610 matches
-
impresionate după ce petrecură destul timp în livadă ca să-l poată identifica pe Sampath ca fiind nucleul acestei frumoase comunități peste care dăduseră. Într-un mod destul de comic, toată mâncarea din livadă părea să fi fost adunată în jurul acestui băiat care chiuia și care poseda unele calități ce, fără a fi admirate la ele, păreau a fi destul de apreciate în cazul lui. Fără-ndoială că, apropiindu-se mai mult de o maimuță, omul primea mai multe daruri: fructele cele mai proaspete, nucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
grăbite, curioase totodată, Geta lălăind c-or fi cozi mari, dragă? și privirea dilatându-se, dragă, uite câtă lume pe stradă, mai ceva ca la Revoluție, la care Roșioara scandalizată, atinsă parcă unde-i place cel mai tare, chicotește și chiuie că ne-a mâncat capu’ Revoluția asta și nu se mai liniștește dracului lumea asta odată! A-nnebunit lumea, și Elenuța aprobând-o și hlizindu-se spre frate-său: chiar c-a înnebunit. Lui Rafael i se păru pe moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
eu am să port părul lung. Acolo așa stau lucrurile: când crești, părul ți se lungește și devii un rebel. E bine să fii rebel. Faci o figură ca a lui Iisus, după care se dau în vânt fetele și chiuie de entuziasm. La noi acasă, nimeni n-avea nevoie să fie rebel, adică răzvrătit contra altora. Cu toții eram contra dușmanului de clasă și asta era suficient. Acum arătam și eu bine și am ieșit în stradă. Signora Maria ne dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dispărând pe după cocoașele de gheață ale pieței. Își luase doar o sacoșă de mere pentru un alt început. Șarpele începuse să-și înghită coada. Mâine va fi de atunci totdeauna un ieri pentru mine. Tanti Mizi destupă șampania. Tanti Clemanza chiuie: au supraviețuit și anului ăstuia. Ciocnesc cu ei doar de formă și, cu gura plină de carnea spumoasă roșie a unui ionatan, le urez resemnat: La Mulți Ani! LXV În București e zăpușeală și nori mici de praf. Noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până la urechea lui Leo. Când acesta ridică receptorul, un glas fără rost de vesel îi ceru să-și aleagă un număr de la 1 la 90. 29, bâigui profesorul. Ia să vedem, să vedeee...! Aha! ai câștigat o limuzină Mercedes decapotabilă, chiui glasul. Păi de ce decapotabilă? Suntem în lichidare de stoc; și orice-ar fi, bucură-te, tovarășe, ce naiba! Bine...stai așa...trăiască eurobingoshow! Și țipătul bingomanului înjunghie pădurea de la un capăt la altul. Coada lui Chilot căzuse spre Orientul Mijlociu; chipul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mercedes alb decapotabil al bulibașei în trupul unui stejar. Ăi din clanul Jugănaru îl traseră afară din mormanul de fiare, îi șterseră sângele de pe față, îi mulțumiră că avusese curajul să ucidă armăsarul Șefului, așa cum era obiceiul. Imediat dădură buzna chiuind puradeii și aprinseră armăsarul sângerând din toate țevile sparte. Limuzina era cunoscută în târg drept Bizonul Alb. Acum, mașina în flăcări incendie și stejarul. Șatra se luă de mâini și izbucni în dansuri circulare. Pe poarta voievodală a cimitirului pătrunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai vedea ochii ei căprui și șăgalnici în care i se părea că s-au adunat toate tainele lumii și nici gurița ei fierbinte, care-i făgăduia toate bucuriile. De aceea era acuma atât de vesel și de amărât, și chiuia și se sfărâma jucând cât știa dânsul mai frumos, să-l vadă și să-l audă Domnica, și să-și aducă aminte că nu e flăcău în sat mai bine ca dânsul, și să nu-l uite ori să îndrăgească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și cu leafă bună, lăsîndu-și averea în grija tatălui său care, deși bătuse de mult șaptezeci, era încă zdravăn și muncea la sapă mai spornic ca un flăcău. ― Foaie verde mătrăgună, Veselia nu-i a bună! Un băiețandru începuse să chiuie așa, cu ochii închiși, ca un cocoș tânăr și fără pricepere. Pe țiganul cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie, Viața-i numai veselie Pentru cine nu-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
