544 matches
-
persoanele juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a și cu Standardele internaționale de contabilitate este 30 aprilie 2003. ( D. B.) l Filmul francez „Amélie“ (cu Audrey Tatou) va fi prezentat miercuri, 30 aprilie, de la ora 22, în cadrul cinematecii de la Gong Club. ( I. B.) l Începând din 1 mai, serviciul de mandate internaționale oferit de „Poșta Română“ se va extinde și pe relația Polonia, pe ambele sensuri; sunt admise mențiunile „confirmare de plată“ și „mandat adresat post restant“. ( C. V
Agenda2003-17-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280947_a_282276]
-
Băieți răi 2 - SUA (13, 16, 19, 22); Studio-Eurimages: 20-25. 12 - Moș Crăciun caută crăciuniță - SUA (14, 16, 18, 20); La revedere Lenin - Germania - premieră (22); 26-27. 12 - Mai furios, mai iute - SUA (14, 16, 18, 20, 22); 22. 12 - Cinemateca - Fete de fete - SUA (22); Desene animate: 20-21. 12 - Epoca de gheață - SUA; 26-27. 12 - Marea aventură a porcușorului - SUA (12). LUGOJ: Victoria: 20-25. 12 - Pirații din Caraibe - SUA - premieră (15, 1730, 20); 26-27. 12 - În căutarea lui Nemo - SUA
Agenda2003-51-03-timp () [Corola-journal/Journalistic/281863_a_283192]
-
o subclasare a cinefiliei, nu fără un surîs ironic sau snob către "ceilalți" - meteahnă poate a noului val: "Tarkovski învață din și dialoghează cu înțelepciunea lumii, pe care o descoperă, se pare, a fi una foarte anemică și rară prin cinemateci, în schimb bogată și densă în pinacoteci, natură, muzee...". În schimb, definirea cineastului rus prin comparare cu alți "ecraniști" nu se poate face decît prin apelul la "cinemateci" și astfel apologia pare să iasă din propriile fixații: inspiratorul Buñuel s-
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
o descoperă, se pare, a fi una foarte anemică și rară prin cinemateci, în schimb bogată și densă în pinacoteci, natură, muzee...". În schimb, definirea cineastului rus prin comparare cu alți "ecraniști" nu se poate face decît prin apelul la "cinemateci" și astfel apologia pare să iasă din propriile fixații: inspiratorul Buñuel s-a raportat critic, observă autoarea, la "ipocrizia (inclusiv religioasă)", revoltat fiind împotriva unor date ale societății "burgheze, creștine" ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
cu primul, un spațiu discursiv distinct de mitologie sau teologie; aducând cu el mediatori specializați, critici și comentatori care se adresează unui public de cunoscători după criterii endogene (jurii, concursuri, festivaluri etc.). Respectabilitate înseamnă domiciliu, plus explicație. Acoperișul face legea: cinemateca l-a făcut pe cinefil. Într-o zi, scenele dialogate care făceau parte din oficierea religioasă ies din corul bisericii și se instalează în parvis. Lângă catedrală, dar deja în piața publică: nașterea, în secolul al XIII-lea, a misterului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ora. Există o istorie a cinematografiei, cinematografia este istorie. Ca romanul. Nu există o istorie a televiziunii, fiindcă ea este clipă. Ca jurnalul. Un film care nu are succes nu moare ipso facto: el intră într-un catalog sau în cinematecă. O emisiune care "a mers bine", chiar dacă este preluată de un adesea inaccesibil Institut Național al Audiovizualului, moare după ce este difuzată și rar se poate lăuda cineva că revede ce a înregistrat pe magnetoscop cu un an în urmă. Filmele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
întâlnirii regulate" cu telespectatorul. Ea are nevoie să balizeze timpul pentru că-l banalizează. Ea este timpul care trece și timpul meteorologic, nu cel care cristalizează și se ordonează, "dobândit pentru totdeauna", ca la Tucidide. Amăgire sau fericire? Amândouă deodată, poate. Cinemateca păstrează un patrimoniu de emoții, I.N.A. un stoc de sclipiri. Altfel spus: între două imagini identice, cinemaul are nevoie de legătură, dar televiziunea câștigă la puzzle. Primul trebuie să monteze imaginile pe care cealaltă se poate mulțumi să le juxtapună
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Zapata și Fanfan la Tulipe nu mai sunt nume de referință parodia însăși și-a pierdut farmecul. Același argument, aceeași coregrafie, dar relația nu se mai leagă. Ceea ce-l încântă pe cinemaniac li se pare anost telefagilor. Cei pe care cinemateca de pe rue Ulm îi maturizase urcaseră pe crucișătorul Potemkin, se alăturaseră urmașului lui Gingis-Han, lui Zapata, luptătorilor din umbră cu ideea că, întorcând spatele abstractului, Individul, vor sfârși prin a ajunge la concret, Istoria și "masele". Douăzeci de ani mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
