513 matches
-
justifica, într-un film, decât prin necesitatea sa internă, prin coerența cu ansamblul. Televiziunea, "fereastră deschisă spre lume", îi încadrează pe cei care privesc prin ea. Cinematograful cadrează realul exterior, desocializează și depeizează. Un telefag este un sedentar controlabil, un cinefil, un nomad necontrolat. O televiziune bună își reflectă audiența, cinematograful bun sparge oglinda. Cea dintâi fabrică indigeni, cel din urmă "trădători ai mediului lor" sau cosmopoliți. Un "cinefiu" ca adolescentul Daney se duce la cinema, la vremea lui, ca să uite
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
place? Ei bine, zapezi, sunt lucruri pentru toate gusturile. Sau îl stingi, nu deranjezi pe nimeni și o faci fără remușcări: n-ai plătit nimic. Imaginea-mișcare recompensează imobilitatea fizică a spectatorilor; imaginea-studio compensează prin fixitatea ei disiparea consumatorului. Deși paralizat, cinefilul se consumă mai mult: adevărata viață este în altă parte, trebuie să faci eforturi pentru a urmări mental liniile de fugă ale imaginilor. Pe micul ecran, adevărata viață nu este în spate sau alături, în afara câmpului, ci aici și acum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o comunitate. Deși familialistă, televiziunea nu creează o familie (primul lucru explicându-l, fără îndoială, pe cel de-al doilea). Niciun grup sau o rețea. Existau cine-cluburi, dar nu avem vreun tele-club. Supraalimentat, telefagul nu este hrănit ca Œdip, spre deosebire de cinefil. Televiziunea nu are o putere formatoare, genetică, genealogică. Ea nu incită la identificare: cu toții am visat, adolescenții fiind, să le semănăm lui Cary Grant sau James Dean, dar prezentatorii TV nu-i fac să viseze decât pe ariviști, nu pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
animată sau înregistrată; Heidegger nu spune un cuvânt despre ea în cele trei lucrări despre opera de artă (Originea operei de artă, 1935; Cu privire la problema ființei, 1955; Arta și spațiul, 1969). Pentru Merleau-Ponty, fermecat de pictură și pentru scurt timp cinefil, André Bazin nu există. Nici Benjamin. Niciun cuvânt despre cinema în Teoria estetică a lui Adorno, apărută în 1970. 39 În cele două excelente numere consacrate de Nouvelle revue de psychanalyse imaginarului, Destin de l'Image (1991) și Le Champ
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la muncă. În schimb, cu puțină educație, ar putea scrie un roman picaresc. Pentru că nu mai sînt În stare nici de cea mai scurtă proză scurtă din istorie. Și fiindcă tot mă uit la filme, am Început un jurnal de cinefil În Art-Panorama lui Dan Silviu Boerescu, creîndu-mi senzația că mai am stilou. Și de patru ani nu-s În stare să termin nici măcar textul ăsta Început În ’98 fără să fi avut inițial intenția să-l transform În carte, intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
percuție, o carte despre care nu pot afirma nici cu mare aproximație ce este, fiind deocamdată un mixaj din orice poate fi considerat text, adică sînt pagini de jurnal, eseu, pseudocronici de film sau mai degrabă prezentări cu Îndemînare de cinefil, vagi cronici literare, enervări, ziaristică, ironii, sfaturi agricole, creștinism, ecouri, racursiuri, note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
viață sexuală satisfăcătoare. Mai există un motiv pentru care nu trebuie să te culci pe-o ureche: inteligența funcționează din anumite puncte de vedere ca mușchii: dacă n-o antrenezi se fleșcăie.” Cum să nu te-apuci de jurnale de cinefil? De haltere, de IQ, de revista Elle, de vieți sexuale automate? De sentiment? INTRODUCERE „ CÎnd visează că scrie nu are puterea să viseze că nu poate să scrie. CÎnd visează că nu scrie nu are puterea să viseze că scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi, introducerile, preludiile cu filet sau invers, notele de subsol, hidrologia, oximoronul, vîntul, Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte prin masaj, yoga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prize și impulsuri, majoritatea regizorilor sînt născuți Între computere și copiatoare și filmați la naștere de tați emoționați pe casete de 8 mm HG, sînt digitali, au o școală de mare clasă, digitală, digitala pe care-o luăm și noi, cinefilii afumați de puzderia de fascicule laser, n-a mai rămas aproape nici unul