3,124 matches
-
aruncat o scurtă privire spre însoțitoarea mea. I-am văzut umerii puțin aduși și apoi, dezvăluit doar pentru o clipă, spatele piciorului întors și încordat, un pantof solid cu talpa de crep, și curba durdulie a gambei acoperite de un ciorap tricotat, în dungi albe și cafenii, traversate de o cusătură neagră. M-am concentrat din nou asupra drumului. Cusătura arcuită îmi aminti doar pentru o clipă că însoțitoarea mea este femeie. Când am ajuns la Pelham Crescent ceața se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gura căscată, iar apoi m-am așezat brusc pe fotoliu, de parcă aș fi fost îmbrâncit. — Și ea de unde știe? am întrebat. — Eu i-am spus, răspunse Georgie. Ședea acolo, gravă, palidă și demnă, cu un picior adunat sub ea. Purta ciorapi negri. Își aranjă fusta și întoarse spre mine o față ca de oțel. — Înțeleg, am rostit. De mânie mă aprinsesem la față și-mi pierdusem răsuflarea. După o clipă, când m-am simțit în stare să vorbesc din nou, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului. Era foarte palidă, iar paloarea accentua transparența pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
chiar mai de mult, în clipa aceea stranie când o văzusem, ca pe un cavaler cu pinteni și zale, înfruntându-i pe cei doi suverani aureolați care mă oprimau? Sau poate fusese momentul profetic când îi zărisem dunga arcuită a ciorapului în lumina gălbuie de lângă Hyde Park? Era greu de spus, cu atât mai greu cu cât această iubire se dovedea a fi una de o natură cu totul specială. Când m-am gândit la acest aspect mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sus, un boboc lucios, gata să plesnească. În timp ce Îmi imaginam cum arăt, ud leoarcă și miop, mâna continua să-mi rătăcească printre Întăritură și mătasea lucioasă, spre portjartiere elastice, care erau Întinse și se terminau În clame metalice ce susțineau ciorapii. Ca să mai Întârzii chinul acesta sălbatic, amețitor, care mă Învăluia ca un nor fabulos, am evitat să-mi ating sexul tremurător și mi-am plimbat mâna În sus, pe cealaltă coapsă, lângă șold, pe arcuirea rigidă a taliei, până mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anton Își vârî cutia cu brilliantine În buzunar și-mi povesti ce s-a mai Întâmplat pe la vecini. În caz că nu știam - „și chiar nu știi, Sascha, doar domnii știu așa ceva“ - brutarul avea probleme din cauza impotenței și-și strângea bani la ciorap pentru tratamente terapeutice la salonul de masaj al Helgăi de lângă Westbahnhof. Cu toate astea, fără să-i spună, nevastă-sa se servea din când În când cu câte-o bancnotă ca să plătească uniformele copiilor. Măcelarul, un adept convins al disciplinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei. Eram pe punctul de a Întinde mâna când Greta ezită, lăsând tivul jos și punând punct reprezentației destul de brusc. După ce Își agăță ciorapii la loc și Își ridică chiloții, mi-a explicat că Între timp se răzgândise. Oricum n-aveam voie s-o sărut pe gură; ea era fată cuminte, nu era de nasul meu. Nici n-am avut timp să-i explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai atractiv. Detaliile nu contează, dar, de dragul problematicii sexuale, ar trebui să menționez că, după un timp, Dora m-a rugat să-mi afund călcâiele În perna de pe scaun. Între timp Își scosese nu numai rochia și jupa, dar și ciorapii. Din fericire am reușit s-o conving să nu-și scoată sutienul și Încălțămintea. Îmi apucă gleznele și Îmi Împinse picioarele Înapoi, apoi Își plimbă palmele calde, Îmbrăcate În piele de-a lungul pulpelor, desfăcându-mi genunchii cu blândețe. Scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase o eșarfă de efect și pantofii ei ca niște petale erau Împodobiți cu catarame mari, lucioase. Parcă ar fi combinat moda piraților cu