607 matches
-
și le-a acoperit cu aur, a întins aurul și peste heruvimi și peste finici. 33. A făcut de asemenea pentru poarta Templului, niște ușiori de lemn de măslin sălbatic, patru muchii, 34. și cu două uși de lemn de chiparos; fiecare ușă era făcută din două scînduri despărțite. 35. A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici și de flori deschise și le-a acoperit cu aur, pe care l-a întins pe săpătura de chipuri. 36
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele." 10. După douăzeci de ani, Solomon zidise cele două case, Casa Domnului și casa împăratului. 11. Atunci, fiindcă Hiram, împăratul Tirului dăduse lui Solomon lemne de cedru și lemne de chiparos, și aur cît a voit, împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileii. 12. Hiram a ieșit din Tir, să vadă cetățile pe care i le dădea Solomon. Dar nu i-au plăcut 13. și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
paragini când taina se sfarmă la margini. [1938] * COASTA SOARELUI lui Vasile Băncilă Frunză verde, dragele linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge bolți de liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate cimitirele ne abat privirile către inimi - dusele. Neclintite-s morile, gândul, sarcofagele, frunza și catargele. Ard în lume orele. [1938] * ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
piatră, potrivind, un drum flancat, de-a stânga și de-a dreapta, cu sarcofage, urne, mauzolee, păstrând cenușa, oseminte-adăpostind. Așa vedeau romanii Drumul, orice limite-nfruntînd în mare-mpărăție a vieții-naintînd prin moarte sădită-n șiruri de două părți. Cei de la umbra chiparoșilor în sarcofage dorm, ascultă sunetul de securi și de lănci, marșul cohortelor, roțile de care, nechezul cailor. Acestea toate, la rândul lor, acuma nu mai sunt, dar morții cei mai vechi, aceia mai ascultă la drumul care suna pe pământ
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dat ochii,/ Ochi de cer și-nflorit liliac:/ Tu vîsleai, spintecînd negrul lac,/ Eu sorbeam crinii albelor rochii/ Și doi ochi, două-adîncuri de lac” (Sub vraja trecutului). Nu lipsesc nici consonanțe bacoviene: „În toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici, tușind în batiste,/ Și scuipă petale de sînge,/ Ca purpurul frunzelor roșii” (Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia unui simțămînt campestru, al spațiilor largi de stepă, ale
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
Pe Ioanide recolta nu-l interesa însă în nici un chip și operele de economie politică erau singurele pe care nu le admitea în bibliotecă. El găsea că o livadă de pruni nu se acordă cu un templu grec, că pinii, chiparoșii, palmierii, cacteele aveau altă ținută decorativă și că, în fine, o invazie de fluturi nu strică peisajului. Se feri să exprime aceste reflecții G. Călinescu poetice, de frică să nu surprindă pe vizitiu și pe Butoiescu. Acesta din urmă ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe fereastră, amînînd din clipă în clipă efortul de a-l scoate pe următorul. Afară era o grădină acoperită cu mușchi, prost întreținută, ascunsă de o aripă a clădirii de aceea bine întreținută din față. Era tivită de pini și chiparoși verde-închis. Alei mici și garduri vii străjuiau un iaz pătrat cu apă pe jumătate stătută, care avea un cadran solar spart în mijloc. Locul îl fascina prin aerul său de viață malignă, puturoasă. Gardurile vii erau pe jumătate uscate din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de obiecte vechi, porțelanuri ciobite și argintărie aproape neagră, într-un tablou era înfățișat foișorul și Anca în fața lui, sărind un Șotron, într-un stil de pictură naivă. Lângă foișor, în pictură (nu și m realitate) se înălța, verde-oliv, un chiparos. Încă amețit de atâtea întortochieri prin meandrele cartierului Colentina, cu cămașa fleașcă de transpirație, mă bucuram de răcoarea apartamentului întunecat și liniștit. Anca mi-a adus, pe o farfurioară, o linguriță de dulceață de trandafiri și, în timp ce o mâncam, privind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tramvai se afla acum, pe roți strălucitoare, tramvaiul nou-nouț, cu geamuri