libertate; > susținerea de programe artistice piese de teatru, spectacole > vizite la diferite obiective mănăstiri, muzee, expoziții, parcuri > organizarea de expoziții grafică, pictură, sculptură, olărit > > întreceri și competiții sportive cu elevii din licee, cluburi sportive, alte penitenciare > vizionari de filme la cinemateca în cadrul Casei de Cultură 2. SERVICIUL DE ASISTENȚĂ PSIHOSOCIALA are în componență: * 2 ofițeri specialiști asistenți sociali * 2 ofițeri specialiști psiholog Bază legală în care se susțin activitățile de specialitate: > Persoanele private de libertate trebuie să fie tratate nediscriminatoriu, iar
by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
ulcioarele de protecție). Hîrtia se conservă mai prost decît pergamentul: constrîngeri higrometrice pentru biblioteci. Celuloidul se păstrează mai rău decît hîrtia: copia unui film color se conservă mai puțin bine decît una alb-negru: 20 de ani (de aici și dificultățile cinematecilor cînd trebuie să reia vechile benzi). O bandă video rezistă mai puțin timp decît filmul: în jur de 10 ani, în starea actuală. Însăși hîrtia și-a scurtat durata de viață pe parcursul unui secol, din cauza uzurii masive a pastelor de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
rest, soarele. Omătul s-a cam dus. Un buletin constatativ care-mi împuținează ridurile. Acum o săptămînă am fost la P. Neamț numai pentru a vedea filmul lui Daneliuc "Glissando". Memorabil! Nu o capodoperă, evident, dar ador aceste filme "de cinematecă", incongruente, cu planuri și eschive "furate", cu scene antologice. M-a încîntat și tema dublului, urmărită cu consecvență de Daneliuc, cu dese schimbări temporale, cu toate gesturile-metaforă. Și ce dacă întîlneam și scabroșeriile lui Fellini, roșul pal al lui Antonioni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
unei bulimii culturale, mai bine zis, intrate în legendă. Mulți l-au evocat în postura de frecventator febril, și parcă ubicuu, al librăriilor, al anticariatelor, al magazinelor de discuri, al muzeelor, al sălilor de teatru, de concerte, de expoziții, al cinematecii, al bibliotecilor publice etc. etc., din anii când devenise un scriitor cunoscut. Iar unii au și legat această postură de condiția de scriitor a lui Sorin Titel. Se manifesta astfel, credeau ei, pentru că punea în practică o concepție, o credință
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
puternic incendiu în 1978, care s-a soldat cu pierderea a nu mai puțin de 950 de exponate. O campanie internațională a permis ca în prezent Muzeul să dispună de peste 1700 de lucrări, ca și de o bibliotecă și o cinematecă. Am fost plăcut surprins să văd aici o sculptură a lui Constantin Brâncuși, "Mademoiselle Pogany II", din 1920, salvată de la incendiul din 1978 și se pare singura lucrare a maestrului de la Hobița aflată în America de Sud. Merită să vezi muzeele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a fost acum câțiva ani, când sa dat la televizor un film al lui Tarkovski (Nostalgia, parcă). Trebuie să spun că, la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, eram un mare fan al regizorului rus și am văzut, la Cinematecă, toate filmele lui - unele chiar de mai multe ori. Așa stând lucrurile, când am aflat că urmează să fie dat la televizor un Tarkovski, mam bucurat și mam așteptat sămi regăsesc entuziasmul de odinioară. Nam să mai lungesc 87 lucrurile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de cele mai multe ori ne întâlneam pe teritoriul lui, în Ozana. Și, tot pe teritoriul lui, în cinematografie. Cristi adusese din Elveția, pe casete, o groază de filme bune și mi le punea la video. Eu îmi făcusem cultura cinematografică la Cinemateca Eforie, cu Fellini, Antonioni, Visconti, Bergman, Tarkovski, Mi hal kov, Vajda etc. Cristi mă introducea însă întro altă dimensiune a filmului - și o făcea cu înclinații pedagogice, altoite cu o doză bună de frondă. Tarkovski era bulshit și influențase în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
gagul anti establishment al jupânului Von Trier... dar poate că trebuia să se gândească puțin și la partea de marketing. Acuma, nouă ne-a plăcut, franțujilor, culmea, le-a plăcut și lor... însă vorba lui Andrei Gorzo după avanpremiera de la Cinematecă : la noi nu prea are public ! “i asta nu pentru că filmul ar fi abscons, cum se-ntâmplă la case mai tari din parcări mai mari, ci pentru că, paradoxal, publicul lui țintă îl snobează... Eu am scris în Libertatea că e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Teatrul, filmul și povestea cu realismul (dialog cu Liviu Ornea) Alex. Leo Șerban : Dragă Liviu, știu că ”pe vremuri” (și ce vremuri !) erai un cinefil asiduu : ne-am întâlnit de câteva ori, dacă nu mă-nșel, la vestitele cozi de la Cinematecă, unde te așezai lunea la prima oră în zori și ajungeai tremurând în fața casierei după câteva ore tremurând pentru că nu știai niciodată cu siguranță dacă mai prinzi bilete la filmele pe care le voiai (subliniate sau încercuite frumos în program