care să nu te sperie cu tot felul de inovații, combinații, echipamente, efecte speciale, explozii, limba soacrei, extratereștri, prisme, jeturi fotonice de apă, tulumbe tehnicolore, microunde, flash-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-au scăpat, dezvoltînd o idiosincrazie de mult așteptată față de cîștig, pentru că sînt deja bogați, un limbaj și o mișcare filmică noi, cu cît mai puține compromisuri, Încercînd să creeze o breșă În Întunericul de fum al Terminatorilor, singura nădejde a cinefilului din lumea-ntreagă că tornada dezlănțuită de bani va fi Încetinită pînă la obținerea acelui efect de lumină, a acelui echilibru care a existat Între anii ’50 și ’70 Între filmul comercial și filmul de artă. Era clar că singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care o citiți cu ochelari sînt aproape la fel de vechi ca basmul: „BÎlciul presei” (titlu inventat de Radu G. Țeposu) a apărut În Cuvîntul, Amfiteatru și Cuvîntul de ambe sexe, sub pseudonimul H. Parcea, În anii 1990 - 1992; rubricile de cinefil datează din 1998; eseurile au fost tipărite În România literară și Cuvîntul (serie nouă) prin 2005, cronichetele literare („Cartea de noapte”) și chestionarele s-au Înghesuit În Dilemateca Începînd cu 2006, interviul a apărut În Ziua literară, Bunicii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că ningea. Vă rog să fiți Îngăduitoare, dar simt nevoia, Îmi cer iertare, să aduc mulțumiri celor care m-au ajutat la realizarea acestui gin puzzle: lui Dan Silviu Boerescu, deoarece În paginile Art-Panoramei sale mi-am Început jurnalul de cinefil; lui Mircea Daneliuc, Doru Mareș și Daniel Bănulescu, care, independent unul de altul, mi-au dat ideea și impulsul de a face un volum din rubrica de spectator, lui Mircea Horia Simionescu, care-a Întărit părerea celorlalți că ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Doru Mareș și Daniel Bănulescu, care, independent unul de altul, mi-au dat ideea și impulsul de a face un volum din rubrica de spectator, lui Mircea Horia Simionescu, care-a Întărit părerea celorlalți că ăsta nu e jurnal de cinefil, pentru că orice-aș scrie, derapez c-un picior În beletristică. Mamei mele. Mașei. Lui Andrei, pentru că a apărut În lume. Și pentru clipa aceea minunată cînd, răsfoind manualul de limba română pentru clasa a IX-a editat de Univers Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trăsături inocente, de handicapat. Și asta pentru că regizorul s-a obosit doar să preia fără cel mai mic efort imaginativ capitole, blocuri Întregi din Grass, care i s-au părut lui mai percutante, mai cauzatoare de geamuri sparte În mintea cinefilului. Dacă le-ar fi putut prelua pe toate, ar fi ieșit un serial. Ideea unui astfel de serial nu e rea deloc.) Iar unele episoade sînt de impact pentru că așa sînt În roman, deja cinematografice, nu era nevoie decît de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ospătari și bodyguarzi profund religioși avînd În vedere locul unde se aflau, peste două sute de oameni profund religioși Îmbrăcați numai În „smoking cu papion, evocînd parcă o secvență dintr-un film de Nikita Mihalkov”, Zboară cocorii, datorită faptului că erau cinefili, Însuși bunul Dumnezeu șușotind de unul singur pe la colțuri bucuros ca un copil cu siguranță Îmbrăcat În smoking și papion, altfel nu-L lăsa nici dracu’ să intre În acest loc binecuvîntat paradis de liniște sfînt locaș În care slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zugrăvește pe pînză un negru gras și antipatic (Forest Whitaker, la doi ani după ce fusese rănit În Platoon și, după cum se vede, Încă nerefăcut), care se intoxică pînă crapă și spre bucuria spectatorului se termină filmul. Ce să priceapă un cinefil normal care nu-i obligat să fie amator de jazz dintr-un film cu un Parker la fel de mototolit ca Val Kilmer/Jim Morrison, chior de beat tot timpul și care, dacă e să judeci după coloana sonoră, nici măcar nu cîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și scîrțîie rău de parcă s-ar tîrÎ pe creier”. Pe lîngă iepuraș, apar și MÎnă Mare și Varză. Textul ne scîrțîie infernal pe creier pînă la pagina 11, cînd, În sfîrșit, vine MA-YA-SA-NA-TA. Care moare. Din sumarul acestei reviste pentru cinefili, Mini play-boy, mai amintim „Misterul exploziei de la Tunguska” (?), care nu se dezleagă, o rubrică de curiozități