1,029 matches
-
așeaz-o. Și, dacă vrei, poți să stai și tu la televizor. Nu, eu vin aici, în bucătărie, vreau să te ajut. Nu, nu mai ai la ce să mă ajuți. Uite, masa e aproape gata. Se aude soneria de la intrare. Cin’ să fie? Sorina se duce și deschide. Mormolocilor ! Abia acum veniți? Cum vezi! - răspunde tata. Noi n-am urcat în mare viteză, așa, ca voi, noi am venit suind treaptă cu treaptă, că ne temem de nu știu ce sau de nu știu cine
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tub cu leucoplast?! Dar, cum a ajuns obiectul ăsta aici? El, Sorin, îl pusese în cana Sorinei doar. Se pare, deci că nu i în zadar proverbul ce-acum își amintește: Nu-i pentru cine se pregătește, ci-i pentru cin’ se nimerește. Și-și mai zice Sorin în gândul său: „De mă gândesc mai bine și eu sunt un băiat rău. De multe ori îmi place să fac altfel de cum bine mă-nvață surioara mea. Doar ea-i mai mare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
alții n-au, prea n-au - Paradox ciudat, ce îl spun pe șleau. Eu sunt la mijloc cu amarul meu, Nu mă plâng deloc, deși-mi este greu. * Iar guvernul ne lansează Noi scumpiri ca mari torpile, De mă întreb cin’ ne pansează Rănile din aste zile? * Unde merge mia, mergea, ieri, și suta Mia, azi, e slabă, suta e cu pluta. Triumfând dolarul, leul nu există, Fericind pe unii într-o țară tristă. * „Leneșul mai mult aleargă” Până cade mort
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
stând în fața ușii din sufragerie, și pe prietenul lui care avea trei ani, actualmente student în California, la UCLA, stând în fața ușii de la bucătărie. I-am întrebat ce fac acolo de minute în șir. Andrei mi-a răspuns: - Eu îi cin lui lând la ulei, el îmi cine mie lând la zahăl. Era în 1980. Ei nu au mai avut noțiunea de marfă de bază fără coadă. M-au terminat. Imitau în joacă viața adulților. Pe la patru ani, Andrei a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Da’ fă focul în berouri... Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede ce pîne este asta, oftă Niță plin de compasiune pentru sine. Intrarea pe poarta lui Mitică Manalache fu precedată de un scurt dialog între Octav și gazdă. - Cin’ te-a trimes? - Tovarășu’ viciu. - Care, a lu’ Cîcații Mă-si? - El. - Aha... Ei, dară să poftească. Gazda la care, cu autoritatea sa de goarză comunală mă instalase Niță era un bărbat ce părea cu totul lipsit de griji. Cînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cucui. „Dacă nu taci din gură, de-aia!” „Ție acasă tot așa-ți face?” „Eu nu vorbesc aiurea și nu-i Întorc vorba.” „Așa e”, păruse Baronu că-și amintește, „tu ești mai prost și taci din gură!” „Prost e cin’ te-mbracă de dimineață, tâmpitule!” Pentru că ridicase vocea prea tare, Ectoraș căpătase și el o legătură de chei. Zelul lui Vieru părea să nu aibă sfârșit. Deja, pentru neliniștea lui scormonitoare, Directorul Îi promisese două puncte În plus la următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trimită ajutor la Sfântul Mormânt<footnote Ibidem, documentul 352, p. 254 footnote>. La 16 octombrie 1741 Neofit apare într-un sobor de egumeni ai mănăstirilor din Iași pentru a judeca împreună cu mitropolitul Nechifor al Moldovei și alți ierarhi rămânerea în cinul monahal a boierului Șerban Cantacuzino<footnote Ibidem, documentul 73, p. 47 footnote>. La 7 decembrie 1748 când mitropolitul Nichifor judecă pricina unei moșii între două mănăstiri apare ca martor și egumenul Cetățuiei. Acesta este Hristofor<footnote Ibidem, documentul 577, p.