curcubeene, vopsit proaspăt în roșu și galben, cu trepte basculante la uși, cu numărul foarte vizibil pe partea laterală și cu o mică platformă în spate), cum ajungi lângă chiparosul - tăiat de fapt acum câțiva ani - din dreptul foișorului, cum citești prostia scrisă cu creta portocalie pe zid de Dănuț, băiatul zidarilor din vecini, și cum simți că trebuie să intri și să urci până la mine. Te-am chemat, atunci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în rochie roșie, sărind un șotron strâmb, unde fiecare căsuță era desenată cu altă culoare. Foișorul era solemn și stângaci, părea o baracă de scânduri supraînălțată, cu creștetul în nori, iar peste el, ca o lamă cenușie, oblică, atârna umbra chiparosului, în holișor ne-am îmbrățișat ca un frate și-o soră, și ne-am atins obrajii cu buzele. Am coborât scara-n spirală, am deschis ușa de la intrare și brusc, asemenea unei rafale de viscol, m-au izbit, gata să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
veci ale cimitirului Bellu. Aici casele de piatră cu decorații de marmură și bronz înnegrit, cu statui și poze ovale, cu uși și geamuri zăbrelite, dădeau impresia unui oraș locuit de o altă specie, cu alte nevoi și altă anatomie. Chiparoși triști se desfoiau spre cer. Întortochindu-se printre morminte și cavouri, dricul ajunse în fața unei construcții stranii. Era o casă roz, care lucea nostalgic în înserare. Căci în acel noiembrie umed seara se lăsase repede ajutată de norii galbeni posomoriți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
singură, înfiorată de întunecime și răcoare. Arhitectura neregulată, acum neagră ca smoala, a cavourilor din jur, zimța cerul ca dinții unui ferăstrău. Cîte-o statuie (înger cu trompeta și cu aripile-ntinse) se profila cafenie pe zațul încă gălbui de la orizont. Chiparoșii erau și ei dați cu păcură și se clătinau sinistru. Maria, înghețată de spaimă, coborî. Foarte adânc, înaintea ei, zărea două-trei siluete avansând în întunericul verde, contopindu-se cu el. Treptele păreau să nu se mai sfârșească. Maria cobora de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înnopteze, lungită pe podeaua lustruită, trecu pe lângă mormântul de cuarț din centru, unde larva se înfășurase deja într-o gogoașă de fire multicolore și se văzu pe treptele nenumărate care duceau spre ieșire. Când zări iarăși lumina zilei izbucnind printre chiparoșii melancolici din cimitirul Bellu, Maria își făcu cruce. În tramvai trebui să înfrunte privirile gloatei care se holba la picioarele ei goale. Schimbă la Buzești și îl luă pe 24 până la Circ. Traversă în dreptul florăriei și ajunse în holul blocului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stâng, deveniră, când schimbă, fugind, unghiul privirii, priveliștea nepământească a lacului Como, întins între ghețarii veșnici ai Alpilor și presărat pe maluri cu orășele cu nume sonore, Belaggio, Cattenabia, fiecare adunat în jurul clopotniței sale. Și Cattenabia se schimbă, cu măslinii, chiparoșii și casele ei galbene, în buzele pline, rujate în formă de inimă, ale Katarinei, minuscula artistă de circ. Și tot astfel, imagine după imagine, mereu curgătoare, mereu trimițând la ceva, dar cu sensul risipindu-se-n toate părțile ca boabele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la prima vedere, nu dădea vreo atenție tânărului ofițer aflat în picioare, în spatele lor, și care, ținând sub braț coiful împodobit cu pene, stătea în așteptare, în mijlocul a ceea ce fusese biroul marelui împărat. Aleile frumos pavate, flancate de șiruri de chiparoși, erau străbătute fără încetare de mici grupuri de ofițeri de rang mai mic ori de curieri, servitori, cantinieri, magistrați ai cetății, furnizori, petiționari care veneau pentru a douăzecea oară, cel puțin, să solicite o audiență ori să încredințeze secretarilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
popoarele unui mare număr de ostroave, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Tirule, tu ziceai: "Eu sunt de o desăvîrșită frumusețe!" 4. Ținutul tău este în inima mărilor și cei ce te-au zidit te-au făcut desăvîrșit de frumos. 5. Cu chiparoși din Senir ți-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban, ca să-ți ridice catargurile. 6. Lopețile ți le-au făcut din stejari de Basan, și lavițele cu fildeș prins în cimișir, adus din ostroavele Chitim. 7. Pînzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
