2,485 matches
-
și spirituală: "De la drum, acății suie uneori/ Destrămați în ceață, înveliți în nori./ Nu mai au nici umbră, nu mai știu de floare./ Sunetul metalic de păstăi mă doare./ Călători prin lume suntem. Călători!/ Mai aud la cuiburi bântuiri de ciori/ Când pe vale ziua prinde să coboare/ Dinspre amintire, de către răzoare,/ O să mori! îmi spune totul, o să mori!". Familiarizându-se cu această realitate inexorabilă prin înstrăinare de sine, Ion Horea își caută mântuirea în amintirea și iconografia Transilvaniei natale și
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
să mă îngrijorez. Mă gândesc să mă duc de vreo 2-3 ori la solar (asta pentru că pe pielea mea, ca și pe asfatul din București, iarna lasă urme oribile, îngrozitoare!!!) Și nu știu cum să fac. Nu vreau să arăt ca o cioară, dar nici să fiu roz-portocalie, ca un fund de maimuță. Nu știu dacă să mă duc acum, sau peste o luna sau... atunci, mai aproape. Nu știu cum să fac cu coaforul. Trebuie să aranjez cumva să vină cineva acasă, pentru că trebuie
De ce sunt miresele isterice – cea mai savuroasă confesiune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18578_a_19903]
-
mai greu, că ar trebui s-o omori înainte de a te apuca să-i terfelești rochia). Iată câteva dintre utilizările pe care americanul nostru, pe nume Kevin Cotter, le-a dat rochiței fostei doamne Cotter: - husă pentru grătar - sperietoare de ciori - ață dentară - filtru de cafea - saltea pentru yoga - mop - jucărie pentru căței - față de masă - plasă de pescuit - sac de cartofi Experimentul a avut drept consecință un trafic de peste 400.000 de unici pe blogul autorului și o cădere nervoasă a
Ce se mai poate face cu o rochie de mireasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18792_a_20117]
-
rămas undeva. - „Este, doamnă Pavel?” Sigur că da. Oricând se poate întâmpla așa ceva; nimeni nu știe, nici soțul dumneavoastră, care doarme acum, liniștit, alături. Alt ciclu, poate nici unul. Deocamdată pentru Rex e bine aici, întins pe covorul acesta, lângă pi- cioarele mele, că nu are nici o importanță evoluția speciilor, teoria lui Darwin, nici nu se știe dacă a avut și câtă dreptate a avut - și azi e contestat. Cel mai important pentru Rex rămâne bustul lui Cezar, pe care-l privește
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de păsărele, O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele. Dintr-un vârf de gard privește o cioară Spre un colț de pâine uitat pe pervaz, Eu o las să-l fure ,doar e primăvară Agonia iernii trece la extaz . Printre rămurele vântul jucăuș Ridică în aer mireasmă de floare Eu de la fântână în palma căuș Sorb a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
-n satul meu, Și rând pe rând,pe toți îi văd, Cum i-am văzut mereu! Cum îi vedeam, când eram mic, Cu plugul la arat, Și-apoi din poală semănând, Porumb cu bobul lat. În urma lor, un cârd de ciori, Scurmau de zor pământul, Adunau boabele în cioc, Și se pierdeau ca vântul. -Nu le-alungați, că e păcat! Ziceau bătrânii satului... -Să hărănească, poate au pui, Și ele-s ale Domnului! Îi vedeam vara, pe arșiță, Doar în cămăși
DOAMNE, CUM TRECE VREMEA..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385278_a_386607]
-
de foc! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta! Domnul Tudor să trăiască! Cum nu vii tu, Țepeș, doamne! Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai! Toți dușmanii or să piară: Din hotară în hotară - Îndrăgi-i-ar ciorile Și spânzurătorile! ................................... S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării. Pentru tot ce respiră-n zori Viața o invoc! Lumina e mai caldă și-n inimă pătrunde. Salutați acest freamăt Al verbului a fi! Și mugurii pe creangă se văd
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
coace pâini, Ori țapul negru și pletos, Rățoiul colorat frumos, Motanul, mare vânător, Lăstunul, aprig zburător, Copacii încărcați de rod, Și șoarecii ascunși în pod, Fântâna cu acoperiș, Și iepurii de sub tufiș, Grădina îmbrăcată-n flori, Cu plopii invadați de ciori, Și câinele cel vigilent, Ori greierii plini de talent, Iată ce multe bucurii Te-așteaptă, de o fi să vii În vara asta, la bunici, Și bonus - ceata de amici! Referință Bibliografică: INVITAȚIE LA BUNICI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
