636 matches
-
fier, oțeliri la petale din albul neonului peste tot, ramificația spre Dorohoi sărăcie de izlaz și dealul tuns căzăcește, perie de porumburi pe culme, pe treapta întîi a stațiunii piscicole egrete, gîște sălbatice, pacea duminicii camion lipit de peretele de chirpici, platforma lung peste osiile din spate, turle brîie împletite, la Budăi trenul trage la biserică, peste DN 28, în fîșîit de cauciucuri, curburi Bălțați, turnul silozului, stațiunea pomicolă spinări de dealuri fructifere, morman surpat lădițele de lemn, pe linii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vegetație, minciuna cu moartea viață minimă, profil de zare fecioara din priviri menite să-l frămînte, Tîrgu Mureș steaua i se ridică pe mitografia rîului. Miercuri, 27 decembrie, ora 9,51, la Muzeul etnografic Tîrgu Mureș, sădila cu țestul de chirpici de acasă, îmblăciu fonetismul, în fotografie șura de îmblătit, sistemele constructive în pereți, cît de ușor să gunoiești! sala II Plante tinctoriale, nume fără leac taxonomice, pescuitul prostovol ≠ leasă ≠ vîrșă, muzeul totdeauna din magie verbală, stupul ține și din stuf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aliniem câte opt, să ne ținem de braț, toți cu lanțuri pe picioare, și ne-o băgat în zăpada care era foarte mare... În stânga noastră era o curte cu grădină... și undeva în fund, acolo, se vedea o căsuță de chirpici luminată la geam, Crăciun fiind. Și la un moment dat o ieșit cineva din casă, o tăiat niște lemne și-o intrat înapoi. Noi am stat acolo până când toată lumea s-a aliniat... Acuma a fost momentul care... iarăși, dom’le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Unu’, că se apropia frigu’ zice: Noi foc avem? Băi, ai două surse de căldură, bă! Soarele, de la Dumnezeu, și căldura animalică de la tine, băi! Atâta. N-am văzut acolo foc în 3 ani de zile, nimic... Baraca era din chirpici, acoperit cu stuf... Iernile erau cumplite! La Salcia vă scotea la muncă? Da. La un moment dat eram atât de slăbit de efortul ăla, că munceam mult, și venisem slăbit, avem colici, și aveam dureri teribile, și la un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Mai era cu mine în lot Sandu Mihalcea, coleg de facultate... A mai fost în lot cu mine Florin Pavlovici. El e ucrainean (sic!)... Și cum mergeam împreună pe digurile ălea, mereu vedeam sălciile ălea plângătoare și satele ălea din chirpici... Și el zicea mereu: O, țară, țară... Băi Nae, îmi spunea, băi, știi ce fac, băi? Eu, ca Gogol, am o viziune așa mai de ansamblu, și o să scriu despre asta... Băi, și tu ai tehnica asta a amănuntului... Băi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
partidă de sport, pe monocotiledonatul gazon, tot ele ne oferă odihna: pe o saltea umplută cu iarbă de mare, Zostera; sau pe o rogojină din papură. Doar lemn pentru pat și casă nu ne oferă aici, cel mult paiele din chirpici; dar În Orient, bambusul a creat o civilizație, dând orice, de la rogojină și casă până la sabie și chiar hrană. Și poate ne vine chef de joc, În sunetul naiului confecționat din trestie, de miticul Pan dar și de concreții geți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Când plouă, lumea înoată până la tramvai prin noroc. Când nu plouă cu lunile, atmosfera e un depozit central de praf în care, mai ales noaptea, crabii aleargă de colo-colo cu lupi în gură. Pe Strada Cocoșilor, casele sunt toate de chirpici. Cine s-a născut în ele și știe că tot aici o să moară simte uneori nevoia să se spânzure preventiv. Dar n-are de ce să se atârne și, în plus, atinge călcâiele pardoseala de lut, care ține răcoare vara și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ești încă viu. Acum, ultimul strat de asfalt proaspăt a ajuns exact la nivelul trotuarului. Dacă se schimbă bordurile, are loc un fenomen fizico-optic. Trotuarele se vor înălța cu două palme, ceea ce înseamnă că, la modul relativ, toate casele de chirpici se vor scufunda cu două palme și vor deveni bordeie. Oamenii însă nu sunt proști. Sărăcia i-a învățat să găsească soluții în cele mai disperate situații. Acum, bunăoară, au furat borduri. O soluție, e drept, relativă, dar dacă primăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