sub ramurile lui, și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui. 7. Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. 8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui, și platanii nu erau ca ramurile lui, nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe. 9. Îl făcusem atît de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cei doi ochi, după ce am văzut-O pe Ea, am încetat cu desăvârșire să mai înțeleg sensul și valoarea oricărui efort sau mișcări. Lucru straniu, de necrezut, nu știu de ce motivul compozițiilor mele nu se schimba niciodată. Desenam, totdeauna, un chiparos sub care era ghemuit un bătrân adus de spate, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ținea degetul arătător de la mâna stângă pe buze, imobilizat într-un gest care exprima mirarea. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ca să ajung la raftul superior, m-am urcat pe un taburet ce se găsea în preajmă. În timp ce mă întindeam să iau sticla, am privit deodată lucarna de aerisire. Pe câmpul din spatele casei, am văzut un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos, și o fată tânără, nu, mai degrabă un înger din cer, stând în fața lui, aplecată, și oferindu-i un nufăr albastru cu mâna dreaptă; bătrânul își rodea unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fata era chiar în fața mea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
patru zile. Ca un asasin care se întoarce la locul crimei, ca un somnambul mă învârteam în jurul casei, în fiecare zi, în preajma amurgului. Ajunsesem să cunosc toate pietrele și pietricelele din jur. Cu toate acestea, nu era nici urmă de chiparos, pârâu sau de persoanele pe care le văzusem. Degeaba am îngenuncheat, noaptea, sub clar de lună, degeaba am implorat, umilindu-mă, copacii, pietrele, luna - poate privise luna -, degeaba am chemat toate creaturile în ajutor, n-am căpătat nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cuprins sufletul și rațiunea oamenilor, în această deschizătură pătrată care se căsca spre exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de nuferi. Mă obișnuisem cu plimbarea cum mă obișnuisem cu opiul; era ca și cum o forță mă constrângea să fac asta. În timp ce mergeam, nu mă gândeam decât la ea, la prima viziune pe care am avut-o despre Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
decât la ea, la prima viziune pe care am avut-o despre Ea, și voiam să găsesc locul unde O văzusem în a treisprezecea zi, după Nouruz. Dacă aș fi găsit locul, dacă aș fi putut să mă așez sub chiparosul acela, cu siguranță că în viața mea s-ar fi înstăpânit liniștea. Pe naiba! doar smârcuri și nisip fierbinte, oase de cai morți și câini adulmecând gunoaiele! Oare într-adevăr O întâlnisem? Niciodată! Am văzut-O numai pe ascuns, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cadă. Am ieșit din casă în speranța că o să găsesc pe cineva care să mă ajute să car cufărul. În jur, nici țipenie de om. O clipă am scrutat îndepărtările. Am zărit prin ceață un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos. Nu-i puteam vedea fața, acoperită cu un fular mare. M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de coincidență? Îmi apăru din nou întreaga mizerie a vieții mele. Nu-mi erau de-ajuns doar ochii Ei? Acum erau două care mă priveau cu aceiași ochi! Nu, asta era peste poate! Ochii, aceia îngropați, acolo, aproape de munte, sub chiparos, pe malul râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât spectatorul îndepărtat și mizerabil. O prăpastie adâncă se căscase între ele și mine, inima îmi era goală, iar mărăcinii își pierduseră nu demult parfumul încântător. Chiparoșii erau despărțiți de spații mari, colinele aride. Cel care fusese nu mai exista și dacă l-aș fi evocat, dacă i-aș fi vorbit, nu m-ar fi auzit, nu m-ar fi înțeles. Ar fi avut fizionomia unei vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]