaspeții să se poată servi pe rând, din fiecare fel. Bucătăria

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
100 de cm și are aplicate linii decorative pe fond alb și părțile vopsite în diferite culori, la final fiind aplicat un strat de ulei. Tigrul din pânză Tigrul din pânză este o jucărie foarte populară în China. În concepția chinezilor, tigrul poate alunga duhurile rele și simbolizează pacea și norocul și este, totodată, un protector al averii. Tigru din pânză (Foto: Yang Ying) Tigrul din pânză are forme variate: cu un singur cap, dublu, sau chiar cu patru capete etc.

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
ca fierul, Guan este roșu ca sângele, iar Wen este de culoarea indigoului. Cele patru divinități sunt zei luptători, mult adorați în vechime de populație. La slujbele religioase taoiste este invocată, frecvent, prezența celor patru în scopul alungării duhurilor rele. Chinezii obișnuiau să venereze divinități specifice, ca patroni spirituali ai diferitelor domenii ale activităților umane. Slujbele se oficiau în locuințe, ateliere, magazine, cu ocazia zilelor de sărbătoare sau chiar în zilele obișnuite, în cinstea zeilor patroni ai diferitelor meserii. Erau venerate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]