6,287 matches
-
prin tipul de creator pe care îl exprimă (concentrat pe propriile obsesii, de un egocentrism ce merge până la nombrilism) a nu avea nimic în comun cu Giuseppe De Santis (semnatarul, în 1949, al filmului Riso amaro/Orez amar/ - reprezentantul unui cinema neorealist popular, cu note melodramatice, dar puternic ancorat în realitatea social-politică a Italiei imediat postbelice). Sau cu Luchino Visconti - aristocratul comunist care, prin Rocco e i suoi fratelli/Rocco și frații săi/, realizează un film-frescă cu o rafinată structură simfonică
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
și filmul, devenit deja clasic, al lui Francesco Rosi (Mani sulla citta/ Mâinile pe oraș), iar citarea de către Giordana, în anul 2000, a finalului acestei producții italiene din 1963 arată clar voința realizatorului de a continua tradiția acestui gen de cinema al intervenției sociale și politice. Reperul comun între alte două filme incluse în selecție - Isoliti ignoti / Făptași necunoscuți (Mario Monicelli, 1958) și Divorzio all'italiana/Divorț în stil italian (Pietro Germi,1962) este nu atât genul (comedie), cât mai ales
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
statutul privilegiat, prin inițierea unui vast program de traduceri la E.S.P.L.A. Revenind la raportul lui Blonton, să adaug că acesta informa și că de fapt, "cenzori comuniști zeloși controlează toate producțiile literare, fiecare spectacol de teatru, sală de concert ori cinema, pentru a descoperi tendințele care ar putea să aibă legătură cu Occidentul "decadent și reacționar". Chiar și Academia Română a fost naționalizată după modelul sovietic." Conchizîndu-se că revoluția din România este practic desăvîrșită, "o mare parte a programului comunist mai urmează
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
speranță feminină de și cu Gérard Jugnot, despre care Frédéric Strauss a scris: ,,Paradoxal, dacă filmul a găsit tonul just e și pentru că pare pus în scenă chiar de către eroul său, un ins care nu pierde nici o telenovelă și iubește cinema-ul lui papa!" Într-adevăr hazul acestui film este desuetudinea lui, simplitatea dezarmantă a subiectului și mizanscenei. Un părinte coafor de meserie este dezamăgit cînd află și el, cel din urmă, că fiica sa, cu greu crescută de unul singur
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
au adus în atenția publicului nostru documente inedite, de mare interes: "Omagiu lui Vittorio De Sica" și "Cineromit. Un vis cinematografic româno-italian (1941-1946)". în fine, Zilele Filmului Britanic vor pune stăpânire, între 2 și 8 noiembrie, pe trei săli bucureștene (Cinema Studio, Sala Auditorium și Cinemateca Română), pentru a prezenta aproape 30 de filme de lung și scurt metraj (de ficțiune, documentare sau de animație): filme clasice, intrate deja în istoria celei de-a 7-a arte, dar și filme noi
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
premieră pe toate ecranele lumii. Așadar, filme pe săturate, pentru toate gusturile, pentru toate vârstele și, ceea ce e mai important, filme europene. E drept, cu o floare nu se face primăvară! Dar, o infuzie de astfel și de altfel de cinema într-o mare de filme americane nu strică. Și apoi, e bine să mai vedem, din când în când, cum stăm cu cea de-a șaptea artă pe bătrânul continent, mai ales că statisticile - în special cele referitoare la filmul
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
cu buget modest ("O chestiune de gust"/ "Le Gout des autres"/, "Nationale 7") la ampla frescă istorică ("Saint Cyr"). Nu poate trece neobservată nici o anume schimbare de aspect și de tonus a filmului francez - reputat a fi, mai ales, un cinema de autor (intimist și psihologic, adeseori mult prea literar), el cunoaște la ora actuală explozia genurilor spectaculare și de mare succes la public: filme de suspense ("Mulțumesc pentru ciocolată"), filme negre ("Harry, un prieten devotat"), filme horror ("Râuri de purpură
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
Moll, François Ozon, Robert Guediguian etc.) și, nu în ultimul rând, afirmarea în forță a unei întregi pleiade de cineaste tinere, fiecare dintre ele cu un stil și un univers foarte personal (Tonie Marshall, Solveig Anspach, Agnes Jaoui etc.). Un cinema vital, care practică fără complexe toate genurile, inclusiv (sau mai ales) cele populare, fără a-și trăda, însă, angajamentul și atașamentul față de un cinema de autor, creator și creativ, totodată - un cinema care, pentru mine, la Sărbătoarea Filmului Francez, s-
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
cu un stil și un univers foarte personal (Tonie Marshall, Solveig Anspach, Agnes Jaoui etc.). Un cinema vital, care practică fără complexe toate genurile, inclusiv (sau mai ales) cele populare, fără a-și trăda, însă, angajamentul și atașamentul față de un cinema de autor, creator și creativ, totodată - un cinema care, pentru mine, la Sărbătoarea Filmului Francez, s-a numit: *"O chestiune de gust" - de și cu Agnes Jaoui. "Supradotata" Jaoui (scenaristă, actriță, producătoare), acum la debutul ei ca regizoare, abandonează căutările