Îmbrăcămintea caracteristică dansatorilor de tango - pe jumătate pirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu cele cu care mă Îmbrăcam. Hainele maică-mii erau suple și alunecoase, păreau atât de pline de sine, Încât eram convins că proveneau dintr-o lume rafinată, infinit mai pestriță. Când, de pildă, am tras de o pereche de ciorapi de mătase - se Întindeau extraordinar de mult Înainte să cedeze foșnind molatec și zburau prin aer ca aripioarele peștelui de aur - mi-am strecurat mâna În ele, mi-am desfăcut degetele, mi-am strâns pumnii, apoi mi-am desfăcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu mine trebuia să dormim la Frau Witting. — Doamna Witting era vecina de sub noi, am explicat. Își purta părul „tapat“ și mirosea mereu a bomboane medicinale mov. Nu i-am zis nimic. În schimb, o priveam fermecat cum Își ridica ciorapii pe picioare, netezind cusăturile, trăgând materialul cu palmele, de-a lungul coapselor, apoi prinzându-le de jartiere, răsucindu-și ușor picioarele, mai Întâi Într-o parte, apoi În cealată - Încântată că băgase cinci cireșe coapte În două pungi mătăsoase. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa că nu mă jenau deloc. Încă două minte sigure - mai Întâi din profil, apoi toată silueta - și invers - Încă un minut - dacă Îmi strângeam picioarele - dar dacă mă Întorceam și mă aplecam - nu, repede, jos izmenele - la naiba - de ce nu - ciorapii - s-au prins de - fir-ar să fie - douăzeci de secunde - așa - dar unde - zece - acolo, sub neglijeu - cinci secunde - Închide ușa - — Și timpul a expirat. — Oricum, Întotdeauna reușeam să mă Îmbrac și să ies În bucătărie Înainte s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și În același timp, nimeni nu trebuia să descopere vreo urmă deviantă. Cu cât cineva Îmi observa, de pildă, oasele sau pistruii mai puțin, cu atât mi-era mai ușor să fac ceea ce Dora Începuse. De aceea și cardiganul și ciorapii i-am ales să fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub șifonul subțire. Apropo, pe aceasta din urmă am umplut-o cu șosete În loc de batiste, ca să capete fermitatea necesară. Capsele bustierei Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
eram În toaleta bărbătească. Cu o singură mișcare disperată, am măturat totul de pe tejghea În geantă. Exact În clipa În care s-a deschis ușa, m-am Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat pe capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce dracu’?“ Smucind de câteva ori, până la urmă, persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș fi dat seama ce se Întâmpla. Dar mă tem că ochiul meu interior nu era deloc În formă, și, orice ar fi proiectat Îndărătul frunții mele, era puțin probabil că avea să-mi Îmbunătățească situația. Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de jos. Acum aud pași urcând pe scări. Manetti va bate la ușa mea În curând. Și de data asta, chiar nu există nici o ieșire. Capitolul 23 Multe s-au Întâmplat de când mi-am Întrerupt povestirea și am legat un ciorap de mătase În jurul acestor pagini răsfirate. Acum e deja duminică seara, 8 iulie, au trecut aproape două zile de la ciocănitul puternic de la ușa mea - și intră Ivan Britz, șchiopătând. La Început nu-mi venea să-mi cred ochilor. