714 matches
-
fel se petrec lucrurile când excursul cultural atinge zonele de interes ale micro-biografiei (Alexandru Bogdan-Pitești, invertitul dandy și colecționar tronează elegant pe câteva pagini). O simplă mostră portretistică a acestuia din urmă e oricând citabilă: "Figură de boier cabotin și cinic, libertin și prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorescă și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A.Boicescu), estet al viciului și vicios al artelor
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
Doamna du Boucheron: Sora lui mai tânără a fost bulversta... B du B: Care are 75 de ani! Bulversata să descopere pe altcineva în fratele ei pe care îl cunoștea că pe un personaj oarecum brutal, si ca pe un cinic perfect. Nu mă laud, cinismul poate fi uneori o formă de naivitate. Încerc să văd lucrurile așa cum sunt în toată răceală lor crudă. Respingerea familială a fost foarte tandra, dar s-a tradus, si mărturisesc că puțin îmi pasă, nu
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
luăm după titlul primului capitol, se nutrește din iluzie. Iluzia puterii și-a însemnătății. Comedia statului care-și cinstește scriitorii, înfățișată solemn de cîte-un confrate cu darul numit de învățații Renașterii sancta simplicitas, e de ajuns ca breasla să tresalte. Cinic pe ici, pe colo, cu picioarele încă pe pămînt, Maurras o face să ia seama: "Demnitatea spiritelor stă în a gîndi, în a gîndi bine, și numai acei care n'au reflectat la adevăratul caracter al acestei demnități sînt măguliți
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
absolute și nebuloase, asupra cărora nimeni n-are voie să se întrebe, dar pentru care toată lumea trebuie să moară". Susținînd în repetate rînduri că n-ar avea vocație civică, autorul Stelei fără nume nu admite a fi nici un spectator impasibil, cinic înregistrator al "rinocerizărilor" incipiente: "Eu însemn doar punctul de vedere al unui intelectual, care dacă nu consimte să descindă hotărît în politică, nu poate totuși să ignoreze acest mod de acțiune colectivă și să-i judece rolurile".
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
prin atenția pe care Campion o dă detaliilor decorurilor: orașul New York respiră pericol și urâțenie (da, există estetica urâtului și în cinematografie), gunoaiele sunt omniprezente, iar asfaltul oprimant. Nimic mai firesc ca detectivul - cu numele - să se revendice din durii cinici á la Doyle (Gene Hackman) sau Harry Callahan (Clint Eastwood), deși se adaugă o doză de trivialitate suburbană. Secvențele de acțiune lipsesc din acest film, dar elementele de thriller sunt prezente, ca și o doză de nuditate covârșitoare pentru filmul
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
modelului masculin libertin, văzut ca un icon de succes ori ca o sursă de stimă. Dar autoscopia scoate la iveală și alte motivații sau determinări ale transformării unui băiat sensibil, delicat, pasionat de lectură, într-un soi de Don Juan cinic: pe când era profesor navetist la Lipova, în anii ’80, obosit și sufocat de traiul zilnic, descoperise că erotismul poate fi, deopotrivă, un refugiu plezirist și o manifestare, într-un univers mortifica(n)t, a instinctului vital. Mai mult decât atât
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine interioară, o virtualitate - care nu dă senzația declinului, ci pe a armoniei. O armonie în indicibil. Aproximarea neantului și pierderea în infinit prilejuiesc nu angoase, ci excese euforice. Cinicul Caragiale nu e un nihilist; fascinat de spectacolul lumii, el îl și creează. Tocmai de aceea funcționarul de la ghișeu e un Dumnezeu, dar și un demon: el nu disperă, ci se amuză. Hedonist, devine un regizor - dincolo de bine și de
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
mai lovit, tocmai fiindcă avea imaginație, și prin urmare și conștiință!" (p. 141). Observația lui Brummer pune degetul pe rană: Chiril e vulnerabil pentru că are imaginație și conștiință. De cealaltă parte, prin contrast parțial, se situează prietenul său Cavadia, un cinic, sortit să devină un învingător, fără să poarte nici o bătălie, evitând, dimpotrivă, orice implicare, dar profitând de tot ce i-ar putea fi favorabil. Mecanismul căruia îi cade victimă Chiril este, de fapt, mai complicat și îl explică pe îndelete
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
