511 matches
-
se ducă la părintele Robles și c-o să se plângă la Biserică. — Margotte, ar trebui să vorbești cu preotul ăla. Un mandat de percheziție În apartamentul ăla? De doisprezece ani Îl tot umple cu gunoaie. Dacă vreun polițist Își scoate chipiul și-l lasă pe-acolo, n-o să-l mai găsească niciodată. Dar eu zic că s-a dus la New Rochelle. — Așa crezi? Dacă nu e la părintele Robles, acolo este. Sammler Îi cunoștea obiceiurile; le știa la fel de bine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sentimentelor, care or fi ele - rivalitatea față de tatăl lui, jalea sau altceva. Dacă ar fi tatăl meu, aș fi la spital chiar În acest moment. Altfel stau lucrurile acum, Însă. Noi, vechea generație, trebuie să mergem cu valul. Săltându-și chipiul ca să-și protejeze ochii, se uită lung după avionul care se mișca În trombă. Își dezvălui astfel nasul lung și lat de lombard. Avea Înfățișarea de pasăre de pradă tipică italienilor din nord. Pielea era netedă. Poate că fusese, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și la ceafă, unde cutele erau adânci. Era asociat cu cel mai elegant, cu supremul vehicul terestru. Nu Încăpea comparație cu aparatele de zbor. Se sprijini de aripă, cu brațele Încrucișate, atent ca nici un nasture să nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum de păr și se bătea Încet cu el. Își lovea ușurel terasele descendente, ridurile mari ale frunții. Presupun că vrea fotografii de la toate altitudinile. Chiar zboară jos. Dacă nu lovește casa, mă declar mulțumit. Ar putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aștepta. Poate că Emil dădea peste Shula pe drum și o aducea acasă Împreună cu femeia cu ziua. Shula avea de obicei bani. Dar Emil reveni Însoțit doar de femeia croată și după ce Îi arătă paguba provocată de apă, Își puse chipiul și, purtându-se ca un șofer cu Sammler, nu tratându-l ca pe ruda săracă, Îi deschise ușa argintie. — Vreți să dau drumul la aerul condiționat, domnule Sammler? — Mulțumesc, Emil. Scrutând cerul, Emil spuse: Pare că Wallace are acum toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aproape încât să ne putem atinge, chiar mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar fi avut din naștere dispoziția asta molatică. Pe urmă spaima, fiindcă și-a aprins bricheta: țigara pe fața lui morocănoasă care nu spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inofensiv: personaje mici ca niște jucării. La distanță de tragere, m-am întâlnit de multe ori cu armata sovietică. Fără să-i poată fi recunoscute chipurile, ea micșora distanța pas cu pas. Dar nu s-a tras nici un glonț. Sub chipie, căști, căciuli de blană, unele dintre siluetele care înaintau încet s-ar putea să fi fost de vârsta mea. Uniforma de culoarea pământului. Fețele lor de băieți. Puteai să-i numeri de la stânga la dreapta. Fiecare dintre ei era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să fie urgentă, și s-a făcut economie și la o injecție antitetanos. S-au împărțit provizii de drum, care au umplut ranița pe care continuam s-o port. Doar ceasul meu de mână dispăruse. Numai că acum purtam un chipiu care chiar mi se potrivea. Mi-ar fi plăcut să-mi schimb pantalonii, al căror tur lipicios îmi era penibil. Cu recomandări pentru îngrijiri ulterioare - injecție, pantaloni noi - mi s-a înmânat ordinul de deplasare, ultimul, pe care se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și mărunțiș, până se făcu o sută. Nu participară toți. Unii pentru că nu aveau bani, iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat pe butucul roții unei fântâni, învârtit cu încetul de doi jandarmi; iar celălalt, sfârtecat pe dinăuntru de șoareci înfometați, introduși în măruntaie printr-un tub fixat în anus. Zlota
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în douăzeci de minute trebuie să ajungă în celălalt capăt al orașului. Te întreabă dacă nu vrei s-o însoțești. Intrați amândouă în taxi și femeia îi dă portarului o bancnotă de douăzeci de dolari. El își duce mâna la chipiu și zice că e întotdeauna o plăcere s-o revadă. Femeia îi spune șoferului adresa următoare, undeva mai spre marginea orașului, și mașina se înscrie în trafic. Să nu râdeți, dar femeia asta - Lentil, vechea ta prietenă - își scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
argint, era foarte distins, pe scaunul de lângă el stătea un băiețaș în costum alb cu guler de dantelă, consumau ceva cu frișca... „Ăștia da oameni !“, îmi ziceam și le zâmbeam prin geam, le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam : „Pupi !“, ei păreau surprinși, făceau ochii mari, nu mă cunoșteau, cum să mă cunoască ? Mă uitam la domnul acela bătrân și mă gândeam : „Câtă diferență între redingota lui și cămășoiul lui Dragoș...“. Dar Dragoș poate că nici nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