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
Tonie Marshall, Solveig Anspach, Agnes Jaoui etc.). Un cinema vital, care practică fără complexe toate genurile, inclusiv (sau mai ales) cele populare, fără a-și trăda, însă, angajamentul și atașamentul față de un cinema de autor, creator și creativ, totodată - un cinema care, pentru mine, la Sărbătoarea Filmului Francez, s-a numit: *"O chestiune de gust" - de și cu Agnes Jaoui. "Supradotata" Jaoui (scenaristă, actriță, producătoare), acum la debutul ei ca regizoare, abandonează căutările și efectele de stil, scrie dialoguri și partituri
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
în mintea unei femei (la 56 de ani, Charlotte Rampling face rolul carierei ei, plină de roluri interesante), constrânsă la un doliu imposibil de dispariția soțului ei pe o plajă. Regizorul povestește toate acestea cu simplitate și emoție, practicând un cinema cu mare impact asupra publicului. Un cinema al afectelor și nu unul, facil, al efectelor. Semn că François Ozon, acest copil teribil al filmului francez, s-a maturizat și că are cu adevărat ce spune.
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
ani, Charlotte Rampling face rolul carierei ei, plină de roluri interesante), constrânsă la un doliu imposibil de dispariția soțului ei pe o plajă. Regizorul povestește toate acestea cu simplitate și emoție, practicând un cinema cu mare impact asupra publicului. Un cinema al afectelor și nu unul, facil, al efectelor. Semn că François Ozon, acest copil teribil al filmului francez, s-a maturizat și că are cu adevărat ce spune.
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
catalogat drept "plicticos", "tembel", "enervant" etc. etc. De fapt, toate aceste remarci nu făceau decât să reproducă în mic virulentele polemici iscate la Cannes 1998 de prezentarea filmului fraților Luc și Jean-Pierre Darddenne, toate centrate pe ideea de valoare în cinema și, mai ales, genul de cinema - cinema de autor sau cinema comercial?! Cu această ocazie, David Cronenberg - președintele juriului ce a acordat filmului Rosetta trofeul suprem: Palme d'Or, și Premiul de interpretare feminină debutantei Emilie Duquenne - arăta că aceste
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
etc. De fapt, toate aceste remarci nu făceau decât să reproducă în mic virulentele polemici iscate la Cannes 1998 de prezentarea filmului fraților Luc și Jean-Pierre Darddenne, toate centrate pe ideea de valoare în cinema și, mai ales, genul de cinema - cinema de autor sau cinema comercial?! Cu această ocazie, David Cronenberg - președintele juriului ce a acordat filmului Rosetta trofeul suprem: Palme d'Or, și Premiul de interpretare feminină debutantei Emilie Duquenne - arăta că aceste dispute l-au făcut să descopere
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
De fapt, toate aceste remarci nu făceau decât să reproducă în mic virulentele polemici iscate la Cannes 1998 de prezentarea filmului fraților Luc și Jean-Pierre Darddenne, toate centrate pe ideea de valoare în cinema și, mai ales, genul de cinema - cinema de autor sau cinema comercial?! Cu această ocazie, David Cronenberg - președintele juriului ce a acordat filmului Rosetta trofeul suprem: Palme d'Or, și Premiul de interpretare feminină debutantei Emilie Duquenne - arăta că aceste dispute l-au făcut să descopere "cât
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
remarci nu făceau decât să reproducă în mic virulentele polemici iscate la Cannes 1998 de prezentarea filmului fraților Luc și Jean-Pierre Darddenne, toate centrate pe ideea de valoare în cinema și, mai ales, genul de cinema - cinema de autor sau cinema comercial?! Cu această ocazie, David Cronenberg - președintele juriului ce a acordat filmului Rosetta trofeul suprem: Palme d'Or, și Premiul de interpretare feminină debutantei Emilie Duquenne - arăta că aceste dispute l-au făcut să descopere "cât de multă lume a
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
porunci" ale Dogmei 95 (printre care: turnarea în locuri reale, fără decor construit; sunetul și imaginea înregistrate simultan, fără muzică adăugată; camera purtată pe umăr; imaginea în culori, fără ecleraj adițional etc.) ce par a nega orice "progres" cunoscut de cinema de la origini și până în zilele noastre. Dar succesul de la Cannes 1998 al filmelor "Idioții" și "Festen" (prezentat și publicului nostru în ediția de anul trecut a Festivalului) precum și realizarea a încă 14 filme "Dogma" (semnate de regizori de pe tot mapamondul
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
faimoșii frați belgieni Luc și Jean-Pierre Dardenne, "Singuraticii" - în regia cehului David Ondricek, "Bagaj abandonat" al olandezului Jeroen Krabbé, actor convertit la regia de film etc. etc. Sunt tot atâtea chipuri ale Europei, sunt tot atâtea moduri de a face cinema în Europa.
