646 matches
-
fă să cadă / Stropii mari ca lacrimi în / Formă de zăpadă. // Ca să nu cumva, la drum / Ce pornește-acum... Dar pușchea pe limbă, tîngă, / Junghi de mînă stîngă!" (Anul Nou ). Dar, mai frecvent, un ermetism pastoral, în textura căruia se-ngroapă chiotul haiducesc, bonomia juvenții sătești: "Prin Adunare, cum răzbești, Scădere! / Prin Înmulțire, Împărțire cum, / Haiduc de codru, poteră, -ți faci drum! / Eh plînsul Ťochii văd, inima cereť! // Dăm cifrele pe litere cu-avînt, / Nici n-am luat seama, luați pe sus de
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
reacționează nevricos la ultraj. De regulă ea se apără revendicînd drept de cenzură în numele sacrosanctelor. Dar cum e delicată din fire, apelează la instituții viguroase, bărbătoase. Ca și Zița, în caz de atentat, ea strigă de îndată: ŤLa polițiune, mișăluleť.(...) Chiotele himeneice din poezia lui, cultul erectilității și insațietatea temei, dopată cu Viagra, se unesc într-un proiect de compromitere a tabu-urilor și a misticii amoroase". Ori: ,Optzecistele, la vremea lor, au auzit de la Angela Marinescu (dar și din alte
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Undeva într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
ochi înțepat de albină ori poate aștepți să vină o oglindă să te arate ca și când ai fi o armonică imobilizată pe caninii vicioși ai speranței Pirați de plăceri Sângele seacă pe râurile imaginației nu forfotește și nu i se aud chiotele vedem în continuare ceea ce nu vedem nu s-a prins nicio înțelepciune de noi plăcerile ne domină cele ce nu au fost tânjesc după cele ce au fost iar acestea tânjesc după cele ce vor veni pirați de plăceri suntem
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
Sorin Gârjan ...(mi-am pierdut capul... zilele... puținul avut!) lipsit sînt - iată! - de turma chiotelor/ de rîsul lor fugit de acasă ca un cîine care preferă lanțului asprimea unei ierni trăite în cimitirul gunoaielor/ care a știut să aleagă între golgota indiferenței și golgota gamelei cu lături prețioase și sigure! (patruzeci de ani au trebuit
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
de poliție nu mai pot opri în timp util. Se ciocnesc de coloana care-l urmărea pe Abrașa, într-un carambol diavolesc, distrugător... o minge de praf, cioburi și scrâșnet de frâne... În Porsche, Abrașa zâmbește satisfăcut... Apoi trage un chiot scurt și urlă ca un apucat. -Ha-haa!! Iii-haaa!!! Ia de-aici... iii-haaaa!!! Amețiți, câțiva polițiști coboară din mașinile răsturnate. Unul dintre ei lovește nervos cu piciorul în caroseria mașinii... Abrașa se îndepărtează... S-a înserat... Muzica lui Ceaikovski se pierde
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
ci văzu fuga zilelor și nopților către un punct în care erau sorbite și neînturnate. Porni spre acel punct cu viteza luminii și dintr-o dată universul se schimbă în jurul lui, deveni transparent și luminos și colorat și Ștefan scoase un chiot, iha!, ca și când s-ar fi aflat în spinarea unui buiestraș sălbatic, ce vrea să-l arunce din spinare și strigătul său fu auzit în casă și bucătăresele năvăliră afară, i s-o fi întâmplat copilașului ceva, Doamne feri, și-l
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Se întâlniră noaptea-n somn, La capătul unei meandre. Privirea fraged-nencepută, Văzul cețos de amintiri Se cercetară cu sfială. Pe dunga frunții licărinde, Trecu o mână de copil Călătorind spre va să fie. Auzul - frate cu tăcerea - Prinse zvâcnirea unui chiot Și larma pașilor cu aripi. Ce gust avu acel departe, Adus de foamea unui vis? - Și cald și trist, pustiu de- aproape - în nări pătrunse ca parfumul Același timp de nepierdut Ce decanta rugina-n aur... Contrast Să fie iadul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
de vis în timpanele verzi ale verii tot mai rar clipa-și sună pașii desculți tot mai reci amintiri printre degete printre nori zboară palid găurită de viespi turta lunii turnată din ceară și prin sângele unicornului rănit trece în chiot ultimul alai de nuntă sau de vânătoare pe când iscoadele cetății decapitate de vis stau de veghe la porțile dimineții lampa răsăritului se stinge de la același întrerupător Parcul de iluzii spulberate parcul de iluzii spulberate se întinde mult peste real pale
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
