1,442 matches
-
imemorială și pluristratificată) omul cu etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului; șiruri de chei vechi, sticluțe de poțiuni farmaceutice arhaice, sugestii de mail art, fizionomii de tip "les annees folles", clepsidre minuscule, brevete de meserii de odinioară ș.a.m.d. stau cuminți și straniu evocatoare în sertarele unor cufere de lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cu alte cuvinte, arborele sacru sau plantele sacre dezvăluie o structură care nu este evidentă în feluritele specii vegetale concrete. Așa cum am putut vedea, structurile cele mai profunde ale Lumii sânt dezvăluite de sacralitate. Cosmosul nu se înfățișează ca un "cifru" decât dintr-o perspectivă religioasă. Doar omul religios descoperă în ritmurile vegetației taina Vieții și a Creației, cea a reînnoirii, a tinereții și a nemuririi. S-ar putea spune că toți arborii și toate plantele socotite sacre (de pildă arbustul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cosmologice, corpul său este lipsit de orice semnificație religioasă ori spirituală. Am putea spune, pe scurt, că pentru oamenii moderni lipsiți de religiozitate Cosmosul a devenit opac, inert și mut: nu mai transmite nici un mesaj și nu mai cuprinde nici un "cifru". Sentimentul sfințeniei Naturii se mai păstrează în Europa zilelor noastre, mai ales la populațiile rurale, unde mai există un creștinism trăit ca liturghie cosmică. Cât despre creștinismul societăților industriale, și mai ales al intelectualilor, el și-a pierdut de mult
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lume" pe care o presupune - casa cu uneltele, viața și gesturile de fiecare zi - pot fi valorizate pe plan religios și metafizic. Această viață obișnuită, de toate zilele, este transfigurată în experiența unui om religios, care descoperă peste tot un "cifru". Până și gestul cel mai obișnuit poate trimite la un act spiritual. Drumul și mersul pot fi transfigurate în valori religioase, deoarece orice drum poate simboliza "calea vieții" și orice mers un "pelerinaj", o călătorie spre Centrul Lumii.15 Dacă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reușește să trăiască universalul. Viziunea religioasă a Lumii și ideologia care o oglindește îi îngăduie să folosească această experiență individuală, să o "deschidă" spre universal. Imaginea Arborelui este încă destul de frecventă în universul imaginar al omului modern areligios, reprezentând un cifru al vieții sale profunde, al dramei care se petrece în inconștientul său și care privește integritatea vieții sale psihomentale, așadar propria sa existență. Atâta vreme însă cât simbolul Arborelui nu trezește conștiința totală a omului "deschizînd-o" către universal, nu se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imemorială și pluristratificată) omul cu etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului; șiruri de chei vechi, sticluțe de poțiuni farmaceutice arhaice, sugestii de mail art, fizionomii de tip "les annees folles", clepsidre minuscule, brevete de meserii de odinioară ș.a.m.d. stau cuminți și straniu evocatoare în sertarele unor cufere de lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pline de ură a unor oameni de bună credință. Contrar așteptărilor, Tony Pavone reuși să fie condițional: sosi acasă În jurul orei trei după amiaza cu un mare buchet de garoafe și un carton de prăjituri. Apăsă butonul soneriei după un cifru convențional dar, cum fata nu-i deschise ușa, intră În apartament oarecum intrigat. O strigă În câteva rânduri scotocind unele locuri unde se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori fata se ținea de glume. Atena Însă, nu era În casă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu Rolls-ul. Mai bine Îl folosim cât mai putem. Ce a mai pus la cale Shula? M-a sunat. — Când? — Nu cu mult timp În urmă. Voia să pună ceva În seiful tatei din perete. M-a Întrebat dacă știu cifrul. Firește că nu puteam să-i spun că știu cifrul. Se presupune că nu trebuie să-l știu. De unde suna? — Nu am Întrebat. Cu siguranță că ai văzut-o pe Shula vorbind În șoaptă cu florile din grădină, spuse Wallace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a mai pus la cale Shula? M-a sunat. — Când? — Nu cu mult timp În urmă. Voia să pună ceva În seiful tatei din perete. M-a Întrebat dacă știu cifrul. Firește că nu puteam să-i spun că știu cifrul. Se presupune că nu trebuie să-l știu. De unde suna? — Nu am Întrebat. Cu siguranță că ai