1,260 matches
-
sunt doar câteva din constantele poeziei. Cu următorul volum, Constelații (1935), purificarea prin moarte, chiar apologia morții, îndemnul la un nou „răsărit teluric” sunt dominante. Totuși, întoarcerea spre o existență simplă, arhaică, în universul rural, văzută prin contrast cu lumea citadină, generează un sentiment intens, ce răzbate din mai toate poemele. Neologismele și metaforele complicate, într-un fel chiar greoaie, din versurile începătoare au dispărut aproape complet, înlocuite de tendința spre esențializare. Bogăția imagistică devine mai consistentă, ca, de exemplu, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
pentru natură cheamă, ca un ecou, dorul de moarte, cu precizarea că moartea nu mai e percepută ca o modalitate firească de reintegrare în "marele tot", după tiparul folcloric. Mânat de instinct în mijlocul codrului verde, personajul lovinescian vădește, asemeni unui citadin sadea, bizare înclinații estetizante, ce-l determină să-și reprime cu dezgust tentația suicidară, la gândul descompunerii iminente ("îl vor scoate umflat, îngrozitor la vedere"). De aceea, în undele apei Andrei nu-și caută un mormânt, cum s-ar putea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
textele contopite în Viață dublă. Însă comentatorul nu atribuie fertilului concept de "fatalitate literară" decât un rol mărunt, de simplă funcție cauzală, și compară efectul produs de discurs asupra psihologiei personajului cu acela determinat de mediul exterior (peisajul natural și citadin), deci de "realitate". Or, niciodată, nici măcar în textele de tinerețe literatura lovinesciană, de o evidentă "impuritate" estetică, nu respectă principiile unei logici de tip cauzalist stricto sensu: în Comedia dragostei, de pildă, dacă personajele sunt plăsmuite după principiul mimetic al
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
romantic (când sufletul expansiv al omului devine, prin același gen de "fatalitate", peisaj), rien que nuances. De asemeni, trecerea de la un presupus subiectivism romantic la obiectivitate și intelectualizare nu probează "deromanticizarea și citadinizarea" literaturii lui Lovinescu (Comedia dragostei e la fel de "citadin" și de puțin "romantic" ca și Lulù), după cum spiritualizarea durerii 187 nu explică motivul pentru care "fatalitatea" devine o funcție a discursului. Abia Ligia Tudurachi 188, într-un studiu publicat recent, izbutește să lămurească pe deplin sensurile "fatalității" literare, după
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
29 E. Lovinescu, "Pe drumurile Eladei", în Critice, vol. II, ed. cit., pp. 156-157. 30 Am putea crede, după distincțiile pe care le face Andrei Pleșu în Pitoresc și melancolie, că E. Lovinescu e mai curând peisagist decât călător, un citadin prin excelență, care simte latura strict artistică, recte artificială, a naturii. Or, "peisagistul" se află la antipodul călătorului: "se numește peisagist cineva care, așezat dinaintea unei oglinzi, vede un peisaj"(op. cit., p. 53). În aceeași ordine de idei, "apariția peisajului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
indian) devine sau poate deveni arbitrar. Proximitatea lui silențioasă dar imposibil de negat, ca și acumularea lui insesizabilă până la inundarea vieții naratorului, conduc - mai ales În cazul lui Zerlendi - la postularea unei legături artificiale Între experiența yoghinică și realul casnic citadin, așa cum pare el la Început, abia punctat de austeritatea unei case vechi, foarte puțin vizitată, din care până la urmă cineva dispare, iar cel care descoperă resorturile dispariției se Îndepărtează, la marginile hipnozei, pentru a se apropia, fără martori, de propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
toți acești călători și cu mentalitatea pe care o probează În Asia. Când intră În Turcia, climatul medical local se afla tocmai În faza unei tendințe de modernizare, adică de occidentalizare, iar necesarul de medici, pentru armată sau pentru populația citadină, era considerabil 1. Anatolia, Siria, Liban, Palestina - cu un ocol african, perioada șederii la Cairo și a călătoriei pe Nil (1820-1821), de care se desparte din pricina ciumei - sunt teritorii traversate, cu Împuternicirea guvernatorului de Tohat 2, În 1816-1817. Întors din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mut? Asachi făcuse o Înștiințare, Înainte de a Începe revista, că dimpotrivă: avea să scrie În foaia sa despre acele „politicești și interesante novitale șnoutățiț din toate țările lumei, buletine de la teatrul războiului, culegeri istorice, literale, morale, filologice”, ceea ce Însemna cultură citadină, dar și „povățuiri despre economia câmpului (...) despre mai buna lucrare a câmpului, a pometelor, a viilor, a stupilor, a viermilor de mătasă, a velnițelor, a pădurilor, cât și povățuiri pentru ferirea și vindecarea boalei”. Întreaga colecție, care merge până la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
