2,402 matches
-
Ironic și autoironic, inteligent și cultivat, autorul utilizează cu naturalețe procedeele specifice postmodernismului (intertextualitatea, aluziile culturale, contextualizarea prin introducerea în ficțiune a unor întâmplări și personaje identificabile în viața reală), dar are și capacitatea de a realiza o analiză aproape cinică a situației politice, economice, sociale și culturale din Republica Moldova. Rezultatul este o combinație unică de (post)modernitate și pitoresc, o sinteză irepetabilă între Barthes, Borges și soții Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Postmodernitatea scriiturii și absurditatea existenței cotidiene într-o țară
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
poem recitat la toate festivitățile: "Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/ și-n cele ce mâine vor râde la soare,/ E-n holda întreagă și bobul mărunt/ și-n viața ce veșnic nu moare". Scriu productiv și cinic în stilul proletcultist: Mihai Beniuc, Maria Banuș, Eugen Jebeleanu, Miron Radu Paraschivescu, Mihu Dragomir, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu, Nina Cassian, A. E. Baconsky, Alexandru Andrițoiu și mulți, mulți alții, victime postume ale unui oportunism deșănțat. Nimic sau aproape nimic nu
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
sau dintr-o țară în alta. Laudă cu exuberanță, atunci când este cazul, critică cu precizia unui bisturiu, tot când e cazul, este îngăduitor cu cei foarte tineri, doar dacă potențialul lor artistic este semnificativ vizibil și vorbește cu o ironie cinică despre false valori pe care le dibuiește imediat. Este foarte căutat și curtat de către specialiști de pretutindeni, pentru aceste calități pe care le împărtășește necondiționat și de obicei cu eleganță. De aceea modul cum a abordat subiectul rândurilor de
Întâlnire surpriză cu baletul românesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
Nici unul dintre ei nu se dovedește, în fierbințeala zilelor de 13-15 iunie 1990, realmente interesat de generosul vânzător de copyright. Prilejul pentru exersarea unor portrete necruțătoare, dovedind categoric, până la nivelul nuanțelor, ereditatea. Rămân, cu citatele, în sânul clanului, lăsând bucuria cinică a celorlalte descoperiri cititorilor. Iată o mostră de probozire a capodoperei locale: "Mama a ținut cu tot dinadinsul să i-o procur; comparând-o cu scumpele ei manuscrise originale, a murit de inimă rea. Nu ți-am propus niciodată s-
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
scriu pagini de necrolog în avans nu află ce i se pregătește. Pe această temă mai fac bancuri, în interviuri, scriitori francezi venerabili, dar în general se păstrează o tăcere consensuală. Chiar dacă, la noi, asemenea pagini comemorative în avans par cinice, rațiunea scrierii lor e perfect justificată. Asta măcar pentru ca în ziare să nu mai apară articole scrise pe genunchi, cu erori de informație și care, cel mai adesea, au un aer de relatare nelalocul ei, ca și cum persoana care tocmai a
Necroloagele scrise în avans by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8483_a_9808]
-
se întîlnesc două grupuri de polonezi, cei care fug din fața ocupantului nazist și cei care fug de Armata Roșie. La fel, în film ca și în realitate, discursul de propagandă al celor două totalitarisme sună la fel, instrumentînd ambele la fel de cinic asasinatul de la Katyn. Nu este vorba doar de ceea ce nemții numesc "Schuldfrage" chestiunea vinovăției, ci și despre supraviețuirea Poloniei ca stat, o altă temă fundamentală a lui Wajda cu o rezonanță puternică dacă ne gîndim la perioadele extrem de nefaste traversate
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
de onestitatea rolului pe care urmează să-l joace. El aderă total și spontan la logica cîmpului literar - adeziune semănînd cu devoțiunea religioasă față de un cadru ritualic -, fără să bănuiască că fidelitatea și buna sa credință sunt dezmințite de amănuntul cinic că un cîmp literar (mediul profesional al lumii scriitoricești) este dependent de cîmpurile cărora le datorează existența: politica și banul. Autonomia breslei literare e un deziderat descins din lumea basmelor. Iar tendința actuală e ca libertatea ei să scadă pînla
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
ajunge dacă ar fi vrut... De vrut au vrut. Numai că n-au putut! Sigur că se pune și problema cine pe cine moștenește. Există în viața publică din România suficiente exemple care arată că Dumnezeu știe să fie și cinic. Ce-i va aduce, de pildă, cutărui urmaș miliardul sau zecile, sau sutele de miliarde de euro câștigate de tatăl său? Va ști nefericita creatură să se bucure sau să-i bucure pe alții? Va fi capabil să se reinventeze
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
