478 matches
-
celălalt îi plătește cu aceeași monedă și se aleg amândoi cu câte un sejur la pârnaie. Cât stau la răcoare, dau pe goarnă ce știu despre bande, și-o trag la buci cu găozarii și primesc reducere de pedeapsă pentru ciripit. Se țin de chestia asta de când era Mae West fată mare. Fritzie, la ce altceva ai mai lucrat? Sala se umplu de râsete înfundate. Bill Koenig dădu să se ridice, rotindu-și capul să vadă cine râde. Fritz Vogel îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îi reaminti Adriana. — Cam așa. Bine, trebuie să fug. Vorbim mai târziu? — Cred că da. Îți mulțumesc foaarte mult, querida. Ciao! Adriana se prăbuși pe canapea și îi făcu semn lui Otis să vină lângă ea. El scoase un scurt ciripit recunoscător și țopăi în poala Adrianei. O atinse pe mână ca să-i mai dea un strugure, dar Adriana era deja ocupată să formeze un număr de telefon. — Biroul lui Leigh Eisner, se auzi vocea plictisită a secretarei. — Bună, Annette, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din imitație de blană de lup și cu căștile walkman-ului lipite de urechi. Plouase de curând și se pregătea să plouă din nou. Sus, deasupra platanilor și a antenelor, graurii se strângeau în lumina cenușie, fâlfâit de pene și ciripituri, unduitoare pete negre care se atingeau fără să se lovească, apoi se deschideau și se împrăștiau, pentru a se aduna din nou într-un alt zbor. Jos, trecătorii își țineau ziarul sau mâinile deasupra capului, apărându-se de găinațul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâna, simți cum ochii îi încremeneau. Își eliberă mâna după ce depuse pe răceala ei un sărut cald și închise ochii. Căzu în genunchi lângă pat și rememoră acolo istoria acelor ani uniformi. Și-acum se afla aici, în Alameda, sub ciripitul păsărilor, gândindu-se la Eugenia. Și Eugenia avea un logodnic. „De un lucru mă tem, copile drag - obișnuia să-i spună maică-sa -, și anume când ai să te întâlnești cu primul spin în drumul vieții tale.“ De-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să scrie datele În litere, nu În cifre. Apoi se scula să meargă la baie, se Întorcea și se culca din nou până când de-afară Începea să se audă gânguritul porumbeilor, Însoțit de câte un lătrat de câine sau de ciripitul uimit al vreunei păsărele, care suna de parcă nu-și credea ochilor ce vedea. Fima Își promitea să se scoale imediat, În două-trei minute, un sfert de oră cel mult, dar adormea uneori din nou și nu se trezea până pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se trezi. 13 Sursa tuturor relelor După ce termină de notat În carnet se sculă, se duse la geam și văzu o dimineață limpede, strălucitoare. Pe o creangă se ghemuise o pisică, ce se urcase acolo ca să asculte mai de-aproape ciripitul păsărelelor. „Să nu cazi, drăguțo“, spuse Fima cu tandrețe. Până și dealurile Betleemului i se păreau aproape. Clădirile și curțile din Împrejurimi păreau ude În lumina rece și transparentă. Balcoanele, gardurile, mașinile, totul lucea după ploaia din timpul nopții. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul despuiat de frunze. Nici o ceață nu-i întuneca privirea ca atunci. Se uita la vrăbiile din nuc, care zburau din creangă în creangă, se fugăreau și-și făceau auzit ciripitul. În timpul lunilor din Sils, după ce a orbit, se întâlnise cu oameni care se ocupau cu știința, cu pictura, cu problemele politice. El însuși cântase la orgă în mica biserică a satului și privea prin perdeaua ferestrei biroului, privirile îi alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții venea, de undeva, chemarea melodioasă ca un ciripit, a unui muntean la care-i răspunse, la fel, o femeie, în tril de pasăre măiastră, în tonuri și semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu al nostru. Avea o umbră de mustață neagră și favorite retezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spus nimic. Vorbea de ispitiri și de încercări care erau cunoscute și cărora o inimă credincioasă trebuia să învețe să le țină piept: „Nu-i așa, soră Raffaela?“ Careul închis al mânăstirii aștepta un cuvânt. De auzit, se auzea numai ciripitul vrăbiilor. Novicea tăcea. Arhanghelul cu ochelari a vorbit în locul ei cu cuvinte bine accentuate: „Vom purcede la o novenă și, astfel întărite, ne vom afla pacea...