INVITAŢIE LA BUNICI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385321_a_386650]
-
AMBUSCADA Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Judecătorul Dionise Cocon, un bărbat la vreo treizecișicinici de ani, pe care roba neagră, cu zeci de falduri, flutura ca pe o sperietoare de ciori, deschise ședința cotidiană a Judecătoriei din Urlați, săgetând asistența cu o privire distrată. - La ordine, zise grefiera din spatele unui vraf de dosare, cauza Lăcrămioara Mormoloc, având calitatea de reclamant... Femeia care își auzi numele strigat, o blondă vopsită și fardată
AMBUSCADA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385030_a_386359]
-
un alb imaculat, ce se așternea în steluțe jucăușe, încet, pe ramuri. Natura toată, amorțită, trecea la hibernare. Păsările călătoare plecaseră de multișor, prin țările calde, dar negreșit se vor întoarce iară, primăvara viitoare. Până atunci, doar vrăbiile, coțofenele și ciorile ce croncăneau supărate, pe câte o creangă despuiată de frunze, sau zburând în stol, dedesuptul cerului plumburiu, se mai vedeau pe ici pe colo. În Găujani, începuse sezonul șezătorilor. Fetele de măritiș, se adunau într-o casă, ascunsă de coama
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului o mare de șesuri fardată de cețuri văzut-am pe cale nămeți impozanți ca niște amanți se-așează pe vale copaci risipiți de frunze goliți se-nchină agale o cioară pătează zăpezi ce pictează câmpiile goale ici-colo prin case lumini somnoroase și fum rotocoale doar gările triste mai cată-n batiste saluturi formale tablou autist sumbru și trist ca vorbele goale o iarnă posacă surprinsă în joacă în versuri banale
IARNĂ TRISTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384559_a_385888]
-
oamenii. Vezi găinușa aceea care vine să fie îmbrățișata de un copil, căluțul care se așează în poala stăpânei lui să fie mângăiat, văcuța aceea drăgălașă care își pune grumazul pe umărul stăpănului, peștele care sărută gurița unui bebeluș, sau cioara care strange gunoiul aruncat de oameni..... Copacul credeți că nu simte durerea când dai cu toporul în el, când îi rupi crengile și i le bagi pe foc Apa nu știe să înghețe când frigul o strânge în cleștele gerului
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
pneuri de minge lovită-n gardul de sârmă al școlii și-un soare alb îmi calcă pe urme strecurându-și prudent câte-o rază-n otrăvitul năvod fumegător în care-au prins ciclopii cenușii orașul Încremenite păsările tac valuri de ciori înnegresc orizontul baloanele viselor înălțate spre cer de nevăzutul zid fonic se sparg risipind așchii de slove nisip pe nisip liantul din care - n tăcere Lumi Noi iarăși fac și desfac. LA RĂSCRUCEA VÂNTURILOR Prin orașul așezat la răscrucea nebunelor
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
fost bătuți cu furcile dar visul împlinit.Botezul monumentului de marmură albă a fost asistat de o mare de localnici oficialități locale județene personalități arădene primar Înalte fețe bisericești.După Ceremonial Depunere Coroane pe acord muzical cu sfințenie și Doamnele Ciori de la Castelul grofului au tăcut!Se dezvelea Monumentul Carte Loc de Pelerinaj! Slavă donatorului și jertei tuturora! Referință Bibliografică: ALEILE PARCULUI CENTRAL MACEA LOC DE PELERINAJ / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie
ALEILE PARCULUI CENTRAL MACEA LOC DE PELERINAJ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382435_a_383764]
-
zbucium se rezumă? Atâta vreme cât îmi ești alături, cu sufletul tău tânăr și frumos, nu pot să ies decât victorios din ale vieții nesfârșite-omături. Tristețea mi-o alungi zâmbind c-o glumă, iar când rămân în urma ta, cobori, alungi ale decepțiilor ciori și glasul tău mă-ndeamnă, mă îndrumă. Ștergi praful din dureri, prin spaime mături, aerisești cu grijă, speli pe jos și cu-al tău suflet veșnic luminos umbrele vieții-mi, zi de zi, le-nlături. Anatol Covali Referință Bibliografică: Ocrotire
OCROTIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383977_a_385306]
-
cele două hoituri lângă banca pe care se odihnea bătrânul și a început să se laude: — Ia te uită, bunicule, ce piese ți-am adus! Și ține cont că eu le-am ucis. Pe când tata n-a nimerit nici măcar o cioară. —Bravo, băiatule! Tu îmi semeni mie. Tatăl tău e căcăliv și o leacă tâmpit. Seamănă cu mă-sa, sârboaica: niște fleșcăiți. Noroc că tu, băiete, ai luat ce e mai bun și de la mine și de la bunicul tău bolohoveanul. Ăla