ca pe un enunț oarecare o atestă, și chiar o împlinește. Ceea ce noi numim, puțin pripit, o aporie, ascunde de fapt singura adecvare a discursului la acel ceva despre care este vorba." (p. 204) Citatul e patognomonic. Pentru un ochi cinic, diagnosticul nu lasă loc de controverse: iată un autor care, etalîndu-și neputința, își face din ea un titlu de mîndrie, ba chiar ajunge să-și privească neputința ca pe sursa adevăratei putințe. Omul fără braț nu numai că își simte
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
curajului, în timp ce gîndirea începe de la neputința de a gîndi ceva, tot așa cum, de vreme ce știi că despre Dumnezeu nu se poate scrie nimic, tresari de uimire constatînd că totuși s-a scris atît de mult. Dacă lăsăm la o parte tonul cinic al unei spontane reacții de respingere, singura explicație pe care o avem în privința faptului că genul acesta de filozofare are un public fidel e una psihologică: discursul speculativ supraviețuiește fiindcă are efect. Sunt oameni care îi simt nevoia și îl
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
să nu-l leg!) de isprăvile liderilor sindicali, ce amețeau de încântare la gândul că profesorimea va primi de la guvern bani de nădragi și teneși, lucrurile prind coerență. Aduși la sapă de lemn de aproape douăzeci de ani de dispreț cinic, dascălii alcătuiesc cea mai largă pătură a lumpenproletariatului din România. O pătură fără șansă de salvare. De bine, de rău (mai degrabă de rău), muncitorimea și țărănimea au găsit soluții de supraviețuire. Un zidar sau un sculer-matrițer își găsește ușor
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
logic al obiectului său. "Litera de lege" negociată prin analiză devine - iertați-mi jocurile, vă asigur că nu sunt gratuite! - "lege de literă". Neșansa cărților care aparțin bibliografiei obligatorii constă, de obicei, în faptul că au parte de o lectură cinică, ce separă, chirurgical, informația de viziune. Iată, ca o răzbunare așteptată, excepția!
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
Eriniile, eufemistic poreclite Eumenidele în titlul romanului lui Jonathan Littell, decretat "cartea primăverii" de către cronicarii literari în paginile marilor ziare și reviste, la radio și la televiziune. Traducerea în germană a poveștii fictive a ofițerului SS Max Aue, personaj cultivat, cinic, sadic, incestuos, matricid, homosexual, pervers, a fost lansată în librării pe 23 februarie. Cinci zile mai tîrziu, evenimentul editorial a avut o variantă dialogică abil înscenată dar lipsită de efectul scontat: autorul a apărut la teatrul Berliner Ensemble, în compania
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
cine i-a lăudat etc. etc.? Se fac a nu băga de seamă că trec zeci de minute ori că momentul matinal, cînd mă aflu la masa de lucru, nu e cel mai potrivit ... Nu lipsesc din peisaj răsfățații, năzuroșii, cinicii. Cu un mai tînăr confrate, mult prețuit de subsemnatul, am avut o pățanie memorabilă. Cînd am înființat, în Amarul Tîrg, revista Columna, care, din păcate, a avut o existență efemeră, neinteresînd cîtuși de puțin oficialitățile locale ce s-au angajat
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
scria Norman Cohn. Confirmarea întrupării acestei fantasme negre în proiectul socialist o găsim, cît de poate de clar exprimată, chiar în primul număr al revistei Teroarea roșie (!), apărută la Moscova la 1 noiembrie 1918. Cekistul Latsis formula, acolo, limpede și cinic, concepția de bază a partidului: Luăm parte la exterminarea burgheziei ca clasă (s.n). Nu este nevoie să dovediți că unul sau altul a acționat prin vorbe sau fapte împotriva intereselor puterii sovietice. Primul lucru pe care trebuie să-l
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
războiul parcă e în aer." "Pretutindeni, pregătiri intense de război..." Noi suntem într-o situație cum nu se poate mai încurcată." "Ne aflăm între doi uriași hrăpăreți", garanțiile Franței și Angliei rămânând pe hârtie, atât timp cât, sub ochii lor, în mod cinic Hitler și Stalin, dușmani declarați, semnează un pact de neagresiune, (același pact Ribbentrop-Molotov, n.m.). Germanii tunau și fulgerau până mai ieri contra bolșevicilor, iar sovieticii, mai furios, contra național-socialiștilor - și azi sunt prieteni." Și autorul Jurnalului reflectează amar: "în lumea
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
crepuscul a lumii aristocrației este dublată de o spaimă secretă în fața zădărniciei. Tragedia se produce în surdină. Pe fundalul crepuscular al lumii aristocratice, marcat de întâlnirile regulate la Șerban Lascari ale manechinelor celor care fuseseră "boierii vechi", declinul dramatic, dar cinic al acestui univers este încapsulat în careul amoros Cezar Lascari/Gabi Ionescu/Alexandra Lascari/Ionel Haralamb. Contemplând starea abulică a lui Cezar care, după a doua ieșire din închisoare, o descoperă pe Gabi fugită în străinătate cu un alt amant