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tot alea. Liviu Ornea : Ei, eram un simplu amator, vedeam filme fără sistemă. Mi-e aproape rușine s-o spun, dar, una peste alta, am văzut mai multe filme la televizor decât la cinema. Pe atunci mergeam, e drept, la Cinematecă (acum, „după”, aproape nu mai calc pe acolo - și pentru că nu mi place să mixez filmul cu muzica barului din hol, și pentru că a dispărut traducătoarea aceea care interpreta tot ce traducea). Nu mergeam - și nu merg nici acum - la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
special : triplu oscarizatul Walter Murch, un geniu al montajului și cel care a inventat de fapt sound design-ul (Toncu ar fi trebuit să lucreze în echipa sa la filmul lui Francis Ford Coppola Youth Without Youth). Atmosferă studențească la Cinemateca Eforie, unde se desfășoară festivalul, cu tineri voluntari care distribuie flyere în fața cinematografului, îndemnând trecătorii să intre : E gratis !. (La Cinematecă există și un cineclub, ceea ce dovedește că alegerea acestui loc pentru festival a fost inspirată : cineclubiștii vin oricum.) Documentarul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fi trebuit să lucreze în echipa sa la filmul lui Francis Ford Coppola Youth Without Youth). Atmosferă studențească la Cinemateca Eforie, unde se desfășoară festivalul, cu tineri voluntari care distribuie flyere în fața cinematografului, îndemnând trecătorii să intre : E gratis !. (La Cinematecă există și un cineclub, ceea ce dovedește că alegerea acestui loc pentru festival a fost inspirată : cineclubiștii vin oricum.) Documentarul despre Murch (făcut de David Bleiman Ichioka) este formidabil, ar trebui să constituie material didactic în toate facultățile de film din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
grăbesc să recuperez două dintre cele patru programe competitive (primele două văzute în ziua deschiderii au fost ceva mai slăbuțe, mi se spune, n-ai pierdut nimic ). Dar sunt nevoit să ratez workshop-ul susținut de Murch la doi pași de Cinematecă, în Orange Concept Store. Asta e : nu le poți avea pe toate și e mai important pentru studenți să fie la întâlnirea cu Murch decât un bătrân critic semiblazat ca mine, căruia ideile lui Murch despre forma ideală a unui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
unui film nu fac decât să-i confirme niște intuiții mai vechi (în plus, recunosc, am oroare de aglomerații : prefer să văd două programe deja proiectate cu o zi în urmă într-o sală ceva mai goală.) Numai că la Cinematecă, la 10 dimineața, nu e nimeni în sală ! (Ba nu, sunt proiecționiștii și băiatul de la traducerea electronică.) Cu chiu, cu vai, proiecția începe la 10 și 10, iar pe parcurs se mai ocupă locurile din jur. îmi spun că lumea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
De Palma, Terry Gilliam, Jean-Jacques Annaud, Philip Kaufman, Fred Zinnemann, Fred Schepisi... și m-am lansat. Presupun că și cel mai pretențios cinefil ar admite că s-au văzut și lansări mai proaste. Vara următoare mi-am petrecut-o la Cinematecă, uitîndu-mă la capodopere. Mergeam împreună cu sora mea, în fiecare zi. Stăteam mai mult acolo decît acasă. Acasă nu era bine. Acasă nu era nici măcar acasă era pur și simplu o casă pe care noi și părinții noștri trebuiam s-o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aici se încheia șirul nostru de case provizorii nu mai existau refugii pentru că nu mai exista suficientă energie părintească de a le găsi, și sora mea și cu mine trebuia să încropim ceva pentru noi înșine, cît mai aveam timp. Cinemateca Romînă a fost principalul nostru refugiu în vara aceea, cum avea să fie, mai tîrziu, Biblioteca Națională dar numai pentru mine ; pînă atunci, fiecare dintre noi avea să învețe să se descurce pe cont propriu, rămînînd totodată deschis prompt cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
propriu, rămînînd totodată deschis prompt cu reconfortul la orice chemare de ajutor din partea celuilalt. Dar în vara aceea nu puteam decît să ne ținem bine unul de celălalt. N-aveam ce reconfort să scoatem din noi înșine. îl căutam la Cinematecă. Atenție, nu căutam doar consolarea evazionismului. O căutam și pe asta, dar cel puțin la fel de tare căutam să înțelegem, să-i înțelegem pe părinții noștri, să înțelegem cum ajunseserăm în casa aceea și ce urma după ea, cum se desfășoară
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]