469 matches
-
ca și o moarte; iar dacă n-o dăm, primejduim deasemeni pe luminăția sa. Icioglanii au îngenunchiat și au bătut metanie, apoi s-au retras. — Nu spuneți încă nimic nimănui, i-a îndemnat doamna Roxelana, și și-a tras din cingătoare naframa, ca să-și ascundă lacrimile. Cartea a rămas pe măsuța de abanos. N-a trecut nici un ceas și știrea a început să bâzâie pretutindeni în serai ca un bărzăun supărător. Când Soliman-Sultan a intrat, cu privirile neguroase, în chilia soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
este vorba. În ziua de azi, valoarea lui se ridică la câteva mii. Poate fi purtat și ca șal. Privește! — Foarte bine, spuse în cele din urmă bătrânul, după ce îl urmărise pe Ignatius demonstrând cum poate fi folosit fularul ca cingătoare, eșarfă, pelerină, kilt, legătură pentru un braț rupt și batistă. Într-o oră nu poți aduce pagube prea mari Paradisului Vânzătorilor. — Dacă alternativa este închisoarea sau străpungerea mărului lui Adam, voi fi bucuros să împing unul dintre cărucioarele dumitale. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingîndu-se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stîrnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să-și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură-cască. „Și lasă-ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i-o puse la picioare. „Asta-i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca-n străfundul fîntînii“. Și-i Înfășură gîtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atît ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se făcea tot mai adîncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fîntînă sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adîncitura gropii, fărîmița țărîna Între degete. CÎnd coșciugul fu gata - din patru scînduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și-l Înfășură la gîtul lui Simon. „Jos e răcoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
val uriaș. Un șuvoi de apă se năpusti în jos din capul scării. Am încercat să mă ridic, dar puhoiul acela năvalnic m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să se clatine cu și mai multă înverșunare. Pesemne că apa năvălise și în cabina cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cele cu care mergeau la biserică și la horă. Puțini tineri, mulți bătrâni. Înaintau Încet, din toate părțile, purtând pe umeri topoare, furci și coase. Câțiva dintre cei tineri aveau arcuri și tolbe de săgeți, iar alții, puțini, săbii la cingătoare. Alexandru Își lipi calul de al voievodului și așteptă. Oamenii, câteva sute, ajunseră la ei și Îi Înconjurară. Apoi unul din bătrâni, scund și voinic, cu părul cărunt și mustața răsucită, se Întoarse spre ceilalți și strigă: - În genunchi, fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ei cochetă și insomnia ei neobosită . . . Fixa așa, nopți după nopți, lichidul galben în paharele mereu umplute!. Cine știe ce capriciu al alcoolului sau ce trădare a somnului îi necinstise odată artificiul orgiilor sterpe. . . Mi-o închipuisem mai pală încă, cu o cingătoare invizibilă, defilând zveltă până la urmă, modelele cele mai noi în fața clientelei grăsune. . . și vreo lună lipsise de la post, bolnavă. Așa îmi închipuiam că s-a zămislit ciudatul idolatru. . . Apoi transpuneam: vedeam o nemțoicuță cu o cămașe de mătase galbenă sub
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care îl compromitea puțin manechinul. Eliza, care probabil își îngrijea mult silueta, rămăsese totuși o femeie de talie mijlocie, grăsuță. Bustul, cam prea bombat și ceva prea multă rotunjime subt eșarfa-odaliscă ce-i strângea șoldurile prea precis. Desigur, purta o cingătoare, ceea ce o făcea cam țeapănă. Eliza nu era croită după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui fel de pălării nu-i plăceau, dar erau foarte scumpe. Amănunte multe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nouă pe albumul vederilor interioare. Mini consultă ceasul de mină. Se însera frumos. Prin geamul larg de lângă divan se scobora o seară fină, melodioasă. Era enorm de mult cer afară. In acea plutire Mini își închipuia Cetatea ca pe o cingătoare, o simțea acolo în jur. O cingătoare așa de apropiată și de scumpă 79 încît părea făcută din înseși acele fibre care susțin în făptura noastră substanța difuză, din însuși trupul propriu, care, cu tăria lui, ne încinge dispersiunea fluidă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ceasul de mină. Se însera frumos. Prin geamul larg de lângă divan se scobora o seară fină, melodioasă. Era enorm de mult cer afară. In acea plutire Mini își închipuia Cetatea ca pe o cingătoare, o simțea acolo în jur. O cingătoare așa de apropiată și de scumpă 79 încît părea făcută din înseși acele fibre care susțin în făptura noastră substanța difuză, din însuși trupul propriu, care, cu tăria lui, ne încinge dispersiunea fluidă a sângelui. Ar fi plecat încet de-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fi chemătoare de tăinuite doriri în preajma tinerilor cu ani rotunjiți. La rândul lor, flăcăii, care nu aveau misiuni speciale în derularea evenimentului, nu se lăsau mai prejos în a-și etala costumele: cămășile largi, înflorate peste care erau petrecute, la cingătoare, chimirele late de piele cu mai multe buzunărașe înzorzonate cu nasturi de alamă lustruiți îndelung, și pantalonii de catifea reiată cu vipușcă lată, de culoare roșie sau aurie. Arătau ca adevărați generali dintr-o armată imperială. Pe cap, purtau pălării