categoriale Adjectivele calificative exprimă însușiri care reprezintă grade de manifestare a unor proprietăți: mare-mic, tânăr-bătrân, ușor-greu etc. sau însușiri cantitative: dublu, înzecit etc. Adjectivele categoriale exprimă caracteristici definitorii pentru apartenența la o anumită clasă a obiectelor denumite de substantive: cultură citadină, cultură rurală (populară), literatură națională, literatură universală, viață studențească, viață păstorească, studentă elvețiană, păstor sicilian, triunghi dreptunghic, trapez isoscel etc. sau exprimă apartenența, sens specific substantivului în genitiv, cu care intră, de altfel, în sinonimie: opera eminesciană (= opera lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propriu fiecărei comunități etnice , precum și arta populară ca instrument de educație estetică. Principiile estetice, purtătoare ale însemnelor epocii la care se raportează, precum și a modului în care este conștientizat actul artistic, nu trebuie judecate după șablonul ultimelor experiențe ale mediului citadin, întrucât problema receptării implică două aspecte colaterale; primul vizează existența unei conștiințe estetice implicite, formată la nivelul marii colectivități, atunci când artistul știe și poate să inventeze, cu îndemânare și inspirație, opere de artă, colaborând pentru elaborarea unor limbaje specializate, iar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cu ochi albaștri stă „pe-un scaun de argint” (Din versurile triste: Annie), în jurul mesei de aur cântă țigani negri din lăute roșii, în parcul verde luminează crini albi. Impresiile în decor alpestru din Baladă ardeleană sunt întrerupte de ecouri citadine și referințe livrești: „Evoe Bachus... Rue de Grenelle./ Armand Colin... Teatrul din Louvain./ Frumoasa Jeannette...// Noi doi, botezați de Rousseau și de Eau de Cologne-ul doamnei de Staël,/ Strângeam mâinile bunului și prostului Mitru”. Perspectiva unui conflict cu rușii e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
aceasta sfârșește uneori în „trivialitate”. În fapt, proza scrisă de D. este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică o analiză sufletească a individului, îndeosebi a femeii, ființă aspirând la mai mult decât îi oferă mediul social citadin și, uneori, ereditatea tulbure. Este o imagine ieșită din realitatea cotidiană cunoscută direct de autoare, comentată, interpretată cu noi modalități de investigație. Un fel de variante feminine ale eroilor lui Camil Petrescu, personajele trăiesc drame, nefericiri, căutând absolutul în iubire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
de Régnier, Marcel Schwob, Albert Samain, Huysmans, Maeterlinck), cu filoane romantice (E.A. Poe, Nerval, E.T.A. Hoffmann), care presupun o atmosferă bizară, enigmatică, exotică sau onirică, încărcată de o nostalgie fin de siècle. Fantasticul minulescian este unul conectat la viața citadină, modernă (ca la Mircea Eliade sau la Al. A. Philippide), rupând deci cu linia, mai bine reprezentată în epocă (prin Galaction sau V. Voiculescu), a fantasticului de extracție rurală. Infiltrarea de umor, grotesc și sarcasm (cu surse în Gogol și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
ar fi căutat să își procure „un soi de confort intelectual la marginea Nirvanei”, dar aserțiunea deschide o problemă reală, ca și opiniile privind sensurile creației poetice și filosofice la Blaga. Se subliniază, bunăoară, că apologia satului mitic, opus lumii citadine, nu e câtuși de puțin „o reeditare a antagonismelor de tip sămănătorist, ci concordă cu ostilitatea expresionistă față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului religios”, filosofic și teologic, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
nimic, zilele nu sunt chiar toate la fel. Crăciunul devine marele moment al anului, mai ales prin balul de la prefectură, la care participă întreaga lume bună, o zi specială e și cea de Sfânta Marie. Spațiul romanesc depășește însă orizontul citadin. Inginerul bucureștean, protagonist și narator în același timp, trăiește cu adolescenta Nadia o idilă paradisiacă, scriitorul contrapunând picturii realiste poezia romantică a primordialului, a stihialului acvatic, a splendorii și invincibilității naturii. Se înfiripă o poveste asemănătoare celei din Paul et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
impresia cuceririi timpului, a unui timp raportat la un spațiu nelimitat. În felul acesta este anulată angoasa existențială, sentimentul morții, prin identificarea cu spațiul cosmic nelimitat. Astfel privită problema, nomadismul este „primitivism” numai din punctul de vedere al unei mentalități citadine. Omul cetății nu-l poate Înțelege pe nomad, la fel după cum, În egală măsură, nomadul Îl refuză pe cetățeanul sedentar care preferă „claustrarea” Între zidurile cetății. Ne aflăm În fața unor atitudini morale și sufletești diferite. Mai mult decât atât, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Louis Reynaud (L’Âme allemande), Jules Legras (L’Âme russe) și a contelui Carlo Sforza (L’Âme italienne), toate apărute în 1934, studii interesate să descifreze ceea ce Ernest Bringkmann înțelegea prin „Geist der Nationen”. Apelând în primul rând la viața citadină, aceste cercetări ajungeau la concluzii ce nu vor fi preluate de P., autorul propunându-și să facă doar un „studiu de folclor” pornind de la alte premise. El ține să precizeze că viziunea pe care a conturat-o cu fidelitate („am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