Voinica vîlvoare a jarului vast Zvîcnească spre zarea senină, Iar voi pregătiți-mi un aprig contrast, Afunduri noptoase de mină. Inventarul nu se oprește decît în clipa cînd poetul adoarme: "Dar chiar și în vis îl petrece-n alai/ Un chiot de mîndre unelte/ Și-i dăruie-n cale un zîmbet bălai/ Frățînii cu suflete zvelte./ Și cît i-ar fi somnul de lung și de greu,/ Și-n vis el poeme scandează,/ C-așa se cuvine să doarmă mereu -/ Cu
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
bune nu găsim -, "geniu atotcuprinzător." Cuvintele, slabele noastre cuvinte! El s-a ocupat de muzică, spunem noi. Or, dintre sunete -, omul le-a emis mai întâi, în mod natural, pe cele care se numesc suspin, oftat, râs, hohot de plâns, chiot de plăcere, de victorie sau urlet de durere. Aceste sunete nu erau încă muzică, ci o exprimare simplă, rudimentară, a cosmosului din om. în codurile inițiale ale muzicii, ele s-ar fi numit disonanțe. După milenii, compozitorul s-a deschis
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
atmosferă cu densități fluctuante. La rîndul ei, Saviana Stănescu compune în șoaptă, dintr-un amestec de cruzime copilăreasca, de clorofila și de perversiuni textuale suprarealiste, siluete spectrale de Infante, de idealități feminine; care, ca la Arcimboldo, se zămislesc dintr-un chiot ludic și sfîrșesc în grave tonalități metafizice.
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
privirile ambasadorilor chinez și turc. Apoi, cu câteva lopeți de pământ, simbolic aruncate peste o piatră de temelie, dorința premierului, dar și investiția de milioane de euro a fost parafată. Un val imens de confeti, sute de baloane colorate și chiote de bucurie au completat tabloul complexului asiatic, pe un fundal sonor de muziă folclorică românească. Scurta vizită guvernamentală s-a stins în orizont pe notele unei melodii de suflet pentru Emil Boc: „Pușca și cureaua lată”.
Boc ctitoreşte China Town la Afumaţi. Promisiunea premierului: românul va simţi farmecul asiatic la el acasă () [Corola-journal/Journalistic/27942_a_29267]
-
un singur caz: atunci cînd vii nădușit de la chef și ai cam pierdut numărul paharelor. Boris Caragea l-a înfățișat pe Lenin într-o astfel de ținută, adică în strictă și elocventă conformitate cu viziunea caragialescă asupra revoluției: "Steaguri, muzici, chiote, tămbălău..." Tot din articolul menționat mai aflăm că Mihai Buculei este artistul cel mai potrivit spre a umple golul din Piața Scînteii: "Elev al lui Boris Caragea, al cărui atelier îl și folosește acum, el pare a fi mandatat să
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
sumbre și funebre: „Gîndurile grele ca piatra, apasă,/ Sufletul meu ca sicriul e ros,/ Întuneric nepătruns cu culori străine,/ Cu miros de tămîie, de moarte vorbește”. Nu-i de mirare nici că, sătulă și exasperată de atîta întunecime, izbucnește în chiote: „Vreau veselie și cîntece tinere,/ Fără semnul de jale în ele./ Mai multă lumină aprinsă/ Să gonească întunericul, dușmanul/ Ce pe mine mereu mă pîndește.// Mi-e sete de vorbe dulci și frumoase,/ Mi-e foame de tot ce nu
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
să facă față cerințelor FMI, de a contracta un împrumut pe piată capitalului internațional privat, înainte de a beneficia de banii acestei instituții. Izbîndă guvernului Radu Vasile care a reușit un împrumut convenabil de la Credit Swiss First Boston stîrnește, acum, adevărate chiote de victorie în rîndurile presei din România. Aceeași presă care, cum spune Horia Alexandrescu în CRONICĂ ROMÂNĂ, se întrecea în pronosticuri defetiste la începutul acestui an, afirmînd că România va intra în incapacitate de plată. Se pare ca dupa eforturile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
se face numai după ce acesta a asimilat lecția sălbăticiei pusă, printr-o disciplină de fier, în slujba cetății. Adică pe scurt, ceea ce puteți citi pe larg în Vînătorul negru de Pierre Vidal-Naquet. Produsul finit: un războinic în care testosteronul scoate chiote prelungi, un războinic cu o singură dorință: să ucidă. De aici povestea grecească se termină și, ca și în cazul unor filme precum Troia ( 2004 ) de Wolfgang Petersen sau Alexandru cel Mare ( 2004) de Oliver Stone, începe basmul digital american
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
