1,570 matches
-
ape pe-al susurului dor. Străluce blândul soare în ochii ce-nverzesc a timpului zăbală printre mirări și gânduri, se-aud în strane lucii doar glas de zbor ceresc viori de primăvară răzbat în dese rânduri. Se-nchină lumii viața cioplindu-i iernii cruce sub catifeaua-i albă șoptesc mici ghiocei, e murmur de lumină pe verdele ce-aduce zeița primăverii cu glas și chip de stei. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Glasul primăverii / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
GLASUL PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365668_a_366997]
-
dau întâlnire în acest topos presărat cu îngândurări, incertitudini, bucurii, ispite, amăgiri, ispășiri, penitențe, melanholii, imagerii. Poemele poartă încărcătura afectivă pe care numai Theodor Răpan o particularizează în felul său prin Cuvântul ales, captivant, revelatoriu: „Doamne, cât suflet risipit ca să cioplesc un singur Cuvânt... Câte splendori ucise ca să nu devină Cuvinte... Ca să pătrunzi în tăcere, câte ispite întoarse din drum!” Muzeul de păstrăvi este un „epistolar al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
oferă... Nu-l mai aud pe Sisif împingându-și stânca Undeva, la mijocul muntelui, s-a oprit și privește stelel (Scrisori imaginare - Octavian PALER) ***Scriitorul, acest Sisif îndrăgostit de „urcușuri” pe cele mai înalte culmi ale spiritului, își ia „revanșa”, cioplind din stânca dură a gândului cuvinte pregătite a stârni și invidia zeilor. În condițiile în care criza intelectuală adâncește tot mai mult prăpastia unde se vor „rostogoli” toate trăirile minunate exprimate prin Cuvânt - este imperios necesar - ca cineva să strângă
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
de pictură religioasă, respectiv artă bizantină, a realizat lucrări de pictură murală, făcute în biserici, pe lemn și pe sticlă. A lucrat la Paraclisul Sfântul Dumitru al Mânăstirii Cernica, județul Ilfov. A coordonat și lucrat efectiv la pictura Bisericii Romano-Catolice „Cioplea” din București, în colectiv a realizat pictura a opt biserici. Cu multă amabilitate ne vorbește și despre pictura bizantină în frescă. Cuvântul frescă provine din limba italiană unde înseamnă „umed” și este, de fapt, pictura bizantină murală în biserici. O
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
Atâta întuneric crește lângă stea! Cum lumina ta mai e și muritoare Vremelnicia e așa cum o cunoști, Loc de raze și întâlnire pe-o cărare Unde împreună am însăilat povești. Chiar dacă azi te înconjor cu lumină Și-n versuri te cioplesc statuie, Eu încă mă simt o virgulă străină Când trupul tău spre înălțimi tot suie. Te iubesc cum mă ști din-totdeauna, De câteva ori am tot murit de adevăr, Chiar dacă s-a stins de mult în mine luna Eu mai
SĂ MORI DIN DRAGOSTE DE MUZĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361647_a_362976]
-
utilizate ca debușee ale unei arte fără tangență la real» (MNS, 68). În acest „sens giratoriu“ al pseudotratatului estetic stănescian, volumul Operele imperfecte are în „deschidere“ o simbolică «Lecție despre cub», potrivit căreia: Se ia o bucată de piatră, / se cioplește cu o daltă de sânge, / se lustruiește cu ochiul lui Homer, / se răzuiește cu raze, / până cubul iese perfect. / După aceea se sărută de nenumărate ori cubul / cu gura ta, cu gura altora / și mai ales cu gura infantei. După
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
oară Prin harul divin al timpului curbat Să crească iarba în brazda mea din vară. Priviți cum furnica din trupul meu cară Părți nevăzute de cer lăsate pe pământ, Să mai zidească o casă frumoasă și rară În lungi versuri cioplite din CUVÂNT. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Cercul timpului nostru, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile
CERCUL TIMPULUI NOSTRU, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352034_a_353363]
-
cuvântului de parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai încă secunda în lesă mângâindu-l el scâncea în geamătul rece al fiecărei respirații și stătea să sară și aerul care-l preceda nu ducea spre mine nu era bun ciopleai altul cu ochii aducători de ploaie lacrima ta simplă și fără adăpost nu-și găsea ciorapii simțea cum te sufocă strigai cu toate gândurile apporte si fiara te iubesc stătea să sară la mine palmele cu care ai mirosit prada
TĂCEREA CARE SE AUDE de VASILE PIN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352274_a_353603]
-