văzut-o pe Shula vorbind În șoaptă cu florile din grădină, spuse Wallace. Wallace nu avea spirit de observație și Îl interesa prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apropiere. Să aștept măcar pînă se Întoarce taxiul. Dar dacă umbra ei nu va apărea la fereastră, așa cum mă așteptam ?... Imposibil! Trebuie să apară. Mă Îndoiam de existența acelui „frate”... Normal că-i mai ușor să Încui un lacăt cu cifru decît să-l descui! Undeva, mai Încolo, se trînti o poartă metalică ce-mi răsună În urechi precum un oftat din rărunchii pămîntului, reverberînd prin conductele Îngroapte. Un lătrat slab rupse apoi liniștea din jur. Voiam să urinez și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Personal mă interesasem de fiecare "colaborator" în parte: cine era, ce știa, ce studii avea, ce calificative obținuse în anii anteriori. Personalul misiunii era compus din Secretar II atașat cultural, Secretar III atașat de presă, Secretar III atașat comercial, operator cifru, portar și șofer, toți cu respectivele "tovarășe", atașații culturali, de presă și comercial având și copiii cu ei. "Directivele" primite în "centrală", la plecarea la post, erau clare asupra sarcinilor prioritare: impulsionarea exporturilor românești; restabilirea colaborării directe între instituțiile interesate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ultimele lor cuvinte erau, indiferent dacă erau militari, civili, funcționari de stat sau simpli cetățeni: "a sus ordenes Senor" la dispoziția dumneavoastră, domnule! La sosirea mea la Santiago, relațiile ambasadei noastre cu militarii se normalizaseră. Citisem, din informările venite prin cifru de la ambasadă în săptămânile următoare loviturii de stat, că ambasada era înconjurată de militari înarmați, că nimeni nu avea voie să iasă sau să intre ceea ce nu numai că era în contradicție cu prevederile Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai multe. Și aflam! Având în vedere situația din Chile, ambasada dispunea de serviciu de cifru, privilegiu rar în America Latină. Ca atare, din contactele cu autoritățile, cu mediile diplomatice și de presă, cu oamenii de cultură și știință, cu reprezentanți ai diasporei, reușeam să mă informez, să înregistrez știri, date, comentarii, luări de poziții, care făceau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
comunicărilor cu Centrala M.A.E. Pentru realizarea acestui important obiectiv, i-am mobilizat și pe cei trei colaboratori-diplomați ai mei, fără succes de altfel, după încheierea misiunii mele la Santiago, datorită numărului extrem de redus de telegrame expediate de succesori, "cifrul" fiind mutat, de la Santiago, la Bogota. Situația membrilor Corpului Diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam că eram tot timpul urmăriți, ascultați, supravegheați. Ambasadele erau supravegheate non-stop din clădirile vecine sau alăturate, orice plecare sau sosire înregistrată și raportată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că ministrul îl primea, pentru comunicarea mesajului, a doua zi, durata audienței fiind de maximum 30 de minute. În aceste condiții, tovarășe ambasador, vă propun următorul aranjament: Peste o oră vă voi reformula textul comunicării prin telegramă, pentru a proteja cifrul de stat. Dacă sunteți de acord cu textul reformulat, îl voi traduce în limba spaniolă, astfel putem reuși ca în cele 20-25 de minute să-l puteți citi și eu să citesc traducerea, lăsând un oarecare spațiu de rezervă pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că în 24 de ore delegația Perului va contacta delegația română și va face eforturi pentru o soluție comună, care să fie atractivă și altor state din America de Sud". Ambasadorul a semnat imediat telegrama și l-a chemat pe lucrătorul de la cifru să transmită urgent acordul Părții peruane. Nu l-a interesat cum se realizase comunicarea, nu era afectat că se făcuse de rușine în fața demnitarului peruan. Această întâmplare, pe care nu o relatasem la întoarcerea în Ministerul de Externe decât fostului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