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dreptate. Datele clasificate referitoare la investigația menționată mai sus vor servi ca dovezi În acuzațiile de neglijență În serviciu, aduse lui Manetti. În timpul percheziționării birourilor ei, a fost găsit manuscrisul atașat. Mi-a revenit sarcina deloc plăcută de a desface ciorapul cu care fusese legat acesta, și să evaluez conținutul lui. Singurul lucru care poate fi spus despre această relatare e că are un caracter imaginativ, pe alocuri, fantezist. Condus la secție, Knisch a negat că ar fi știut de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atât, acum mai bine de-un sfert de veac, dar ei continuă să lucească și azi în acea icoană a ei ce atârnă veșnic luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o cutie de tampoane și ciorapii ei de nailon, la care o să mă refer acuși). În această icoană apare și sângele care se prelinge la nesfârșit prin strecurătoare în ligheanul de vase. E sângele pe care ea îl stoarce din carne ca s-o facă kușer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în dormitor. N-aveam mai mult de patru-cinci ani, dar până azi îmi reapar dinaintea ochilor cei doi stropi de sânge pe care i-am zărit pe podeaua bucătăriei... ca, de altfel, și cutia de tampoane... ca, de altfel, și ciorapii lungi, urcându-i pe picioare... ca, de altfel - mai e nevoie să spun? - și cuțitul de pâine cu care e amenințat propriul meu sânge când refuz să mănânc la prânz. Cuțitul! Cuțitul! Cel mai tare mă înnebunește gândul că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș. Stă pe marginea patului în sutienul ei cu pernițe și în jupă, își trage ciorapii lungi și turuie întruna. Cine-i băiețelul cel cuminte al lui mămica? Cine-i cel mai cumințel băiețel pe care l-a avut vreodată o mămică? Pe cine iubește mămica cel mai mult pe lumea asta? Sunt de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe care l-a avut vreodată o mămică? Pe cine iubește mămica cel mai mult pe lumea asta? Sunt de-a dreptul năuc de plăcere și, între timp, mă uit cum îi suie pe picioare strâmt, lent, chinuitor de delicios ciorapii transparenți care dau cărnii ei o nuanță de-a dreptul ațâțătoare. Mă trag mai aproape de ea, cât să prind în nări pudra cu care s-a dat după baie - și ca să văd mai bine elasticul complicat al portjartierului de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei o nuanță de-a dreptul ațâțătoare. Mă trag mai aproape de ea, cât să prind în nări pudra cu care s-a dat după baie - și ca să văd mai bine elasticul complicat al portjartierului de care îndată vor fi prinși ciorapii (cu surle și trâmbițe, fără doar și poate). Miros uleiul cu care a lustruit cele patru picioare ale patului cu tăblii de mahon, unde doarme ea cu un bărbat care locuiește la noi noaptea și duminica după-amiază. Cică ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dus undeva să facă bani cum poate și el. Ăia doi sunt plecați și, cine știe, poate o să am noroc, poate că n-or să se mai întoarcă niciodată... Între timp, e după-amiază, e primăvară și o femeie își trage ciorapii și fredonează un cântec de dragoste pentru mine și numai pentru mine. Cine-o să rămână cu mămica pentru totdeauna? Eu. Cine-o s-o urmeze pe mămica oriunde o să meargă ea în lumea asta mare? Păi, eu, desigur. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și mi-o duce spre trupul ei. Mamă... — N-am pus nici două kilograme pe mine de când te-am născut, zice ea. Pipăie, mă îndeamnă și-mi lipește degetele țepene de șoldurile ei rotunjite, care nu arată rău deloc... Și ciorapii. Au trecut mai bine de douăzeci și cinci de ani (de jucat s-ar zice că nu ne mai jucăm), dar mămica încă își mai trage ciorapii de față cu băiețelul ei. Ei, oricum, el are grijă să se uite în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-mi lipește degetele țepene de șoldurile ei rotunjite, care nu arată rău deloc... Și ciorapii. Au trecut mai bine de douăzeci și cinci de ani (de jucat s-ar zice că nu ne mai jucăm), dar mămica încă își mai trage ciorapii de față cu băiețelul ei. Ei, oricum, el are grijă să se uite în altă parte când drapelul se înalță fluturând pe catarg - și asta nu pentru că l-ar preocupa doar propria-i sănătate mintală. Adevărul gol-goluț e că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]