boierii nu poftesc să vândă la oameni moșiile, că dacă or avea și oamenii pământul lor, cine să mai muncească boierescul? Cuvintele bătrânului împînziră o tăcere greoaie. Se auzeau de afară tropotele jucătorilor, scârțâitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. După un răstimp apoi răsună, de la tejghea, strigătul cârciumarului către un ajutor duminical, băiat mare și prostănac: ― Băă, n-auzi?... O jumătate pentru Serafim Mogoș, înțelegi?... Na, du-i-o, fire-ai al dracului de nătăfleață! Glasul acesta zgârietor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pătrunși în casă se înverșunau lărmăluind și spărgând, ca și când s-ar fi luptat cu niște dușmani de moarte. Câte unul ieșea încărcat cu cine știe ce lucruri care i s-au părut lui mai de preț și pleca să le ducă acasă, chiuind de mulțumire, grăbit să se întoarcă, să mai aleagă ceva până nu se prăpădește tot. Prin ogradă adulmecau cei veniți în urmă, iar mulți dădeau târcoale hambarelor. Conacul deveni curând un furnicar de bărbați, femei, copii, toți îngrijorați să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neamț până l-a lăsat mort lat... Totuși țăranii s-au întors mai mult răsfirați, nu grămadă cum porniseră, și de aceea nu s-a prea băgat de seamă când au trecut spre casele lor. Numai Pavel Tunsu a trecut chiuind ca un nebun și pe Toader Strîmbu I-ar fi văzut cineva cu o traistă grea în spinare despre care alții au aflat c-ar fi fost plină cu galbeni și giuvaiere luate de la cucoana omorâtă. Primarul Ion Pravilă lăsase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se reculegea: ― Noroc că n-au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se răspândi repede dintr-un capăt la altul al satului, împrăștiind o bucurie, parcă tuturor li
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
muncă! De altfel, gălăgia mai contenise, ca și când le-ar fi fost rușine și s-ar fi simțit vinovați că au intrat prin parc, pe unde țăranii n-aveau voie să umble. Numai lângă rondul din fața castelului Trifon Guju îndrăzni să chiuiască gros și prelung, parc-ar fi vrut să-și încerce curajul și să spargă liniștea care-i amorțea pe toți... Cei mai mulți, intrați pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai gălăgioși. Dinaintea lor porumbeii se ridicară în văzduh, iar orătăniile se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scriu și să fumez ultima pipă, pe gânduri. Iubeam bucata aceasta de pământ aproape de mare, câmpia aceasta plină de șerpi și dezolată, în care palmierii erau rari și tufele parfumate. Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor, când tăcerea mă făcea să chiui de bucurie; o singurătate aproape umană, pe acest câmp atât de verde și atât de părăsit, așteptîndu-și călătorul sub cel mai frumos cer care mi-a fost dat să-l văd vreodată. Mi se păreau zilele de șantier adevărate vacanțe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
circumstanțele, Începe să devină extrem de neplăcută. Măcar de-atîta lucru pot să-mi dau seama. În plus, de vreo două ore de cînd l-am deschis, nici o voce de om venind din difuzor nu s-a exprimat altfel decît hăulind și chiuind de dragoste (pentru mîndra satului) și de dor (pentru plaiurile natale, pentru codrii verzi și pentru geografia zonală) și de alte sentimente născătoare de muzică. Cu excepția celor două intervenții foarte scurte: o voce seacă ne-a anunțat mai Întîi menținerea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
facem? Sărim din paturi În timp ce alte voci ne spun să stăm pe recepție, să deschidem televizoarele. Vor fi știri și comunicate. Vor urma știri LIBERE. SÎntem toți În picioare, Moise e călare pe mine, Îmi trage pumni În spinare și chiuie ca la nuntă - după atîtea ore, se pare că muzica l-a afectat. Dăm buzna pe culoar, e plin de pacienți și cadre medicale, țipă toți, văd o mare de chipuri ude de lacrimi. Cineva vine glonț spre noi și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era OS), suferind amîndoi de o veselie bahică nestăpînită, se joacă cu Întrerupătorul (bă, io zic să te facem pe tine bec), iar În clipa În care reușești să faci lumină, Îi vezi năvălind goi pușcă În sala