“ Anna și cu mine ne-am speriat atunci când la porunca venită dintr-o guriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Bătută, pielea sfîșiată În cercuri, violată În trei orificii. Polițiștii comitatului n-au vrut să-i spună momentul În care a... Sifakis Începu să bolborosească nu știu ce. În baie se făcuse dintr-odată excesiv de cald. Bud ieși. Sifakis, cuprins de frenezia ciripitului: — ...și știu niște chestii. Aud diverse lucruri. De pildă, de cînd Mick a ieșit de la mititica, s-a deschis sezonul la fazani. CÎt a stat el la răcoare, a fost o stare ciudată de lîncezeală, dar echipele de trăgători i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să faci toate lucrurile pe care le făceau mamele voastre. Chiar dacă ceilalți oameni acceptă acest lucru, nu sunt sigură că eu o voi face, Îmi vine să-i spun. Dar Furby mi-o ia Înainte și sparge tăcerea cu un ciripit tânguitor, iar Rich dispare pe scări. 24.39: Prea obosită ca să dorm. Îl pun pe Furby Într-un sac de gunoi negru și-i fac un nod. În bucătăria Întunecată, Îmi deschid laptop-ul și stau acolo scăldată În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Zgomotul acesta de apă, din nou asemănător cârâitului unui corb, tremoloului unui ploier Îndepărtat, Îți pare a veni dintr-o altă lume, o dată ce te afli În inima pădurii. Bineînțeles că există și păsări... o vrabie de pădure, invizibilă, al cărei ciripit nu se pierde aici, așa cum se Întâmplă de obicei, printre toate sunetele celorlalte păsări obișnuite de grădină, și nici nu se topește În propria-i ubicuitate În Marea Britanie; este penetrant și răspicat, individual, de neînlocuit; cu toate că, o clipă mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
oferim nici măcar o înmormântare creștinească. A rămas să putrezească pe câmp, ca un lucru nefolositor, încheie el cu un oftat de om bolnav. Minutele trec goale și nici unul dintre ei nu pare că dorește să întrerupă curgerea lor. Nici un tril, ciripit sau gângurit nu tulbură liniștea aproape materială. Până și vrăbiile, cu loc de popas în micul pavilion alb din apropierea lacului, unde împărțeau neastâmpărate și gureșe streșinile acoperișului, acum tac. Brusc, Smaranda se scutură ca de frig fără să vrea. Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în fiecare zi parcă sub vraja unei baghete magice. Cerul de un albastru mediteranean, verdele vieții prezent în toate nuanțele de la frunzișul strălucitor abia înmugurit până la cel întunecat al pădurilor seculare de brad, explozia de miresme și culori a florilor, ciripitul păsărilor care nasc adevărate simfonii, toate îți dau senzația că te afli pe tărâmul legendar al tinereții fără bătrânețe. Adevărată oază de liniște patriarhală, un loc al refugiului departe de toate frământările. Și totuși, chiar și aici, în acest paradis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi umple nările. Se oprește pentru câteva clipe. Privește lung în depărtare, dincolo de peluza verde și grădina mărginită cu arbuști bine îngrijiți, către conturul inegal, dar plăcut, al crestelor muntoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
subtil al vreunei flori. Printr-o fereastră deschisă se aude un patefon. Deslușește tangoul "Zaraza": "...Câți au plâns nebuni după tine Și câți au murit..." Privește în sus la coroana copacului ce umbrește geamul camerei. Prin frunzișul proaspăt, se aude ciripitul cristalin și vioi al vrăbiilor. Traversează strada cu repeziciune și slalomul lui rapid printre mașini lasă în urmă un cor de claxoane revoltate. Pufnește în râs la auzul tonalităților diferite. Unele sunt soprane, ca niște pahare de cristal care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru tine. Dumnezeu să te apere. Își iau la revedere, apoi medicul pleacă grăbit. Un lung șir de ambulanțe tocmai intră în curtea din fața spitalului. Zgomotul motoarelor și scrâșnetul roților sparg liniștea, tăiată până atunci doar de foșnetul vântului și ciripitul păsărelelor, în mii de cioburi, ca un vas de porțelan scăpat pe jos. Câteva infirmiere apar în hol, zorind să iasă pe ușă. Afară, Marius o vede pe sora Maria cum ajută grijulie un soldat să se așeze pe targă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