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
1982, arhimandritul Mitrofan a primit ascultarea de exarh al mănăstirilor Arhiepiscopiei Iașilor, calitate în care a participat la hramuri de mănăstiri, sfințiri de biserici, călugării, înmormântări, etc. ca delegat al Mitropolitului. A fost un om apreciat atât de frații din cinul monahal, dar și de numeroși oameni de cultură, de mulți ierarhi și preoți care l-au cunoscut sau care i-au fost colegi la studii. În chilia lui avea un tablou cu chipul profesorilor de la Facultatea de Teologie din București
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aduci aminte, părinte, este vorba de cimotia lui Ochincă, despre care am mai vorbit noi cândva. După umila mea credință, înalt preasfântul Iacov nu trebuia să facă chiar „o carte de blăstăm” pentru niște neînțelegeri între mahalagii. Ca om al cinului călugăresc, eu cred că menirea sfinției sale e mult mai înaltă... Așa aș zice și eu, dar poate că sfinția sa a crezut că așa se îndreaptă lucrurile. Poate... Odată cu acest „poate”, călugărul a plecat capul, ca și cum ar fi vrut să înăbușe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să mă admire ori să mă tacă. Ea Însă râde. Cu gâțele ei pe care rău a făcut mama că nu i le-a tăiat. Sunt gata să dau În plâns - dar Moș Iacob al meu găsește: - Pi fimeili istea cin’ le apără, ’n codru? Di tal’ari? Trebui’ ș-acolo-on bărbat! Așa da. Chiar dacă femeile râd, mă las luat de mână de mama. Duda mă apucă de cealaltă - cu ochii mereu la mama: o lasă?, i le taie? Mama n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
căruțaș; care Întreabă tot timpul: - Da’ un’e-o să staț’ la noi, la Gusu? - Găsim noi o gazdă, răspunde mama pentru a zecea oară. Deocamdată, ne duci la școală, să vorbesc cu directorul. Mai mergem ce mai mergem: - Da la cin’-o să staț’ la noi, la Gusu? - Găsim noi - până atunci, la școală. Întuneric. Căruța oprește undeva, În mijlocul unui iaz mare: noaptea. - Aci-i ișcòla, aud glasul omului cu căruța. Da-i o țâr’ cam Încuiată... - Dacă-i cam, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că mă supăr! Sărmanu', cum se duse el, în floarea-florilor, la nici cincizeci de ani... se screme Buletin, apoftegmatic, întristându-se la comandă. Al doilea infarct, nu l-a mai iertat! Sărmanu' om! Și nici măcar copii n-a avut. Păi, cin' l-a pus să se scarpine-ntre craci și se-nsoare, os bătrân, cu vipera de Luluța? Luluța, care papă p...ța! Nu-și lua matracuca aia de la gură, ca să-i facă și copii, își repune pe tapet Cezărel, mâhnit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
copil de unșpe ani ? Ea se juca pe maidan, nu se îndura să vie acasă... La urmă, a văzut pe dracu, că avea grijă de frați, că sta la coadă la pâine, ce pâine neagră, necoaptă, cu tărâțe era, și cin’ să stea la cozi ? Vica - ea era a mai mare. Ea avea unșpe ani. Sta cu cartela în mână, sta de i se ura, și-acu ține minte bonurile : 880 gr. pâine. 440 gr. pâine. 300 gr. pâine. Predarea se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcută din resturile de la palton acu nouă ani și umflată cu vatelină. Și peste bască, peste urechi, înnodat sub bărbie, fularul. — Napoleion, în Rusiia, unde-i vrea tu, ce-i vrea tu sânt, da-mi ține mie cald ? Că-ncolo, cin’ să mă mai aleagă d-acu ? Numa dracu... Numa Scaraoțchi, numa șefu dracilor, râde. Râde și Gelu, scurt, cu o urmă de răutate în glas. Se uită și-i vede sprâncenele albite, pentru că, abia acum își dă seama, a renunțat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deștept ! Păcat de capu lui, cât a fost în școală n-a luat decât premiu-ntâi cu cunună, și băiatu directorului, de ședea-n bancă cu el, n-apuca decât premiu doi. Deștept, din clasă prindea tot, că pe maidan cin’ să bată țurca ? Deștept, da nebun, că-n fiecare zi încasa o scatoalcă de la tăticu, ba că pierduse la arșice - parcă-l vede și acu ce-și păzea arșicele - și venise despuiat acasă, ba că-i luase vizitiu de la tramvai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cu liota de frați după ea... La urmă, a început să le tot ceară nemții căpățâni de zahăr, și gaz, și tingiri de aramă, și cazane, și a luat și clopotu de la biserica Capra. Unde mai era-n casă cin’ să spuie-un cuvânt mai