trecători, atît de mult încît li se întipărește în memorie cum un coșmar: "am observat că sperii trecătorii întîrziați/ cu paloarea chipului meu de femeie înecată/ se trag brusc în lături ca dinaintea fericirii să fie ochii mei/ atît de cinici să-i umilească fruntea mea atît de mult?/ e sigur oricum că nu mă uită nici în somn" ( nu-mi mai aud sîngele). Sau această imagine de sine mixată cu referințe zoologice, în a cărei mîzgă neodecadentă se îneacă pînă
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
seamă ori se fac că n-o văd... Priviți o capelă protestanta, fără icoane, fără lumînări, fără zugrăveli și priviți și o biserică de-a noastră împodobita, și veți înțelege. Umblam, putem zice, cu sorcova. Pe urmă, - mai adaugă un cinic, al cărui nume nu-l citez, ale cărui opinii, usturătoare pentru orgoliul nostru național, jignesc, rănesc orgoliul colectiv, pentru ca, pe lîngă cel personal, mai avem și unul, comun, care de multe ori ne bagă în bucluc... Ce observa cinicul în
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
un cinic, al cărui nume nu-l citez, ale cărui opinii, usturătoare pentru orgoliul nostru național, jignesc, rănesc orgoliul colectiv, pentru ca, pe lîngă cel personal, mai avem și unul, comun, care de multe ori ne bagă în bucluc... Ce observa cinicul în chestiune... Călător vechi și înrăit, cu mașina, cu trenul, cu avionul, el a observat în viața lui care acum se înclină,... a observat un amănunt care ne poate șocă, deranja: anume că pînă la Budapesta closetele, publice mai ales
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
cetățeneasca,... ei bine, aceste unelte, să le zic, ale necesităților civice, fizice, precum și ale spiritului civic, în general, nici nu se compară cu cele de la Budapesta pînă la Vladivostok, vasăzică inclusiv Rusia pravoslavnica și Siberia, la un loc, unde, după cinic, ar fi o adevărată aventură să te deschei, pardon, la prohap, ori să-ți dai nădragii jos, ca omu^... Mai ar fi, în partea aceasta a Evropei, să spunem, closetele turcești, joase, cu tălpici, moștenite de mult de la imperiul bolnav
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
fiindcă ea e în falset, vrea să pară autoritara. "Avem W.C. turcesc", se scuză patronul rușinat al unui mic hotel privatizat din Ardeal. Un hotel foarte curat. însă W.C.-ul, nu știu cum scăpase a fi, anume răsăritean. Nu mai zic, (zice cinicul) de latrinele de pe la țară din regat; de privățile din fundul curții văruite și pe ușă cărora stă scris mare cu păcura O.O. Odată, (povestește același cinic) un deputat, într-un județ din Dolj, plecat în teritoriu pentru campania partidului său
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
curat. însă W.C.-ul, nu știu cum scăpase a fi, anume răsăritean. Nu mai zic, (zice cinicul) de latrinele de pe la țară din regat; de privățile din fundul curții văruite și pe ușă cărora stă scris mare cu păcura O.O. Odată, (povestește același cinic) un deputat, într-un județ din Dolj, plecat în teritoriu pentru campania partidului său, ci-că, după ședințe, ar fi benchetuit împreună cu ceilalți ai săi pînă spre zori, golind zeci de sticle de Molan rouge, "sînge de iepure", pînă ce reprezentantul
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
rezistență se dovedește în clipele de dezastru la spiritul pe care însuși dezastrul îl ridică împotriva lumii. Cu un asemenea spirit, chiar dacă românii pierduseră aproape jumătate din țară, puteau cîștiga în schimb un continent: al spiritului. Oricît ar părea de cinic sau de naiv acest punct de vedere, Noica, prin mijlocirea lui, reușea să atenueze un dezastru de proporții conferindu-i o minimă perspectivă: spiritul culturii. Una din trăsăturile prin care Noica și-a surprins mereu contemporanii a fost optica alternativă
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
premiate Pax Romana. "Pax, Pax, da’ cu cine?", mă întreabă gloaba asta glorioasă care m-a purtat prin toate cele. Are dreptate - locul e gol. Nici o suflare. Doar statui - busturi și ecvestre. Academii... Ooo, puzderie de academii: colea peripateticii, coleașa - cinicii. Peste tot - ilustrissimă gloată. All over the place, Sire! *** Perpendicular cu moartea ar trebui să cadă viața. Nu cade. Se prelinge. Se tîrăște. Zumzăie înainte de a se lichefia, bîjbîie înainte de a picura. Sfîrîie înainte de a pieri. Olé! Și toate lăptucile
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
ne-ar îndemna să votăm ipostaza primordială, inocentă, a bardului, se cade a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe un cinic care, pentru a-și disimula fondul tarat, elaborează trăsături sensibile, simpatice, "mîntuite", precum o grimă. Oricum, trecerea de la paradiziac la infernal constituind trama compozițională a creației în cauză, punctul terminus e, în maleficul său, prevalent ca pondere textuală și totodată
