1,245 matches
-
panta negativă (figura 20). Viteza specifică se va calcula din egalitatea coeficientului unghiular al dreptei cu tangenta unghiului α făcut de dreaptă cu sensul pozitiv al abscisei (figura 20): Din grafic, panta dreptei este dată de relația (93): Din ecuația cinetică integrală liniarizată panta dreptei este 2",P(P; se egalează cele două relații și se obține: Observații: Dacă reacția de formare a clohidratului de anhidrotetraciclină se desfășoară după o cinetică de ordinul I, atunci kexperimental = kcalculat. Pentru a determina timpul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de acid clorhidric). Observație: reacția de degradare a tetraciclinei se stopează la timpul dorit prin adăugare de acetat de sodiu, care micșorează aciditatea soluției. DETERMINAREA VITEZEI SPECIFICE (k) A REACȚIEI DE HIDROLIZĂ BAZICĂ A ACETATULUI DE ETIL Considerații teoretice Studiul cineticii formale a reacțiilor ireversibile de ordinul II Reacțiile de ordinul II sunt reacțiile a căror viteză de reacție este proporțională cu concentrația unui singur reactant la puterea a doua (97) sau cu produsul concentrațiilor a doi reactanți la puterea întâi
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
x] = concentrația reactantului B rămasă netransformată la timpul t, (mol/L); [x] = concentrația produsului de reacție M respectiv N, la timpul t, variabilă, egală cu concentrația transformată din reactantul A, respectiv din reactantul B la timpul t, (mol/L). Ecuația cinetică diferențială a unei reacții de ordinul II poate fi scrisă: Pornind de la ecuația cinetică diferențială (99) se deduce ecuația cinetică integral liniarizată: sau: Ecuațiile (100) și (101) pot fi folosite pentru aflarea vitezei specifice a reacțiilor ireversibile de ordinul II
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de reacție M respectiv N, la timpul t, variabilă, egală cu concentrația transformată din reactantul A, respectiv din reactantul B la timpul t, (mol/L). Ecuația cinetică diferențială a unei reacții de ordinul II poate fi scrisă: Pornind de la ecuația cinetică diferențială (99) se deduce ecuația cinetică integral liniarizată: sau: Ecuațiile (100) și (101) pot fi folosite pentru aflarea vitezei specifice a reacțiilor ireversibile de ordinul II: a) se determină concentrațiile x la diferite intervale de timp (t) și se introduc
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
timpul t, variabilă, egală cu concentrația transformată din reactantul A, respectiv din reactantul B la timpul t, (mol/L). Ecuația cinetică diferențială a unei reacții de ordinul II poate fi scrisă: Pornind de la ecuația cinetică diferențială (99) se deduce ecuația cinetică integral liniarizată: sau: Ecuațiile (100) și (101) pot fi folosite pentru aflarea vitezei specifice a reacțiilor ireversibile de ordinul II: a) se determină concentrațiile x la diferite intervale de timp (t) și se introduc perechile în ecuația (11 - 5), obținând
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
un sistem fizico chimic alcătuit din două faze cu stări de agregare identice sau diferite, dintre care una este divizată sub formă de particule de dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie mediul de dispersie. Dimensiunile unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse sunt cuprinse între 10-9 și 10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
109 m-1); dispersii microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 26. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO - CHIMICĂ A UNOR COLOIZI MOLECULARI. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
liofobe în care interacțiunea particulelor fazei dispersate cu mediul de dispersie se realizează prin adăugarea unor agenți tensioactivi. Coloizii moleculari sunt studiați alături de dispersiile liofobe datorită comportării lor cinetice asemănătoare ce apare ca o consecință a dimensiunilor apropiate ale unității cinetice. unde: d = diametrul particulelor fazei dispersate (m), ∆ = grad de dispersie (m-1). Prin urmare, coloizii moleculari pot fi incluși în categoria sistemelor disperse ultramicroeterogene (domeniul coloidal: 107 - 109 m 1). Unitatea cinetică: ghemul statistic macromolecular (fig.33) Mărimi caracteristice ghemului
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
ca o consecință a dimensiunilor apropiate ale unității cinetice. unde: d = diametrul particulelor fazei dispersate (m), ∆ = grad de dispersie (m-1). Prin urmare, coloizii moleculari pot fi incluși în categoria sistemelor disperse ultramicroeterogene (domeniul coloidal: 107 - 109 m 1). Unitatea cinetică: ghemul statistic macromolecular (fig.33) Mărimi caracteristice ghemului statistic macromolecular: 2h = distanța medie pătratică dintre capetele ghemului. 2 GR = raza medie pătratică a ghemului. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ METILCELULOZA (FR X Methylcellulosum) Sinonime: MC, tyloză Din punct de vedere structural