subliniere a marii importanțe culturale pentru fiecare. Fiecare oraș din Summer, denumit Mesopotamia (țara dintre cele două fluvii: Tigru și Eufrat), se afla sub patronajul unui anumit zeu sau zeiță, în cinstea căruia sumerienii construiau zigurate (piramide cu trepte din chirpici) cu altar în vârful piramidei, unde sălășluia zeitatea; civilizația sumeriană a fost una din cele mai vechi, cunoscute azi, fiind cel mai bine studiată, datorită sutelor de tăblițe cu inscripții pe care le-a lăsat. Apărută în mileniul V î.Hr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Babadag, Jurilovca și Sarichioi"2201. De asemenea, se făcea precizarea că "singura industrie locală sunt morile de vânt pentru măcinarea grânelor"2202. Privitor la localitățile județului Tulcea, se aprecia că "satele din județ sunt (...) frumoase, cu case mari (...) construite din chirpici"2203, în timp ce, "orașele din județul Tulcea, deși orașe mari, se prezintă, totuși, cu un aspect (...) oriental"2204. Pe de altă parte, "în orașe nu se vede nici un coș de fabrică, nici cel puțin o fabrică de transformat grânele în făină
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de păduri în patru din plășile județului"2617, prefectul județului Constanța aprecia că erau necesare acțiuni de plantare de arbori în satele din județ. Totodată, prefectul Scarlat Vârnav recomanda să nu mai fie permisă realizarea de către locuitori a gropilor pentru chirpici deoarece acestea deveneau o sursă de infecție. În același sens, Scarlat Vârnav aprecia că "e neapărată nevoie a obliga locuitorii să-și care gunoaiele afară din sat"2618. Cu excepția orașului Constanța, în județ mai existau spitale în orașele Cernavodă, Medgidia
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lor călăi. Avem, așadar, istoria unei familii deportate, familie formată din mamă și șase copii, căci tatăl copiilor fusese arestat, o poveste ce se deapănă în mai multe episoade, începând cu arestarea tatălui și sfârșind cu înălțarea unei case de chirpici în pustietatea Bărăganului. Pe acest subțire fir epic sunt intercalate, prin "flash-back", o serie de secvențe, de dinainte de deportare, din copilăria autorului, prilej pentru narator de a zugrăvi viața unei comunități din nordul României în perioada interbelică și imediat postbelică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
colibei unde stăteau "dușmanii", dau peste imaginea unei mame dormind alături de cei șase copii mici ai ei; înmormântarea concomitentă a unei nepoate și a bunicii sale; agonia și uciderea, ca să nu moară de foame, a câinelui Haiduc; ridicarea bordeielor din chirpici din colonia penitenciară a Bărăganului. "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este o luminoasă revanșă a memoriei asupra unui trecut întunecat. Ioan Groșan CAIETUL NR. 1 Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Da, Silvia, hai, repede! Ploua. Sub acțiunea ploii, pământul se muiase. Sutele de picioare, care încălțate, care desculțe, l-au călcat, l-au sucit și l-au răsucit, încât acum cu puțină pleavă și paie era tocmai bun de făcut chirpici. În sfârșit, am ajuns acasă. 16. RĂCEALA Mama și bapțea erau deja în alertă. Tu, Rozinka, unde stau copii ăștia pe ploaie? N-ar fi mai bine să te duci după ei? Ce spui? Da, mama, ai dreptate. Uite, iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și deshidratat, propriile noastre vizuini... În apropierea locului unde am fost coborâți din mașină pentru a ne ridica viitoarea casă, se afla un depozit cu materiale de construcții unde erau tot felul de articole, inclusiv formele sau tiparele pentru modelarea chirpicilor. De la depozitul respectiv am obținut tot materialul de care am avut trebuință, atât pentru construcția unui WC, a bordeiului și, ulterior, a casei. Am început cu obiectivul numărul 1: grupul sanitar. Cei patru copii mai mari, însoțiți de mama, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
puternice. Asta era. Poate vă veți întreba de ce am stat atât de mult în bordei și nu ne-am mutat în casă nouă? La această întrebare vă voi răspunde imediat. 5. LICHIDUL VITAL sau FATA MORGANA Nu puteam începe confecționarea chirpicilor dintr-un motiv foarte simplu, dar esențial: lipsa apei. În localitatea aceasta, care mai întâi s-a numit Satu-Nou, apoi Tătarul Nou, și, în cele din urmă, Bumbăcari, fusese strămutată o populație de peste 2500 de suflete. Iar denumirea de Bumbăcari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lenevi! 6. SĂPAREA FÂNTÂNILOR sau EXERCIȚIU DE SUPRAVIEȚUIRE Se zice că viața a apărut pe Pământ din oceanul planetar. Probabil. Ceea ce știm cu siguranță e că în absența apei tot ce e viu moare. Obstacolul cel mai puternic în confecționarea chirpicilor îl constituia lipsa apei. Autoritățile locale au luat și ele notă de această realitate și au dat ordin să forăm câte un puț la intersecția fiecărei străzi. Oamenii s-au mobilizat și au trecut la treabă. Dar, din motive obiective