basm, ținându-se de mână, Adela ridică privirea spre bunica ei: Dar unde au crescut ei? În timp ce pășesc agale prin micuța grădină plină de flori și miresme deosebite, înconjurată de copaci bătrâni, doamna Hagiaturian începe să vorbească domol, acompaniată de ciripitul vesel al unor păsărele: Oh, cum să vă spun? A fost odată ca niciodată, o țară frumoasă, România... Cuprins Partea I 11 Partea a II-a 161 Epilog 317 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un soldat rănit de moarte sprijinit de un înger. Cântam cu glasuri vesele de copii "eroi au fost, eroi sunt încă" și puneam apoi coroanele și buchetele de liliac pe treptele monumentului. Miresmele tari ale florilor, căldura zilei de mai, ciripitul păsărilor, turlele frumos arcuite ale bisericii, privirea duioasă a îngerului, toate acestea mă înfiorau până la lacrimi. Soldatul erou, căruia îngerul îi punea pe frunte cununa biruinței chiar în clipa morții, îmi descoperea o altă realitate, una în care îngerii nu
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
Iorga, Artistul și moralistul), N. Gane (Premiile Academiei), Virgil Cioflec (la rubrica „Polemica măruntă”, cu Procopseala lui „Traistă-n băț”, Mihalache - mania clasificărilor, O pildă, O rușine, Ai tu bilet de voie?), Al. Cazaban (Proza unui bebe, M. Dragomirescu diplomat, Ciripituri literare, Panu, Iorga și Aurel Geblescu, Marele obscur, Mutul „Sămănătorului”) ș.a. Chendi deschide o rubrică permanentă, „Preludii”, în care cerne actualitatea literară, pledează pentru îmbogățirea literaturii române prin traduceri (Să nu ne grăbim), pentru culegerea și valorificarea creației populare (Un
VIAŢA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
1983. Margoș Maria 1964 Pictor „Am dorit mereu să găsesc o cale de exprimare a simțămintelor și sentimentelor mele. Pictura s-a adeverit a fi cel mai frumos mod de a mă exprima. Culorile mă impresionează, așa cum mă atrage si ciripitul păsărelelor din pădurile din preajma satului meu. Când pictez, pensulele, pânza și șevaletul sunt cele care îmi dau posibilitatea de a imagina lumea copilăriei mele.” Născută în comuna Găiceana, satul Popești, județul Bacău. Studii: Liceul de matematica-fizica „Andrei Saguna” Brașov; Facultatea
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
soare, topesc cu suflarea mea blândă zăpada de pe câmpii și le fac să înverzească, trezesc la viață întreaga natură pe care tu, IARNO, ai ținut-o într-un lung somn. Copiii și mieii zburdă pe câmpii. Păsările înveselesc văzduhul cu ciripitul lor, grânele încep să crească, pomii să înflorească și să rodească Eu sunt mai de folos oamenilor, de aceea ei pe mine mă iubesc mai mult. Deci, se cuvine ca domnia mea pe Pământ să fie cea mai lungă. VARA
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Ariciul își părăsește casa lui, săpată adânc în pământ. Ies din adăposturile lor și șopârla și broasca de pădure brună, ca și frunzișul în care trăiește. Melcii își deschid căsuța închisă pe timpul iernii cu un căpăcel. Gâzele încep să forfotească. Ciripitul păsărilor nu mai contenește: Cât suntem de ocupate!” Cu mare pricepere trebuie clădite cuiburile în care vor fi clocite ouăle din care vor ieși puișorii, adevărate ghemotoace de puf! Pentru acești micuți mâncăcioși, părinții lor vor cutreiera pământul cât este
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
cântec, copacii înfloresc răspândind o mireasmă încântătoare peste întreg pământul. Primăvara are o semnificație deosebită în viața noastră, a copiilor în special care așteaptă cu nerăbdare zilele însorite când își vor lăsa paltoanele și se vor juca pe afară în ciripitul păsărelelor, pocnetul mugurilor, al florilor, bâzâitul albinelor. Bucuria lor începe încă din prima zi a lunii martie, când vin cu vesele mărțișoare pe piept vrând parcă să alunge iarna rece și să aducă primăvara caldă și veselă pe meleagurile noastre
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
și-a făcut ochii roată, poruncește păsărilor să cânte, florilor să crească și mai mari în iarba firavă. Iar pletele aurii ale pământului unduiesc când vântul ștrengar umblă hoinar, cu pași hoțești. Dealurile sunt înverzite și parcă ne spun, în ciripitul păsărilor, un ”Bună - dimineața.” Vara oamenii muncesc dealurile pline de porumb, în dogoarea soarelui, întorcându-se întrun amurg roșu spre case, cu boabe de sudoare pe frunțile arse de soare. Și în fiecare dimineață oamenii pleacă cu vitele la păscut
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]