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez, dacă era posibil. O dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile sale pline de umezeală. Se luminase
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
nopții cînd te scalzi în var, sîntem la origini trunchiuri sănătoase, putrezind în ceața unui timp bizar. Mai vegheam cu rîndul, se schimbau istorii, tot cei buni, desigur, se-ascundeau în fîn, căci cei răi și-atuncea beau din gușa ciorii și-adormeau prin șanțuri fără de stăpîn. Le-am lăsat în urmă... La oraș, la poartă, azi primim cu steaguri porcii seculari, și-așteptînd să vină ne mai trece-o soartă, ne mai trece-un fluier noaptea de pîndari. Dă-ne, Doamne
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
-i floarea? Ce se-ntâmplă-a cui e vina? De ce se-nnegrește zarea? Spuneți-mi, care-i pricina? Cât aș vrea să văd o floare, Ori o gâză care zboară, O lăcustă care sare, Sau pe gard un pui de cioară, Să văd o zambilă-n soare, Să alerg desculț pe-afară! Numai bradu-i plin de ace, E la fel ca astă vară. Așa-ncât nu am ce face, Vine neaua cea ușoară, Că îmi place, că nu-mi place, Mă gândesc
ÎN PRAG DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382918_a_384247]
-
-mi oblojesc cu plante acest necaz și soartă, Dar nici n-ajung prea bine, și-aud cum o secure Lovește-n trunchi, și carnea, în mine, i-o simt moartă. Parcă dormim adesea pe-un abator de vise, Și-o cioară din pustie tot croncăne pe viață... De ce miroase-a febră cînd geamuri sînt deschise? De ce simțim din suflet urcînd un fel de greață? Nu sîntem noi copiii năpăstuiți cu anii? Nu sîntem salahorii istoriei și-ai clipei? Un singur fel
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
la malul unui rîu, în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu, orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fie cînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid, cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie, sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric, dorința ta de-a mulge din papuri lapte prins, și-o iei pe arătură, tiptil, spre-un
PLOI DE GRÎU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383069_a_384398]
-
fir de lut, o rozâ înflorită.... III. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată, Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna, Cu norii coborâți peste pământ; Mă doare-nsingurarea și regretul, Mă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
noapte de catran. Întind cu teamă, mâna printre ierburi, Biet cuc stingher, căutând un cuib...și-un ram. Citește mai mult La umbra ta, m-aplec, pădure,Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie,La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă.Nu mai sunt copilița alintată,Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitatăA unui drum ce duce către seară.Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna,Cu norii coborâți peste pământ;Mă doare-nsingurarea și regretul,Mă doare
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
născut și crescut în Miloșeștiul aflat într-un loc unde soarele se înneacă în propriul sânge atât vremea răsăritului, cât și la cea a apusului. El a ascultat grâul crescând în primăverile când, de Sfântul Gheorghe, verdele este negru, iar ciorile nu se văd din lan. Vasile Poenaru l-a adoptat pe nea Mișu așa cum a făcut-o în urmă cu jumătate de veac Fănuș Neagu. Nea Fane, cum îl striga nea Mișu. Și să nu uităm ce scria patriarhul prozei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
să primească hârtie, că prea le ajunseseră surpăturile Teritoriului aproape, iar peste drum tocmai se prăbușiseră în ele platanii din curtea fostei clădiri a Madosz-ului, încât toată strada arăta altfel fără platanii aceia, știam că soarta le era pecetluită de când ciorile n-au mai cuibărit primăvara în rămurișul lor, iar casele deveniseră parcă mai mici, ca și cum s-ar fi chircit lipsite de apărare, și gardul din capăt, cu panourile lui galbene, se vedea acum mult mai bine, în plin soare, la
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]