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unic spectacol al astâmpărării foamei. S-au aruncat, secole de-a rândul, neîntercuții În măiestrie răpitori, se-aruncă și-n prezent, și, Încă, aruncase-vor, În continuare, până, hăt, departe, spre invizibila viitorime! În arealul despre care povestesc, pe aproape de cingătoarea dintre nord și sud, s-a dezvoltat, prin timp, o localitate numită Bacău. Nu departe de aceasta, a Înflorit, ceva mai târzior, un fel de așezare, În care a fost Înființată o fabrică de postavuri, În locul, botezat, cine știe de către
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la tata. El ridică bastonul noduros, mi-aduc aminte de palmele încasate, și încep: Cât îi Țara Ungurească Nu-i ca fata românească Așa 'naltă și frumoasă Și la corp e sănătoasă Și-n dragoste drăgăstoasă Și mai sus de cingătoare Are două merișoare, Iar mai jos de cingătoare... Aici am fost întrerupt de câteva voci din spatele bărbilor. Gata, băiete, gata. Spune săru-mâna și du-te cu Dumnezeu. Așa am făcut, doar că am spus bună-ziua, bună în speranța că nu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aminte de palmele încasate, și încep: Cât îi Țara Ungurească Nu-i ca fata românească Așa 'naltă și frumoasă Și la corp e sănătoasă Și-n dragoste drăgăstoasă Și mai sus de cingătoare Are două merișoare, Iar mai jos de cingătoare... Aici am fost întrerupt de câteva voci din spatele bărbilor. Gata, băiete, gata. Spune săru-mâna și du-te cu Dumnezeu. Așa am făcut, doar că am spus bună-ziua, bună în speranța că nu voi mai intra pe sub palmele tatălui. Și n-
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
În altă parte sau n-am spus? Ce credeți că e-aici?” mai adăugă el. „Un bolovan”, răspunse Noimann. „Nu sunteți departe de adevăr”, făcu celălalt. „Am aici ceva ce poate să vă aducă aminte și de bolovani...” Și, desfăcând cingătoarea care lega cruciș ambalajul, ciungul lăsă să lunece pe pieptul lui Noimann ceva ce semăna cu un picior... „Iată și piciorul dumneavoastră metric”, glumi el. „Acum, chiar dacă ați vrea, n-o să-i mai puteți cânta În strună lui Lilith... Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
construcții, dar toți o fac să pară grasă. Ca să arate bine, alege un sac alb și îngust, făcut pentru găleata de gunoi din bucătărie. Pare chiar elegant, strâns pe ea ca o rochie mulată de Diane von Furstenberg, strânsă la cingătoare cu un vechi prelungitor, o pată de portocaliu strălucitor ca al echipamentelor de protecție, cu firele scoase și ștecherul atârnând într-o parte. În sezonul ăsta, spune Inky, toată lumea poartă perucile de-a-ndoaselea. Se poartă pantofii desperecheați. Se decupează o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stârnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
neobișnuit, flecarul ăla avea să‑și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură‑cască. „Și lasă‑ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i‑o puse la picioare. „Asta‑i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca‑n străfundul fântânii“. Și‑i Înfășură gâtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atât ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un pachet de cafea, adus la bișniță de către vaporeni. Deși căutam totdeauna să cumpăr de la bișnițar un pachet sigilat, cafeaua îmi părea dubioasă și oricum de calitate inferioară. Își trase pantalonii, încheindu-le nasturii de la prohab și își strecură capătul cingătorii în inelul făcut anume. Da, da! vin imediat, răspunse el chemării Zoei, care îl convocase de două ori la cafea. Continuă să reflecteze: multe modificări a adus Revoluția, numai pisicile rămân neschimbate. Pisicile se comportă la fel, ca pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căpătâi a proletariatului, roșie va fi evanghelia și pe copertă, în icoană, portretul Fiului iubit. Mici reliefări tovarăși: popii vor purta sutană cu epoleți, steaua roșie deasupra bisericii, arhanghelul Mihail, în mâna dreaptă, cu un ciocan de lăcătuș, Gabriel, la cingătoare, în loc de cruce, o seceră. (Statuia libertății, învelită într-un cearșaf, ascundea orice obsesie dacă îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele de sânge multicolor. La Socola erau opt internați la "risc maxim". Ziua, imobilizați de pat cu o chingă precum gura de ham strânsă în jurul inimii; altă cingătoare, ca un cerc închis sub pântecele butoiului cu murături; un fel de harnașament cazon peste burta ofițerului rus; la capătul chingii, o verigă, un lanț, un belciug de oțel, un pripon înfipt în perete. Caii cavalerilor traci dormeau sub șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înfipt în perete. Caii cavalerilor traci dormeau sub șa. Noaptea, peste pijama, li se punea pardesiul. Gata haiducilor! V-am înțolit de ceremonie! Sunteți numai buni pentru bal! Ghiță, să cânte muzica! Frunză verde de cicoare, m-au legat în cingătoare, răsari, soare-frățioare, că la inimă mă doare. Frunză verde foi de nuc, m-a făcut mama haiduc, neștiind unde s-apuc m-au băgat la balamuc. Stinge lumina, Ghiță, tonul la vise! Să vină, să vină curva, zâna măseluțelor, înhămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în pronaos, scările, șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile; herniile nopții strângeau cingători în jurul inimii; catapeteasma, o tușă neagră desenată peste mozaicul făcut țăndări; Ușile Împărătești nu au lăsat nici măcar o urmă de trecere. În fața Tatălui nu ai voie să te înfățișezi cu buzele uscate. Trupurile sfinților erau stafidite în tempera; focul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]