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
alt avantaj al prezenței substanțelor tensioactive este creșterea stabilității sistemului dispers obținut: particulele care rezultă prin dispersarea solidului în prezența substanțelor superficial active, vor prezenta un strat superficial de adsorbție format din moleculele acestuia, conferindu-i solului stabilitate agregativă și cinetică. Dispersarea se poate realiza: * prin procedee mecanice, când substanța este mărunțită în dispozitive numite „mori coloidale”(mori cu frecare sau mori cu bile), în prezența mediului de dispersie și a substanțelor tensioactive; * prin metoda ultrasunetelor, când substanța de dispersat este
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
produce sub acțiunea temperaturii, luminii, ultrasunetelor, adăugarea de electroliți. Adaosul unor cantități de electrolit în sistemele disperse liofobe reprezintă mijlocul cel mai eficace de producere a coagulării acestora: acțiunea coagulantă se datorește ionului cu sarcină de semn contrar sarcinii unităților cinetice (particulelor), conținute în sol. Astfel, pentru solul (pozitiv) de Al2O3, la adaosul de electroliți (KCl, KNO3, K2SO4, K2CrO4, etc), agentul coagulant este reprezentat de anionul acestora; pentru solul de iodură de argint (negativ), obținut în exces de iodură de potasiu
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
2, etc), agentul coagulant este cationul. Ionii coagulanți acționează în sensul descărcării sarcinii electrice a particulelor coloidale de semn contrar, când dispare stratul dublu electric protector; prin aceasta, se distruge bariera de tip electrostatic care împiedică contopirea mai multor unități cinetice în agregate cu masă mare, ușor de sedimentat în câmpul gravitațional; solul devine instabil, particulele formate prin coagulare (agregare) separându-se din sistem. Efectul coagulant al fiecărui electrolit se caracterizează prin concentrația critică de coagulare (C.C.C.) sau prag de coagulare
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
tip U/A în emulsie de tip A/U). Procesul este reversibil prin adăugarea unui exces de ioni Na+; * dezemulsionarea (ruperea emulsiei) - constă în separarea completă în cele două faze. Acest fenomen presupune două procese diferite din punct de vedere cinetic: a) flocularea (alipirea) particulelor dispersate în agregate care se ridică la suprafață (în cazul în care densitatea fazei dispersate este mai mică decât a mediului de dispersie). Particulele ce alcătuiesc agregatul sunt separate prin pelicule de lichid. b) coalescența - constă
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Procesul de transformare a energiei mecanice în energie hidraulică este însoțit de pierderi de natură mecanică, hidraulică și volumică. Pierderile hidraulice în pompe se datoresc circulației uleiului în interiorul pompei și reprezintă de fapt pierderile de presiune pentru învingerea energiei cinetice a fluidului. Fiind foarte mici, de obicei ele se neglijează. Pe baza celor prezentate se pot face o serie de observații asupra randamentului total ηt al pompei: 1. Randamentul total crește cu creșterea presiunii, deoarece randamentul mecanic crește într-o
Ac?iuni hidraulice pneumatice by Irina Ti?a, Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/83215_a_84540]
-
tinzând către acesta, organizat însă mai ales în jurul propriului centru. Pe de altă parte, sculptura este rareori atât de independentă de bază în măsura în care sunt picturile. Sigur, un mobil Calder poate fi suspendat în spațiu asemenea unui sistem planetar, dar sculptura cinetică constituie o excepție. Relația sculpturii cu solul variază odată cu forma sa. În general, lucrările verticale, variații ale formei elementare de coloană, sunt foarte evident legate de sol. Când dimensiunea principală este orizontală, corpul sculpturii tinde într-o direcție paralelă cu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
traversează curtea în toate direcțiile. Din moment ce placa este suspendată aerian deasupra capetelor vizitatorilor, ea trebuie să arate în același timp și soliditatea unui acoperiș protector, și transluciditatea „pufoas\” a mediului celest. Privitorul care ridică capul să se uite la pictura cinetică se simte întru totul protejat și totodată liber să parcurgă în voie spațiul nelimitat. Pictura abstractă oferă suprafeței calități care pot satisface această cerință duală. Când vizitatorii privesc în jos de la galerie, substanța vizuală a suprafeței superioare a plăcii trebuie