confortul aproximativ al unui portar de spital, vizavi de ambientul unei galerii de mină. Mă simte că mă apropii periculos de mult de punctul lui vulnerabil și bate în retragere, făcând eschiva: Legitimație aveți? încearcă portarul un tertip, punându-și chipiul lui maron pe cap. Speră să scape de mine: ce-ar fi să n-o aibă la el?! Dezamăgit, răsuci legitimația cu copertă roșie, studiind-o îndelung. Dacă pe telefon nu ar fi pus lăcățelul, am cere aprobare din secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uitau cu atenție și la pozele de tinerețe ale Trandafirei și ale lui Vartolomei, la cadrele vechi, cu flăcăi în ițari albi, purtând Steaua Magilor, ori căiuți înstelați cu hurmuz și șiruri de oglinzi, având pe cap, cu toții, comănace înalte, chipiuri cu pampon, de ofițeri de pe timpuri, săbii de lemn și alte armamente din astea, de odinioară... În fața unor cadre noi și mai arătoase decât altele, Vartolomei se umflă în pene: Ia uitați-vă, aici! Asta e fata noastră, Caterina. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nu știu cu cine voi sta de vorbă. Nu aleg după ferocitate. Nu aleg deloc. Ei, după cum vor, stau sau nu de vorbă cu mine. Nu-i cunosc. De aceea, de multe ori nu fac nici o deosebire între gardianul fără chipiu și condamnatul pe viață. Pușcăriașul se așază pe scaun în fața mea. Îmi cere ceva. Cei mai mulți îmi cer țigări și nes. Ei dau povestea, eu le aduc marfa. Nu negociez. Nu zâmbesc. Râd nervos la vreo poveste. Râd, fiindcă descopăr eroii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și mi l-am așezat cu atenție în palma întinsă. Acul era îndoit, probabil din cauza presiunii exercitate de pumnul lui Hering, și deși era năclăit de sânge, motivul decorativ al capului de mort era inconfundabil. Era o insignă SS pentru chipiu. M-am oprit puțin, încercând să-mi imaginez ce se întâmplase, sigur acum că Heydrich avea un amestec în toate astea. Acolo, în grădina de la Prinz Albrecht Palais, nu mă întrebase chiar el care mi-ar fi răspunsul la propunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Marea Roșie, veniseră în vizită. După-masă ne-am întors pe plajă. Bunica Nora etala un bronz punctat de mici abraziuni pe care i le făcuse cosmeticiana pentru a-i înlătura petele de bătrânețe. Pe fruntea bunicului Duilio se sprijinea viziera unui chipiu de căpitan de cursă lungă. Vara obișnuia să se îmbrace așa: cu pantaloni scurți, șosete trei sferturi bine întinse pe pulpele încă robuste, pantofi de sfoară împletită. Așezat pe un scaun mic de plajă bătea ritmic cu degetele pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se sfârșise încă, iar instrumentiștii aveau să se oprească la un moment dat în mijlocul străzii, deschizându-și cutiile și scoțând iarăși saxofoanele și contrabasurile. În fața fostei bănci Levinson, supravegheată de patrulele gărzii populare, cu baionetele la armă și cocardă pe chipiu, grupul de petrecăreți, ca la un cuvânt de ordine, se dispersă și fiecare își urmă drumul, fără a saluta pe nimeni. Rămâneam împreună noi trei: Valeriano și cu mine o luam la braț pe Irina, unul într-o parte, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oprește brusc, coborâm și intrăm în cel mai grandios și mai enorm hol pe care l‑am văzut vreodată, cu portar în uniformă și oglinzi peste tot. Urcăm un catralion de etaje într‑un lift aurit cu un bărbat cu chipiu țuguiat și intrăm într‑un apartament. Și așa ceva chiar că n‑am mai vaăzut niciodată. Locul e absolut imens, cu podea de marmură, scară dublă și un pian uriaș pe o platformă. Pereții tapetați cu mătase de culoare deschisă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de soț și procuror șef, întreabè totuși, fèrè nici o intenție, cine era? Ce sè rèspundè Matei la încuietoarea întrebare ontologicè? Cine sunt eu? Cine sunteți? mè chestioneazè plutonierul major, al cèrui nume, deși s-a prezentat regulametar cu mâna la chipiu, recomandându-se, nu l-am putut reține, iar ca sè-l întreb a doua oarè nu se cade, la poliție poliția pune întrebèri, nu suspecții, plutonierul major mè privește neîncrezètor, suspectându-mè cè nici mècar nu știu cine sunt, nu pot sè-l contrazic, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a început sè-și verifice toate chitanțele cu amenzi pe ziua de astèzi, Din când în când, atunci când foile chitanțierului nu se lasè ușor manevrate, plutonierul major scuipè zgomotos între degete, Stiti dumneavoastrè, spune, ridicându-și, nemulțumit de întrerupere, capul, Are chipiul dat mult pe spate, semènând, așa cum se uitè la mine, cu un cosaș cu clopul dat pe ceafè și care privește pieziș, de jos din iarbè, la unul stând în picioare pe direcția soarelui, Așa se uitè plutonierul major la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cè pe viitor, va fi mai prudent și atent cu numerele imaginare! Șeful poliției rostește numere imaginare ca si cum ar fi spus cu femeile, adicè, cu un ton insinuant, amuzat și vesel, Da, sè trèiți! rèspunde recrutul Matei cu mâna la chipiu, Apoi, șeful poliției îmi mèrturisește cè, în ciuda intervențiilor din poliție, a presiunilor politice sau a rugèminților unor persoane cunoscute, nu era deloc convins sè intervinè în cazul meu, în cazul Matei, decizia finalè luând-o abia în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de pereți, ești Într-un expres, Într-un tgv. Ești În trenul de Drăgășani, clasa a treia, vălătuci negri, pufoși Îți Îneacă gâtul și o albină zumzăie Împrejur de multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]