așa și Osul, care s-a spart, cu rezultate care i-au înmărmurit și pe Vultur-în-Zbor, și pe alter ego-ul lui. Abia după ce s-a terminat totul Virgil Jones i-a descifrat lui Vultur-în-Zbor înțelesul secret al numelui. Era un cifru a cărui cheie stătea în sunetul numelui său secret: Os, un os. K, un loc. De aici se ajungea la K-os. Osul din K. Sau, cu alte cuvinte: Chaos. în momentul respectiv Vultur-în-Zbor n-a văzut decât efectul înspăimântător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iese din țară, unde ajunge. - Ajunge direct la sultan. - Scrisă? - Da. - Aveți probe? Neculai scoase de sub tunică un sul de hârtie și i-l Întinse domnitorului. - Nu Înțeleg nimic, spuse Ștefan după o clipă. Cred că e cifrată. - E vechiul cifru? Întrebă Oană. - Da, răspunse Neculai. - Inversează prima cu ultima silabă, folosește cuvântul Într-o frază de câte ori Îți spune cifra din față și reconstruiește textul, explică Oană. Ștefan Îi Întinse hârtia. Căpitanul o citi de câteva ori, repetă ceva În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
erai în locul meu, ce număr de identificare personală îți alegeai? — Ooo! zice Suze. Îhm... aș alege... îhm... 1234? — Vă rugăm să tastați numărul de identificare personală, spune vocea, de data asta ceva mai puțin calmă. Dumnezeule, e foarte stresant. — Încearcă cifrul meu de la bicicletă, propune Suze. 435. — Suze... am nevoie de numărul meu. Nu al tău. Poate l‑ai ales tot pe ăla. Nu se știe niciodată! — Vă rugăm tastați... — Bine, bine, țip și tastez 435. — Îmi pare rău, intonează vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
alegi ceva de care-ți amintești ușor, un cuvânt pe care să-ți vină să-l bați spontan, aproape din instinct. Închipuiește-ți, IHVHEA! Ar fi trebuit apoi să suprapună Notarikon-ul peste Temura și să născocească un acrostih ca să-și amintească cifrul. Bunăoară: Imelda, Hai Vendicato Hiram Empiamente Assassinato*. Și pe urmă, de ce trebuia Belbo să gândească În termenii cabalistici ai lui Diotallevi? El era obsedat de Plan, iar În Plan introduseserăm atâtea alte componente, rozacruceenii, Sinarhia, Homunculii, Pendulul, Turnul, Druizii, Ennoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s the question. Woe is me, woe is me! Cum, zice-se, ar fi plâns Chaucer. Ce șmecherie căcăcioasă, hmm... Decădere prin noi înșine. Oricum, dilema dracului. Ce noapte! Un pic contrariat, Avocatul se saltă nesigur de pe scaun, anunțând în cifru: Mă duc să mă deșert! Plecând de la masă, acesta recepționează, în trecere, avanpremiera asediului năvârlioasei Gladiatoare, asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un țap logodit, puiuțule? Păi, nu-i păcat de Dumnezeu, zii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pare că, într-adevăr, eu sânt Până aici a fost bine. "Vezi, ca să ajungi acolo, trebuie ori să fi plecat din Tibet, acum șapte sute de ani, ori să visezi cele șapte vise ale scoicii mele. E ca un fel de cifru al unei case de bani. Tu ai nimerit primele două cifre. Poate că ești făcută să le găsești și pe celelalte. Dormi cu atenție, nu te grăbi. Ai încredere-n tine." Ne-am întors repede peste câmpul pustiu. Pe la mijlocul lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
imposibil de descifrat la noi în țară; mai mult, conținutul acestor mesagii este, politicește, fără semnificație, adică, cel puțin deocamdată, este o simplă propagandă pacifistă. - Pare de necrezut! exclamă Pantelimon. Atâta cheltuială și atâta risipă de energie, ca să comunici prin cifru texte din Evanghelii și din Gandhi!... - Dacă ipoteza mea e justă, experiența are o importanță extraordinară. Iar mai târziu ar putea avea consecințe destul de grave. Am să revin îndată asupra acestui aspect al problemei. Deocamdată să analizăm scopul experienței: organizatorii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încît poate fi învățat pe dinafară, iar, pe de altă parte, se re-codifică automat și la infinit, în cazul că e descifrat de adversar. Căci, știi mai bine decât mine, pe o bază invariabilă - fazele lunii - poți schimba la infinit cifrul: în cazul nostru, se numără cuvintele - sau literele - la dreapta sau la stânga greșelilor de tipar, dar se poate modifica ordinea în care trebuie numărate, și se pot constitui noi sisteme, pe baza literelor sau grupurilor de litere, și asta, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mi se pară că fiecare gest al lui era premeditat ! Posibil ca și impresia de mână spartă să fi fost eronată, de vreme ce Margot i-a găsit, după plecare, acele caiete în care își nota sumele cheltuite. Evident, cu un cifru secret, cu inițiale... Nu degeaba fusese într un timp ministru de Interne. — Dar ce faci, madam Delcă, ce faci ? Cauți ceva ? — Caut țoașca, să iau un hiposerpil, c-așa arz toată, și-așa se-nvârte toate cu mine... Stai liniștită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]