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
declic pentru rememorarea și reinventarea unei lumi și atmosfere aflate dincolo de granițele timpului și a realității obiective. Faptul e, de altfel, menționat chiar în roman, care se poate citi astfel ca o cronică tragică a unei lumi pierdute. O versiune cinică va oferi în memoriile lui Toto Istrati, intitulate chiar Vârsta de Aur sau Dulceața vieții, unde lumea aristocrației este amestec de carnaval, cabaret și bordel: un univers hibrid, amestec de epicurianism și de kitsch. În Cronica de familie, scriitorul contemplă
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
și tu în intersecție, cu mașinuța aia a ta de vis, ziceai ca e scoasă din tort. Cumpărați-vă trenuri, vă permiteți, pentru că oricum sunteți deasupra legii. Lăsați-o cu Porsche, cu Ferrari, sunt prea gingașe pentru voi. Sunteti prea cinici, aroganți, ați ajuns de pe o zi pe alta prea bogați, că nu s-a inventat mașina care să vă protejeze pe voi atât de bine. Luați-vă tanc și intrați în toți cei pe care îi detestați. Riscul zero nu
Ce spune Radu Banciu despre Nae Nicolae by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77784_a_79109]
-
peste timp. Vocea lui inteligentă, care fraza într-un anumit fel. De neuitat. În care se învolbura toată istoria omenirii. Și voluptatea lui Radu Beligan întru cunoaștere, întru curiozitatea fără de limite, fără de care ființa lehăie în ignoranță. Vocea unui Zeus cinic, auster, autoritar. La sfîrșit, Zeus acesta se joacă cu piesele unui domino, ca și cu destinele oamenilor. Le sucește, le învîrtește, le aliniază. Atinge prima piesă a jocului și toate celălalte plonjează în apă. Ultima replică a lui Zeus: "le
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
fi fost mult mai sincopată. Paradoxul acestui om este că, deși patetic în fibra lui intimă, este totodată blînd. Blîndețea nu e un atribut al naturilor pătimașe. Dimpotrivă, ea cere mai curînd placiditatea seacă a unui temperament uscat, rece și cinic, pe cînd Tismăneanu e un sufletist incorigibil, un pătimaș liric căreia nu i-ar fi stat deloc rău dacă s-ar fi lăsat din cînd în cînd în voia literaturii. În schimb, în tomurile de analiză doctrinară, natura lirică nu
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
valabile în orice cultură, în orice religie, în orice rasă. Suntem membri unei singure specii, cea umană. Caracterele din „Scrisoarea pierdută“ sunt tipologii universale. De multe ori se vorbește că suntem din lumea lui Caragiale. Eu nu privesc această afirmație cinic sau ironic. Toate personajele de aici sunt personaje care încearcă să se lupte pentru supraviețuire... Supraviețuire prin a-și păstra scaunul, prin a-și cultiva o relație de iubire, prin a avea un sens" a completat actorul.
"O scrisoare pierdută", la Teatrul Odeon, de Ziua Unirii by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80242_a_81567]
-
mult rău oamenilor, societății, națiunii, țării în general, lucru care nu mai trebuie cred dovedit. Dacă ar fi să facem un portret robot al celui care nu iubește animalele și deci nici oamenii, am putea spune că este malefic, irațional, cinic, conflictual, pe întreaga perioadă a vieții a făcut numai rău și tot putregaiul și puroiul acestei răutăți îl îndreaptă, frustrat fiind de multe neîmpliniri, în special personale, care mai greu se văd cu ochiul liber, grație de regulă unor poziții
Blănculescu: Iubitorii de animale trăiesc un coșmar, UE este oripilată by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/68977_a_70302]
-
la capăt proiecte mari -, țelul acesta irealizabil s-a realizat: manuscrisele lui Eminescu au fost în sfîrșit tipărite integral, iar omul care are meritul de a fi realizat irealizabilul, criticul literar Eugen Simion, primește acum răsplata efortului său. Potrivit dictonului cinic, răsuflat prin abuz și totuși adevărat prin frustra surprindere a realității, acela că nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită, Eugen Simion are parte acum de ingratitudinea celor care au ajuns nu numai să conteste rostul publicării manuscriselor, dar chiar să
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
din baltă. Mai horcăia olecuță, dădea-n tremurici și stingea lumina. L-au dat la apă și a înviat. Cu teroriștii nu stai la tratative, fiindcă generezi precedente periculoase. Intri în forță peste ei cu mascații și închizi jocul. E cinic și sângeros, dar extrem de eficient", a scris jurnalistul, pe blogul său. Victor Ciutacu a conchis: "De-acum e care pe care. O să fie sânge pe pereți în campania electorală. Dacă Ponta nu-i blat cu Băsescu. Mă încăpățânez să nu
Victor Ponta a rupt pactul de coabitare. Victor Ciutacu: Liber la măcel. Va fi sânge pe pereți by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81549_a_82874]