de Gavril Moisa CROCHIU* lui George ROCA Australia În țara cangurilor dus El s-a tradus și ne-a tradus, Cu ale sale fantezii, În proză și în poezii... Și în cuvinte îndrăznețe, Încărcate de...esențe. Cu noblețe, ne-a cioplit, Timpului înmărmurit, Peste țări și peste lumi; Ca români, ca oameni buni, Simplu și convingător Cu sufletul...tricolor. Poartă peste lumi afară Dorul dragostei de țară, Spiritul străbun, mândria, Limba sfântă, România. Vorbelor, mai dulci ca mustul, Le-au simțit
CROCHIU, POEZIE DE GAVRIL MOISA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352316_a_353645]
-
speranță într-un viitor mai bun. LUI EMINESCU Părinte drag, Poet iubit! Tu poți cu Dumnezeu să stai În poarta sfântă de la Rai; Că ai muncit și ai tot trudit ... Ca versului să-i dai mărire, Iar chipul mamei ai cioplit, Și-n aur fin, cuvântu-ai dăltuit, În inimi... pentru nemurire. Prin armonii nepieritoare, Și-n ritmul muzicii cerești, I-ai pus arome pământești Și murmur dulce de izvoare. În simfonii nemuritoare - Cadență timpului ai dat; Spre înălțimi le-ai
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
să mă sprijin pe lumina cuvintelor sale cu sufletul înfrunzit în melancolie. Sfidătoarea sa blândețe, stăruința de a fi în uimirea rafinată a poeziei, nu-i decât un zbucium de sensuri și rosturi, urcuș pe scara lui Iacov cu fuștei ciopliți în suflet pentru a arunca umbrele amorțite ale unui destin. Un destin ce se vrea împlinit prin cuvântul scris. Acest volum de poezie adevărată, înflorit în lirism bolnav de inefabil, are ecoul cuvintelor afurisite de o chatartică dogoare. Ca fiu
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
de măgar. - Zâmbesc de pe acum gândind cum va arăta un spital, o judecătorie, o primărie. Există totuși un remediu? De regulă pedepsele sunt date limitat în timp sau pot fi grațiate? - De grațiere nu poate fi vorba. Tabelele lui Moise, cioplite în piatră acum câteva mii de ani spun clar ce nu trebuie să faci. Încălcarea acestor legi simple este un păcat capital atât față de mine, cât, și în special, față de semeni. Limitarea în timp o accept. - Cu marea corupție este
MILENIULM 4 ALT JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350533_a_351862]
-
prozatorului) în care este prezentată activitatea mea scriitoricească și trei titluri de proză scurtă. Iată ce spune scriitoare în cuvântul de prezentare a antologiei: Scriitorul, acest Sisif îndrăgostit de „urcușuri” pe cele mai înalte culmi ale spiritului, își ia „revanșa”, cioplind din stânca dură a gândului cuvinte pregătite a stârni și invidia zeilor. În condițiile în care criza intelectuală adâncește tot mai mult prăpastia unde se vor „rostogoli” toate trăirile minunate exprimate prin Cuvânt - este necesar - ca cineva să strângă în
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
Primul Război Mondial, iar altele după cel De-al Doilea Război Mondial. Ele ne vorbesc în graiurile simbolurilor despre mari comandanți sau simpli ostași, despre viteji cu renume sau anonimi, despre militari care s-au jertfit pentru patrie. Unele sunt cioplite în marmură, altele turnate în bronz, altele sunt modeste, dar indiferent de înfățișarea lor, ele evocă pagini de istorie de o profundă semnificație. Sentimentul de recunoștință față de eroi nu a ținut seamă de conjunctura politică sau de ideologia epocii. Ca
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI. ZIUA EROILOR, CUNOAŞTERE ŞI RECUNOŞTINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350606_a_351935]
-
la Editura Nico, Târgu-Mureș, în două ediții. La prima ediție a Festivalului Nichita Stănescu, de la Ploiești, din 13-14 decembrie 1984, Prințul Tom (Gheorghe Tomozei, îngrijitorul Albumului memorial) scria despre „Bătrânul Nichita”, poezia „Ultimele știri”: „Îngerii scriu articole de legi/ ori cioplesc săgeți / și în pauza de prânz ling sare.// Ei patronează cu inclemență / uzinele de ace cu gămălie / fierb rachiu de crini în alambice / și se trezesc întrebând fără noimă:/ Oare ce-o mai fi făcând / Poetul Nichita Stănescu?” Chiar. De
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
-l purta prin roiuri de frunze cobora în el în fiecare zi și la capătul drumului n-avea cine să-l aștepte decât singurătatea. curbura unei coapse părea un vis frumos un bloc de marmură gălbuie din care imaginația lui cioplea un chip de femeie. omul din oglindă se visa într-o iarnă erotică mângâind pântecul lui venus care părea că înviase sub privirile lui bolnave. dintrodată s-a văzut în oglindă cu barbă bătrân cât veacul urât ca un urangutan
OMUL DIN OGLINDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351314_a_352643]
-