lucrări ale lui P., cea mai importantă este Anton Pann, „Cântecele de lume” și folclorul Bucureștilor (1963), studiu în care lărgește conceptul de folclor, abandonând ideea că țăranul este singurul creator și păstrător de folclor și extinzând investigația în lumea citadină. Cartea contribuie la cunoașterea cântecului de lume din secolul al XVIII-lea și mai ales de la începutul secolului al XIX-lea, „produs” citadin definit drept o categorie cvasifolclorică ce preia tipare stilistice din folclor, circulă pe cale orală, dar și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
folclor, abandonând ideea că țăranul este singurul creator și păstrător de folclor și extinzând investigația în lumea citadină. Cartea contribuie la cunoașterea cântecului de lume din secolul al XVIII-lea și mai ales de la începutul secolului al XIX-lea, „produs” citadin definit drept o categorie cvasifolclorică ce preia tipare stilistice din folclor, circulă pe cale orală, dar și în manuscrise, fiind influențat de poezia cultă. Cercetătorul vede în Anton Pann mai mult un editor, antologia Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului fiind apreciată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
să fie „fundamentată pe spiritul critic, rațiune și realism” ar constitui o premisă „pentru celelalte probleme de cultură”. Domină problematica filosofică, dar sunt abordate și alte domenii. Rubrici: „Interior”, „Cronici”, „Însemnări”. Semnează versuri Radu Stanca (Pan, Interior sentimental, Atavism, Noiembrie, Citadină, Oare să fie drept, Invocație), Ion Moldoveanu, I. Manițiu, V. Copilu-Cheatră, C. S. Anderco, George Sfârlea, Constantin Micu, Florian Nicolau, iar proză dau V. Copilu-Cheatră, Augustin Tătaru, Zeno Macavei, Petronela Șandru-Negoșanu, Lilica Nacu, Vlad Vecerdea ș.a. În sumar intră și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290027_a_291356]
-
Cea mai importantă fațetă a scrisului său - umorul - este ilustrată de proză, în mare parte apărută doar în periodice. Cu supratitlul Vacanțele unui trubadur sau separat, el a publicat schițe care tratează, într-o manieră ușoară, glumeață, aspecte ale vieții citadine, mondene. Scrierile adunate în volumul Drumuri albastre (1937) alcătuiesc o evocare nostalgică a începuturilor aviației militare românești, într-o atmosferă ușor exaltată. Dar nonșalanța ostentativă a aviatorilor, bravada, distanța dintre gestul teribilist și efectul rizibil, reacțiile spectaculos ilare ale camarazilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
obligat să l respecte În interesul tuturor. Analogia dintre universitari și lucrătorii din zonele urbane nu poate fi Împinsă prea departe, pentru că rezultatele muncii lor erau prea diferite; În plus, per soanele Însele formau două grupuri distincte. Ambi en tul citadin stimulează o transformare decisivă a istoriei În cultura occidentală. În universități, studiul și Învățămîntul sînt acum o adevărată profesie. În acest sens, activitatea intelectuală Începe să devină o muncă din care se poate trăi. Parisul, În a doua jumătate a
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
nu au nevoie de garanții speciale, fiind tute late de statutul lor de cetățeni), dar În final trebuie să accepte acele universitates studențești ca pe o prezență de prim-plan a vieții cetății. Prin reprezentanții lor, studenții dialoghează cu instituțiile citadine și, mai cu seamă, controlează toate aspectele vieții „studiului“: programele de cursuri, activitatea profesorilor, disci plina internă. Începînd cu secolul al XIII-lea, chiar și pon teficii intervin pentru a Întări cu sprijinul lor puterea corporațiilor studențești. Atenția cu care
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
capete”: asigurarea de condiții atractive în sat, la pensiuni și gospodării agroturistice și câștigarea și lărgirea pieței interesată de turism rural - în mediul urban. Ideea nu este de a forma un turism rural puțin și scump ci, înțelegând că majoritatea citadinilor au venituri modeste - să se facă din turism rural montan o alternativă abordabilă pentru orășeanul de mijloc, numeros, care nu-și poate permite un concediu la mare, în stațiuni montane, în sistemul hotelier sau în străinătate, dar ar putea economisi
STRATEGII ?N TURISMUL RURAL DIN BUCOVINA by Alexandru NEDELEA () [Corola-publishinghouse/Science/83113_a_84438]
-
neașteptată obsesie a tânărului licean devine și spațiu de tensiune lirică: trecerea, timpul și dispersarea în cosmos. Eolianul este prezent în mai toate versurile, sub forme variate (furtună, adiere, viscol, zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea vieții. Peisajul citadin este, ca la mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]