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Galaction sau un Ion Agârbiceanu, și altfel de mărturii, căci autoarele - audiatur et altera pars - au avut ideea, mărturisită într-un preambul, de a lăsa să vorbească unii lîngă alții, așa cum au trăit atunci: demni și lași, curajoși cu oportuniști, cinici cu resemnați, brute cu neîntinați, profitori cu victime (p. 5). Nu reproduc decît una: În comuna Cefa - era prin 1960 - o bătrînă nu vroia să se înscrie, deși avea doi băieți contabili. Nu știu cui i-a venit ideea să mă cheme
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
golul din suflete, noi și noi pricini de divertisment, să-și îndestuleze poftele oricît de extravagante. Seria celor ce nu fac altceva pe lume decît să-și sporească plăcerile și să-și potolească la vedere pasiunile netrebnice e deschisă de cinicul Bonifaciu Cozianu, care se combină cu cumnata și își ține închisă nevasta, vorbindu-i numai la nevoie. Complet dezumanizată, fiica Davidei, Elena Vorvoreanu, nu se codește să-și omoare sora în vremea răscoalei din 1907, pentru a-i fura besacteaua
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Reprezentant al firmei Bayer în Ardeal, la Auschwitz el a urmat defetistului (îndoitului de victoria nazistă) Krömer, între 12.2.1944-18.1.1945, urcând până la gradul de maior. Triază deținuți pentru gazare, le ia bijuteriile și dinții din aur și, cinic persuasiv, trimite la moarte cu surâsul pe față. Ca și Diavolul (care crede înfiorat, dar rămâne nesupus), nu ajunge nici el întruchiparea răului absolut. Dar nu devine o figură contradictorie comună. Condamnat la moarte, în contumacie, la Cluj, în 1947
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
în legătură cu el, argumenta ideea că "religia viitorului" este chiar socialismul. Ca prim pas, "Visătorul" reliefa existența a "două curente ce caracterizează burghezimea modernă: pe de o parte, cinismul, nerușinarea, și pe de alta, misticismul". Și referitor la cel dintâi scria: "Cinicul de astăzi este un tip cu totul deosebit. Cea mai bună încarnare a lui e cunoscutul erou al lui Alphonse Daudet Paul Astier, fiorosul Ťstrugglerforliferť fără frică și mustrare. În acest tip, omul dezbrăcat de toate piedicile morale sau religioase
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
în forță cu cea mai banală și ridicolă comparație dintre cele atribuibile astrului nopții: "Luna strălucește ca o lampă mare / Revărsând splendoarea-i până-n depărtare". Desigur, tot o Lună plină, ca la Maiorescu. Dacă poezia Lunii nu are trecere la cinicul Caragiale, nici vocabularul științific nu-l convinge: "Puțin le pasă la doi ochi iubitori de lumină, puțin le pasă de dimensiunile, sistema de rotațiune și revoluțiune, în genere de legile cosmice care stăpânesc existența ș?ț. Căci lumina nu o
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
Rîsete, aplauze.) îi voi ajunge din urmă peste trei minute și vom ciocni un pahar de apă minerală." (Rîsete.) ,în discursul rostit sub această cupolă la 19 aprilie, președintele Mitterrand a spus: ŤVrem să construim o Europă a securitățiiť. Un cinic ar fi putut replica: Ťîn cazul României, treaba e deja făcutăť." (Rîsete.) ,întrebări similare s-au rostit și în sala ŤOmniať, ceea ce confirmă o veche zicătoare: ce știe satul nu știe Senatul!" Deputatul e și el om, mai ales dacă
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
aibă nici eleganța ușor fanată a retragerii din lume, "arta" pe care o critică este un fel de miles gloriosus, de soldat fanfaron: "vremea noastră nu e vremea cronicarilor și a rapsozilor, ci a teologilor lacomi, ipocriții unei vieți și cinicii unui minut de sinceritate, a cabotinilor bătrîni și a tinerilor fără alt ideal decît idealul unei vieți trîndave..." Trimiterea la Epigonii lui Eminescu (trecînd prin mult mai "violenta" Scrisoare aIII-a) e vizibilă: Voi credeați în scrisul vostru, noi nu
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
o ființă sângeroasă! Nu-i așa? Suntem mai mari decât predecesorii noștri Și noi doi - extrem de politicoși. „Este ceva melancolic în aceste javre rămase în viața.” „Câinii cei buni i-au mâncat pe ceilalți?” Ne așezăm și cinăm în memoria cinicilor (celor adevărați, desigur) și a câinilor politicoși. Focul roșu, piatra prețioasă Frânează și își dă seama febril fiind, că asta chiar este. Focul roșu, o piatră prețioasă! Sângele revoluționar, care-l ispitise și pe el, arde acum aici. Focul roșu
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]