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că o bucată de timp am suferit îngrozitor din cauza lipsei de apă, că ne-a fost greu să ne adaptăm la niște condiții stringente și obligatorii, fără de care supraviețuirea era, practic, imposibilă: construirea grupurilor sanitare, a bordeielor, săparea fântânilor, confecționarea chirpicilor și ridicarea caselor. Dar, bunicule, nu cred că acolo era chiar iadul de pe pământ: nu a fost nici Auschwitz, nici Birkenau, Siberia, minele Vokuța, Canalul Dunăre-MareaNeagră, Delta ori Periprava sau Pitești. Nu au fost nici crematorii, camere de gazare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și fără rost, ducea la diminuarea capacității noastre de rezistență și de luptă împotriva vicisitudinilor. Până la urmă, am eliminat aceste frământări care ne obsedau mecanismul de gândire și am luat viața așa cum este: cu bune și cu rele. 7. CONFECȚIONAREA CHIRPICILOR sau MUNCILE LUI SISIF Viața în bordeie a constituit pentru noi un dureros și nejustificat regres social. Am coborât vertiginos pe scara istoriei universale, de la înălțimea lui "Homo sapiens" la stadiul incipient de "Homo faber". Dar viața de cârtiță nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ochii opiniei publice actul condamnabil al deportării noastre. Sătenii recunoșteau cu bucurie și sinceritate influența benefică, în foarte multe privințe, a deportaților asupra vieții lor. Viața își urma cursul ei firesc. Acum aveam apă. Am trecut "in corpore" la confecționarea chirpicilor. Mai întâi ne-am deplasat la depozitul de materiale, de unde ne-am întors cu patru forme sau tipare de lemn, nu înainte de a semna într-un registru pe care ni l-a pus în față gestionarul. Dar ne lipsea ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ni l-a pus în față gestionarul. Dar ne lipsea ceva. Mircea și Lică s-au dus înapoi și au revenit cu două sape și două căldări de tablă. Vecinul nostru, domnul Muca, împreună cu familia sa, începuse deja să facă chirpici. Era un om deosebit de frumos și foarte cumsecade. A trecut "strada" la noi și i-a arătat lui Mircea cum e mai bine să procedăm și să ne organizăm șantierul. Mai întâi am ales o suprafață de teren plană, ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
construcția viitoarei case, și am tăiat cu sapa o suprafață destul de mare de miriște, pe care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea lor, alături de pământ și apă, îl constituiau paiele. Acesta este liantul care dă unitate și forță văiugii, împiedicând fisurarea și ruperea ei. Spre norocul nostru, combinele seceraseră locul așa că aveam paie... gârlă! Trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
formei treceam palmele udate cu apă pentru a netezi materialul. Tiparul era prevăzut la cele două laturi cu câte o ureche. Așadar, introduceam agățătoarea (trăgătoarea) într-una din urechi, târâm pe pământ tiparul până la locul de descărcare, apoi îl răsturnam. Chirpicii se aliniau frumos, unul după altul, în șiruri drepte de câte 15-20 pe rând, stând în bătaia soarelui pentru a se usca. În inconștiența sa furibundă, soarele Bărăganului pârjolea fără discernământ atât materia vie, cât și materia moartă: lucruri, plante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
câte 15-20 pe rând, stând în bătaia soarelui pentru a se usca. În inconștiența sa furibundă, soarele Bărăganului pârjolea fără discernământ atât materia vie, cât și materia moartă: lucruri, plante, animale și oameni. Astfel că, în decurs de câteva zile, chirpicii erau uscați și îi așezam spre aerisire și întărire în piramide liliputane cu baza de 10, fiecare dintre ele având un număr de 55 de exemplare. Dar treaba nu era deloc ușoară, iar lucrurile nu se desfășurau în ritmul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
duo fermecător. Într-o după-amiază târzie, când munca de pe șantier se încheiase, iar noi, obosiți și flămânzi, o așteptam pe mama să vină de la spital, Mircea s-a dus, ca de obicei, la Țile. Acesta era afară stând pe niște chirpici. Ochii triști ai băiatului, înroșiți de fumul lumânărilor, de nesomn și de lacrimile care-i curgeau pe obraz, l-au speriat cumplit pe Mircea. Țile, ce s-a întâmplat? Spune! Babica, babica mea cea bună... s-a dus... Și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]