de domiciliu curat constituțională. Căci, dincolo de aberația planificării într-un spațiu al intimității celei mai gingașe, e ușor să observăm că nu spre un Eden comunist erau încolonați decrețeii, spre o lume a abundenței pe care să o întâmpine cu chiote. Cei mai mulți dintre noi am prins exact perioada cea mai neagră, mai infectă a comunismului național, varianta lui mizerabil-crepusculară din deceniul nouă. Aceasta s-a suprapus cu anii formației noastre, punându-ne sigiliul traumei și lăsându-ne, vorba ceea, amintiri de
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
al noii lor condiții. Îndestularea materială, teatrul solidarității comunitare, al pioșeniei ortodoxe, nu sunt altceva decât acumulări exterioare care ascund un gol interior. În scena balului mascat apare, la un moment dat, următoarea remarcă: "Erau atât de multe trupuri, voci, chiote... Și, totuși, nu era nimic, nimeni." Sau, altundeva, asaltat de mulțimea premiilor câștigate la diferite concursuri pentru consumatori, unul dintre personaje se plânge: "...nu mai am nici unde să le pun. Debaraua e plină... Dar viața mea e cam goală
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
scriitor nou francez care-și merită faima. Și tradus excepțional de Emanoil Marcu, cel mai bun traducător al nostru din franceză, ai). În timp ce îl descopeream cu poftă pe Houellebecq, de sub pat s-a auzit un miorlăit timid. Am scos un chiot, ai mei au venit imediat, speriați, toți trei am îngenunchiat și am zărit în întuneric ochii fosforescenți de bufnicioară. Bucuria a fost mare. Eu am plîns și am încercat să-l scot de acolo pe Regăsit, dar m-a scuipat
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
întoarcă acasă cu trăsura, nu în căruțele cu care veniseră. Lîngă miri s-au înghesuit în trăsură și socrii și nașii, care au pătat pernele de piele scumpă cu vin roșu și i-au speriat atît de tare caii cu chiotele lor, încît ca să-i potolească din galopul lor, pe care nu-l mai putea stăvili din curelele hamurilor, Grigori a sărit între ei pe oiștea trăsurii iar de acolo a izbutit să-l încalece pe Afanasi armăsarul și să-l
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]
-
ar fi prima oară cînd se întîmplă una ca asta în București, m-aș fi legat mai ales de organizatori. Dar cînd se dă apă sfințită de Bobotează, în deal la Patriarhie, se calcă lumea în picioare și se aud chiote de femei strivite, de se alege praful din reculegerea enoriașilor mai răbdători. Cînd se aude că se dă gratis de mîncare undeva se bulucește și cine n-are, dar și cine are. Amintiți-vă de celebrul ordin al lui Marian
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
și un pachet de Naționale, desigur/ și un iepuraș de bomboane/ tanti Tincuța mă mângâia pe frunte, îmi dădea caramele/ și cumpărătura/ fugulița la bunicul sculptat pe prispa casei/ nu-mi pot închipui nici o prispă fără bunic/ plecam apoi în chiot de copii/ de cățelandri bătătorind cerul cu visele lor/ le duceam să-mpărțim iepurașul și felia de eternitate/ țineam numai pentru mine mângâierea de la tanti vânzătoarea și/ sărutul pe obraji de la bunicul mirosind a tutun și mastică/ ei nu aveau
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
ăchiotă. El este caracteristic pentru o mare parte a poeziei lui Mihai Beniuc; a forța emisia vocală părîndu-i probabil, autorului o posibilitate de suplinire a inspirației reale. Poate că rareori că în Lumini crepusculare (exceptînd producția sufocant-retorică din anii ^50) chiotul se aude cu atîta sîcîitoare obstinație. Scurtă piesă intitulată chiar Chiot adună, parcă, toate păcatele unui scriitor. (...) O specialitate fastidioasa a lui Mihai Beniuc sînt moralitățile săltărețe, banale, scrise cu uluitoare neglijență. (...) Cînd e iritat, Beniuc scrie și mai rudimentar-tantos
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
Mihai Beniuc; a forța emisia vocală părîndu-i probabil, autorului o posibilitate de suplinire a inspirației reale. Poate că rareori că în Lumini crepusculare (exceptînd producția sufocant-retorică din anii ^50) chiotul se aude cu atîta sîcîitoare obstinație. Scurtă piesă intitulată chiar Chiot adună, parcă, toate păcatele unui scriitor. (...) O specialitate fastidioasa a lui Mihai Beniuc sînt moralitățile săltărețe, banale, scrise cu uluitoare neglijență. (...) Cînd e iritat, Beniuc scrie și mai rudimentar-tantos, cu personificări grăbite: ăAducere-aminte, de ce mă provoci?a, a Tu, Orfeu
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]