pentru arierați, o alta de unde aflăm ce-și doresc femeile-n pat, „să mănînce gogoși, să bea ceai, să joace scrabble”, numai ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din mine, Într-o vibrație de nedescris, cînd se trăgea cu pistolul, Axel, fiul cel mic, exclama pe-un ton neutru it’s stupid, reușind de fiecare dată să mă irite deși avea doar zece ani, uite că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Orientare sexuală: statornică, fără fantezii și infidelități. - Calități extreme: discreția. - Ciudățenii: nu-i reușea nimic din prima. ADRIAN VIORESCU - 29 de ani la data nașterii Celebrului animal. Instalat cât de cât În cultură ca traducător. Cu lecturi mereu la zi, cinefil. - Membru fondator. Se laudă, la rândul lui, că i-ar aparține ideea grupului. Oricum, el l-a botezat. Și l-a hrănit pe linie ideologică, mai cu seamă prin traduceri. - Statut social: proprietar al unui bar. Cu destule venituri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Sau cam așa ceva. Când am văzut-o pentru prima oară, mi s-a părut că seamănă cu o actriță, cu Molly Parker. Mă rog, poate nu foarte cunoscută, a jucat În Păsări rare, un film care, recomandat de mine, Încă cinefil, a plăcut tuturor celor din C.a. Dacă l-ai vedea și tu, cititorule, ți-ar plăcea și ție. Poate ai face și niște legături cu C.a. Andreei nu i-a plăcut, Însă ea era, În definitiv, specialistă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
altceva mă gândeam eu. Cristina Își dorea o editură. Pentru copii și rafinați, cum spunea ea. Și se gândea să se apuce de tradus câte ceva. Fie și așa. Pentru editura ei. Ori măcar de dragul lui Auster care-l vrăjise pe cinefilul care Încă eram (cu Smoke, un film cu Harvey Keitel și, ah!, Wiliam Hurt). * Așa că ne-am apucat de tradus. Nu imediat, fiindcă propunerea venise Într-un moment de relaș, când ne aflam din nou În natură, la casa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unei ceremonii importante la Hollywood. Câștigătorul premiului în 2011 a fost Robert De Niro, iar câștigătorul precedent a fost nu mai puțin celebrul complice de film al lui De Niro la realizări remarcabile, regizorul Martin Scorsese. Cum ar zice românul cinefil și nu numai, cine se aseamănă și lucrează împreună se adună în galeria Golden Globe (anglo-saxonul ar spune, birds of a feather flock together). CENTRAL INTELLIGENCE AGENCY Agenția Centrală de Informații a fost creată la începutul Războiului Rece, în 1947
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
unei perioade de circa o lună de zile, în acest an, 1984, Galele "Amfiteatru" au oferit o paletă largă de manifestări politice - "Cadran politic" -, dezbateri, întâlniri cu mari personalități din țară - acțiuni cultural-educative și artistice subintitulate "Amfiteatrul muzicii culte", "Amfiteatrul cinefililor", "Amfiteatrul dramaturgiei", "Amfiteatrul performanțelor sportive românești", "Varietăți cu invitați la Galele Amfiteatru", "Spectacolul Ritmuri studențești". Organizarea întregii activități a fost susținută de activul studențesc și personalul angajat al Consiliului UASC din CU Iași, care au dovedit o mare capacitate de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
susținut de Ion Caramitru și Dan Grigore, pe care i-am mai invitat de câteva ori pe scena Casei Studenților și au venit cu mare plăcere. A fost, cred, regalul Galelor "Amfiteatru". S. B.: Să mergem mai departe, la "Amfiteatrul cinefililor". D. T.: Am distribuit răspunderile pe instructori, iar de "Amfiteatrul cinefililor" se ocupa instructorul de profil. Dacă nu mă înșel, era vorba de Ilie Aurelian, dar el avea un board format din activiști ASC. Fac o remarcă: în afară de instructorii Casei
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
mai invitat de câteva ori pe scena Casei Studenților și au venit cu mare plăcere. A fost, cred, regalul Galelor "Amfiteatru". S. B.: Să mergem mai departe, la "Amfiteatrul cinefililor". D. T.: Am distribuit răspunderile pe instructori, iar de "Amfiteatrul cinefililor" se ocupa instructorul de profil. Dacă nu mă înșel, era vorba de Ilie Aurelian, dar el avea un board format din activiști ASC. Fac o remarcă: în afară de instructorii Casei Studenților (10 oameni, plus funcționarii, administratorii și contabilii, încă vreo 5-6
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]