de duș, chiuind ca la nuntă, vezi grilajul scurgerii aco perit de o spumă cleioasă albă (În sfîrșit s-a făcut lumină asupra acestui măcel, cîteva armate române acolo care nu au mai apucat să-și Întîlnească destinul eroic), vezi faianța distrusă, decorată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ale românilor aproape idiotizați de o propagandă feroce, decolorantă, negrul fiind întotdeauna alb sau roz. Vina lui era atât de mare, încât nici nu se compara cu cea a poetei care a scris: “Plugul, strungul și condeiul/ Au început să chiuie...” sau cu cea a personajelor importante din forul legislativ actual, ideologi de frunte ai socialismului, azi șefi de partide, de comisii, vajnici ctitori ai unei societăți capitaliste erodată de șomaj. Vina lui era imensă: a fost colaboraționist ! Și-a vândut
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
uite, dom-le, asta nu s-a mai văzut! De cum a ieșit din pîntecul mă-sii a tras aer În piept, s-a Înroșit și zbătîndu-se-n brațele moașei a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Când coborâm din autobuz, ne întîmpină o formație de lăutari în costume naționale. Întotdeauna mi-a displăcut folclorul dubios utilizat pentru "distrarea" străinilor. Ne punem singuri într-o condiție "exotică". În cramă, o echipă de dansatori cu bețe se dezlănțuie chiuind. Mă simt de-a dreptul penibil. Urc la etaj și încerc să dau un telefon în București, apoi cobor, ies afară, la soare, lăsîndu-i pe ceilalți să se așeze la mesele unde se aduc mostre din vinurile podgoriei. Gălăgia veselă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o mână și cu putere, apucându-l de vârf, îl smulse din pământ cu rădăcini cu tot. Sania care nu se oprise decât o secundă își continuă zborul spre marea încântare a brăduțului, căruia, tolănit în ea, îi venea să chiuie de bucurie. Ce fericire! Va fi și el „pom de Crăciun”! Și lui i se va cânta: „O, brad frumos!” Dar mai ales, era înduioșat la gândul că va aduce fericire micului bolnav. Ajunși la casa sărăcăcioasă în care locuia
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
hotărît s-o lase baltă că prea ar fi costat mult... dar era acolo, așa cum Îți spun, Bill Pentland era acolo cu noi toți În ziua cînd s-au Întors acasă de la război. Și veneau rînduri-rînduri și s-auzeau bărbații chiuind și femeile plîngînd, iar cînd și cînd se desprindea din rînduri cîte-un bărbat și femeile Începeau iar să plîngă, și așa a venit și unchiul Bob - n-avea decît șaisprezece ani, bagă de seamă, dar mie-mi părea bătrîn - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
departe; pe partea cealaltă a digului stuful părea că se trezește, iar milioanele de insecte, până mai ieri invizibile, își reîncepură, amețite, rotirea, în bătaia, cu fiecare zi mai caldă, a soarelui; din când în când ieșeam în fața ușii, ca să chiui; chiuiam de două trei ori, mă uitam peste câmp (de nu m-ar auzi cineva !), apoi reintram în scorbură; într-o bună zi am cules iarbă nouă, viguroasă, proaspătă, de pe dig, și m-am întors cu tălpile cizmelor încărcate de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe partea cealaltă a digului stuful părea că se trezește, iar milioanele de insecte, până mai ieri invizibile, își reîncepură, amețite, rotirea, în bătaia, cu fiecare zi mai caldă, a soarelui; din când în când ieșeam în fața ușii, ca să chiui; chiuiam de două trei ori, mă uitam peste câmp (de nu m-ar auzi cineva !), apoi reintram în scorbură; într-o bună zi am cules iarbă nouă, viguroasă, proaspătă, de pe dig, și m-am întors cu tălpile cizmelor încărcate de noroi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oile nu erau ale lor, ci ale Marelui Stăpân neiertător și invizibil, căruia nu se putea să-i scape nimic. Mânați și ei, aici, prin arșița dușmănoasă a câmpiei, păstorii-militari mergeau ca în delir, cu frunțile spre cer, fluierând, țipând, chiuind, gemând, mieunând, icnind, lătrând. Mergeau cu ochii în sus, halucinați, imitând păsările și vântul și frunzele. Puțin le păsa de orice în afară de oile cărora li se adresau cu o uluitoare lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]