glezna iubitei să rămână Martoră la bucurii și la agape. Iar dacă vapoarele îi tulbură tăcerea E vremea dorului de ducă încolțit în noi Și călătoria noastră dulce ca mierea Ne înălbăstrește ochii cînd marea urcă în ploi. Furtuna își cioplește chipul în sare Iar marea lovită-n călcâi mugeste sub vapoare... Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Călcâiul vulnerabil al mării, / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 557, Anul II, 10 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII, de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351423_a_352752]
-
PERSONAJELE: Constantin Brâncuși, Domnișoara Pogany, Mama artistului, Dumnezeu Vocea BRÂNCUȘI ( ESEU TEATROLOGIC ) Un atelier de sculptură. Se văd în el bucăți de marmură necioplite, altele cioplite într-o formă incipientă. De asemenea atelierul lui Brâncuși îți sugerează de la început imaginea unui interior țărănesc. Între scenă și atelier se vede un geam, un fel de perete de sticlă transparentă, iar sculptorul și obiectele care formează interiorul atelierului
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
se văd prin acest geam, care-ți poate sugera incomunicabilitatea sau cerul. Sau că ceea ce se întâmplă pe scenă se petrece în cealălaltă dimensiune. Pe toată durata spectacolului se va vedea sculptorul stând pe scaunul său, sau în picioare, și cioplind. Sau mișcându-se prin atelier, ori odihnindu-se, sau fumând, iar gândurile și ideile lui, limbajul său interior se vor auzi în sală ca venind dintr-un difuzor, sau din mai multe difuzoare, dând impresia că vocea artistului, care se
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
poet nu-l trăiește, pentru că el știe de la început că din cuvinte nu face decât o copie. Ce vrea el e o alcătuire de imagini, ce ar fi cu putință numai. De atâtea ori am vrut să sparg tot ce cioplisem, însă ideea că și așa, din piatră inertă, bătrână de miliarde de ani, faci chip ce-ți dă ideea vieții, este prea mult ce faci, de aceea mi-am înfrânt durerea și nu le-am spart. (este obosit, trist) Acum
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Această formă este ea mai măreață în veșnicia timpului decât prima formă, ori nu este ? Că ea îmi place mie, și că spune ceva oamenilor, spune, dar și în prima formă, materia ne spune mult mai mult decât în forma cioplită de mine, numai că noi, oamenii, nu știm să citim, să auzim ce ne spune prima formă. (tunetul se pierde în depărtare) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (oftând) Și atunci mă apucă, asemenea unui dor sfâșietor, nostalgia după prima formă...Căci creația este
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
nu la asta mă gândesc eu. La altceva. Gândește-te la creație și la întreg. Nu întregul este de vină, ci părțile. Părțile sunt în așa fel alcătuite...Aici e drama. Și atunci nu înțeleg cum să fac, cum să cioplesc jumătățile? Că jumătățile sunt făcute să trăiască jumătăți, nu întregi. DOMNIȘOARA POGANINY : Jumătatea este jumătate nu pentru că este jumătate, ci pentru că-i lipsește condiția aceea ca să fie întreg. În același timp, asta e o metaforă a naturii, omul trăiește numai
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Geniul are voie să facă orice numai să nu ucidă și să nu procedeze. Când creația lui nu este creație de viață, este un fel de umilire a creației. Dar atunci când geniul lui ar fi atât de mare, după ce a cioplit statuia, să-i dea viață, s-o ridice din noapte, cum a făcut Orfeu, el, cel mai mare dintre toți artiștii lumii. El este singurul. El este singurul care s-a salvat dintre oameni și a ieșit la suprafață, în timp ce
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
de întrebare, Și cu o întoarcere mai scund decât ieri; E singuru-mi fel de-a zbura spre soare Intre un poem și două tăceri. Sunt acasă aici,pe dealuri Și via mă-ndeamnă să intru-n timp, Același Olt își cioplește maluri Lumină să aprindă în Olimp. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Pe plaiurile natale... / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 692, Anul II, 22 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
PE PLAIURILE NATALE... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350790_a_352119]
-
Drag îi fusese cândva ursul, însă el nu dăduse nici măcar o amărâtă de lețcaie pe sentimentele ei. - Acum plec, spuse vulpea, dar mă voi întoarce cât de curând. Vreau să-ți mai văd o dată chipul schimonosit. Urât te-au mai cioplit micile zburătoare, cumetre urs! Ursul nu mai putea de indignare: - Eu, urât??? - Da! - Păi tu cum ești? încerca el să se răzbune. Vulpea nu era deloc modestă: - Uită-te mai bine la mine, sunt o frumusețe! - Roșcato! nu știu ursul
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]