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
marca unui ținut anume, cu peisajul său fabulos: discret intercalat în narațiune, chiar șters - Texas-ul doctorului interpretat de Richard Gere; în schimb tutelar în respirația de plein air - Mississippi-ul celor trei fugari. E una dintre rețetele de rezistență ale cinema-ului american, această osmoză regăsită, cînd nu e standardizată, a personajelor și spațiului lor definitoriu, cu surpriza că avantajul acuității în percepția naturii, în genere rezervată tradiționaliștilor, revine mai tinerilor cineaști. Partiturile scenaristice ascultă și ele de un gust comun
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
și dragon (China-Taiwan-Hong Kong) de Ang Lee sau alte produse ale Extremului Orient și Orientului Mijlociu (din unghi european), mai ales din Iran. Aici au migrat - citez din Cahiers... - "acea senzație a sublimului, acel veșmînt al intangibilului, pe care numai cinema-ul îi îngăduie spectatorului să-l mîngîie". Se vede că cinematograful, în loc să moară, e mai puternic, finalmente, decît orice regim politic, fără a mai vorbi de minusurile tehnice sau economice. Doar subcultura profesională ș.a.m.d. îi este fatală. Ar
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
la un moment dat, să fie difuzat și de televiziune. Rareori - și numai dacă un film de televiziune are un succes răsunător - un producător se încumetă să investească bani și pentru o translare a filmului de televiziune în sălile de cinema. Război în bucătărie n-a fost un succes de acest gen; nici un producător cu o minimă luciditate nu și-ar putea imagina că un "spectator normal", după ce a văzut o dată filmul la televizor, s-ar mai duce să-l revadă
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
aceste condiții, în fața unei "ciorbe reîncălzite" cu atîta efort, ce mai poate spune cronicarul, ca să rămînă cu conștiința împăcată ? Poate trata acest film "deja văzut" ca pe "un nou film românesc", ca pe un semn al "ambiției de a relansa cinema-ul autohton"? Sincer : nu. Varianta pentru marele ecran, chiar dacă mai lungă cu circa 25 de minute - de unde un plus de respirație și de rotunjime - nu aduce nimic substanțial, în plus, față de cea veche. Imaginile noi, care au împănat montajul originar
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
un nou film românesc, Țăcăniții". Alarmă falsă. De fapt, nu avem de-a face cu un film românesc, ci cu un film în românește, ceea ce e cu totul altceva. După ce, de atîta vreme, nu s-au mai putut auzi, la cinema, dialoguri în românește, le auzim acum, cu ocazia Țăcăniților. Dar cum? Sub forma unui dublaj nefericit, al unui film turnat - la noi - în franceză ( cu distribuție mixtă și cu echipă tehnică română). O banală subtitrare ar fi fost, în acest
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
propria casă de producție, Atlantis Film, care a dat, pînă acum, în colaborare cu francezi și cu belgieni, o serie de lungmetraje de televiziune. Desigur că n-ați auzit de Moarte prin procură sau de Pasiune mortală; titlurile sînt elocvente. Cinema de consum, firește. Și totuși, apare întrebarea: între acest cinema de consum și inactivitatea totală - ca să nu zicem moartea - nu e de preferat consumul? În timp ce atîția profesioniști ai filmului autohton au șomat, s-au deprofesionalizat, au abandonat, aflăm că pe
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
acum, în colaborare cu francezi și cu belgieni, o serie de lungmetraje de televiziune. Desigur că n-ați auzit de Moarte prin procură sau de Pasiune mortală; titlurile sînt elocvente. Cinema de consum, firește. Și totuși, apare întrebarea: între acest cinema de consum și inactivitatea totală - ca să nu zicem moartea - nu e de preferat consumul? În timp ce atîția profesioniști ai filmului autohton au șomat, s-au deprofesionalizat, au abandonat, aflăm că pe fișele fiscale ale firmei Atlantis figurează 437 de tehnicieni și
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]