spunea, da pe ei, bieți orfani, cin’ să-i apere ? A mai sărit cu gura vecinii, i-a mai luat și i-a mai ocrotit ; la urmă, a murit și gemenii, unu după altu, i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le tot ceară nemții căpățâni de zahăr, și gaz, și tingiri de aramă, și cazane, și a luat și clopotu de la biserica Capra. Unde mai era-n casă cin’ să spuie-un cuvânt mai spunea, da pe ei, bieți orfani, cin’ să-i apere ? A mai sărit cu gura vecinii, i-a mai luat și i-a mai ocrotit ; la urmă, a murit și gemenii, unu după altu, i-a îngropat în săptămâna Paștelui, când cine moare se duce-n rai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o să scape de chiriași ; p-ormă a mai îmbătrânit și ea, p ormă a plecat și Tudor, băiatu. Ditamai căsoiu pustiu, numa Ivona și cu bărba-su, acu la ce să le mai puie ? S-a cojit și casa p-afară, cin’ să mai stea iar s-o tencuiască ? Poate se vede așa și unde e blocu nou d-alături. Loc viran a fost alături, la 4 aprilie aici a căzut bomba, chiar lângă casa lu madam Ioaniu : le-a spart geamurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că Mironeasca, adică madam Ioaniu, a trăit dinainte cu Ioaniu, c-o știa tot Bucureștiu. De la mă-sa lu Cristide, de la soacră-sa, ar ști astea, că la noi toate se știe și nimic nu se uită. Da gura lumii cin’ s-o astupe ? Și când o vezi pe madam Cristide, vopsită ca o paparudă, cum să pui bază pe vorbele la o stricată ? Un lucru e drept, că nu prea vorbea madam Ioaniu de bărba-su dintâi, rar, cine știe când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și femei care au o asemenea soartă. Sau poate, cine știe, aș fi călcat și eu pe de lături, cum fac atâtea... Dacă vorbea așa, poa’ să fi și călcat... Vezi, c-o ducea mintea la rele. Da de știut, cin’ s-o știe ? Că de-ale ei tăcea ca mormântu... Bietu bărba su, îl văzuse-n poze, cu el seamănă Ivona, cap tăiat : slab și-nalt, și cu nasul lung, nu prea vorbea de el madam Ioaniu. I-o fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții la cumnată-sa, c-o strângea, și-i știrbă acu, da poa’ să râdă cât vrea, nu-i țipenie de om p-aciia. N are cin’ s-o vadă. Și ea râde cu gura pân-la urechi, așază cu grijă portofelu în fundu țoaștei, p ormă pungile goale de plastic. Dumnezeu, săracu, care-a văzut ce era-n sufletu ei.... Și ea, care dân an în Paști
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când te uiți la ei ! Parc-ar fi rufe pe sârmă când le bate vântu. Ale dracu lighioane, n-o pune jigodia de motan ghiara pe voi ! Vezi că s-a cuibărit și ei pe un’ s-a putut, că cin’ să le mai puie la geam mâncare ? Pe vremuri, le punea madam Ioaniu, ea era care-i înnădise. Ea le punea și grăunțe, ea le punea și fărâmituri de pâine : Muti parc-ar fi Sfânta Vineri, se miorlăia Ivona cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câmp, de ziceai că-i iadu, donșoară ! Și urletele care scotea toți, și care mai ajungea pe jos se tăvălea și ardea, și ăia dinăuntru urlau, uite-așa-nchiși, ca-n borcane, urlau ca din gură de șarpe, și nimeni, cin’ să sară ? Cin’ să sară și să-i ajute ? Cin’ să fie nebun să s-arunce-n foc ? Că luase foc tot câmpu, și uite-așa, ca lumânările de Paști ardea vagoanele, cică era un negustor gras, într-o blană, care-arăta ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că-i iadu, donșoară ! Și urletele care scotea toți, și care mai ajungea pe jos se tăvălea și ardea, și ăia dinăuntru urlau, uite-așa-nchiși, ca-n borcane, urlau ca din gură de șarpe, și nimeni, cin’ să sară ? Cin’ să sară și să-i ajute ? Cin’ să fie nebun să s-arunce-n foc ? Că luase foc tot câmpu, și uite-așa, ca lumânările de Paști ardea vagoanele, cică era un negustor gras, într-o blană, care-arăta ce săculeți de aur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scotea toți, și care mai ajungea pe jos se tăvălea și ardea, și ăia dinăuntru urlau, uite-așa-nchiși, ca-n borcane, urlau ca din gură de șarpe, și nimeni, cin’ să sară ? Cin’ să sară și să-i ajute ? Cin’ să fie nebun să s-arunce-n foc ? Că luase foc tot câmpu, și uite-așa, ca lumânările de Paști ardea vagoanele, cică era un negustor gras, într-o blană, care-arăta ce săculeți de aur avea el și răcnea să vină cineva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]