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Bronhopneumopatie obstructivă cronică CID Coagulare intravasculară diseminată CMB Concentrația minimă bactericidă CMI Concentrația minimă inhibitorie CMV Virus citomegalic CR S Căi respiratorii superioare CV Capacitate vitală DT Vaccin antidiftero-tetanos DTP Vaccin antidiftero-tetano-pertussis DZ Diabet zaharat EAB Echilibrul acido-bazic EC Energie cinetică ECHO Echografie EDC Extensor digital comun EKG Electrocardiogramă EIP Extensor propriu al indexului EP Emfizem pulmonar EPL Extensor lung police ETB Etambutol FEV Forced Expiratory Volume HIN Hidrazida acidului nicotinic HIV Virusul imunodeficienței umane HMC Complex major de histocompatibilitate HLA
INTRODUCERE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1178]
-
macroporoase ale poli(DAM) preparate în prezența a patru medii de reacție: ciclohexanol (Cy), ciclohexan, acetat de n butil(nBA) și toluen. Rezultatele studiului degradării termice a poli(DAM) incluzând pierderile în greutate așa cum rezultă din curba TG și parametrii cinetici ai reacției de reticulare sunt prezentate sintetic în Tabelul 5 2 1 100 200 300 400 500 600 700 800 900 0C dw/dt wt 129 Deoarece reticulările sunt întâmplătoare, ordinul de reacție este fracționar, acest lucru fiind o caracteristică
(Co)polimerizarea radicalică reticulantă a monomerilor vinilici polifuncţionali. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
maleimidă) este cel care determină creșterea stabilității termice. Se poate concluziona că termostabilitatea înaltă a acestor polimeri este puternic afectată de concentrația monomerului maleimidic din structura moleculară a polimerului reticulat. Rezultate experimentale sunt listate în tabelele 2 și 3. Caracteristicile cinetice ale reacțiilor de copolimerizare reticulantă atestă existența proceselor complexe, la care stoechiometria reacțiilor nu rămâne constantă de-a lungul acestora. Tabelul 3 conține valorile fracționare ale ordinelor de reacție care sunt o dovadă a existenței reacțiilor heterogene. Se poate aprecia
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
determinarea activității specifice a preparatelor enzimatice trebuie ținut cont de următorii factori: condiționarea uscată a preparatelor enzimelor imobilizate; conținutul de proteină a preparatului; activitatea specifică a enzimei folosită pentru imobilizare; temperatura și viteza de agitare. Este recunoscut că mărimea constantei cinetice a enzimei imobilizate nu este echivalentă cu constanta cinetică a reacțiilor în sistem omogen, dând valori aparente din cauza efectului de difuzie și a altor factori fizici. Din acest motiv viteza maximă de reacție (Vmax) și constanta Michaelis (Km) pot fi
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
de următorii factori: condiționarea uscată a preparatelor enzimelor imobilizate; conținutul de proteină a preparatului; activitatea specifică a enzimei folosită pentru imobilizare; temperatura și viteza de agitare. Este recunoscut că mărimea constantei cinetice a enzimei imobilizate nu este echivalentă cu constanta cinetică a reacțiilor în sistem omogen, dând valori aparente din cauza efectului de difuzie și a altor factori fizici. Din acest motiv viteza maximă de reacție (Vmax) și constanta Michaelis (Km) pot fi considerate tot ca valori aparente. La imobilizarea enzimelor este
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
structura sa chimică. Limitarea procesului difuzional datorată atât porozității mici a schimbătorului cât și masei moleculare mari a enzimelor poate fi parțial sau total evitată prin introducerea în acesta a grupărilor funcționale, ce sunt mai îndepărtate de catena principală . Studiile cinetice pe preparate de enzime imobilizate au dovedit că acestea au o activitate și o stabilitate bună în procesul de utilizare ca biocatalizatori și au fost intens semnalate în literatură [16,17]. După cum se vede din Figura 2, enzimele legate de
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
datorită formării tiocianatului feric. Azotitul de potasiu în stare solidă și în mediu de acid acetic precipită hexanitrocobaltiatul de potasiu, galben cristalin. Ionul cupric (Cu 2+ ) Hexacianoferatul tetrapotasic (ferocianura de potasiu) formează un precipitat gelatinos roșu-brun de ferocianură cuprică. STUDIUL CINETIC AL DESCOMPUNERII APEI OXIGENATE Principiul lucrării Apa oxigenată (peroxidul de hidrogen) se descompune exoterm în apă și oxigen conform reacției. Viteza acestui proces este influențată de temperatură dar și de prezența unor catalizatori (de exemplu săruri ferice - ionul Fe 3
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]