8,186 matches
-
sensibil bunăoară la comparația literară și, de aceea, o evită în textele pe care le propune. Cred, mai degrabă, că lui însuși, nemaifiind literat, nu-i vin pur și simplu în cap astfel de comparații. Pare, în tot cazul, foarte ciudat ca, în plină și neîntreruptă cruciadă contra corupției funcționarilor publici, de sus și pînă jos, nici un comentator al fenomenului să nu-și fi amintit de versurile lui Grigore Alexandrescu din fabula Lupului moralist: " Cînd mantaua domnească este din piei de
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
masa. După spoturile publicitare apare titlul filmului, All about Eve. O voce în spaniolă, cu un ton emfatic : "Eva al desnudo". Esteban (protestează) : Ce manie, să schimbi titlurile! All about Eve înseamnă Totul despre Eva ! Manuela : Totul despre Eva sună ciudat. Esteban își reia carnetul. A găsit un titlu pentru ceea ce scria. Îl scrie pe o pagină : Totul despre mama mea". Titlul lui Esteban, mărit, devine titlul filmului. Manuela: Ce scrii? Esteban (dă carnetul deoparte, glumind): Nimic. Viitoare premii Pulitzer. Manuela
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
cîți delatori,... cîte delațiuni... demascări în cochilia somptuoasă părăsită în care pulpa gingașe, simțitoare, a stridiei s-a uscat demult,... o stridie solidă, fermă în conturul ei, minuțios ornată ca pentru eternitate... Rămînînd din ea numai învelișul mineral... adăpostul... această ciudat de gratuită lucrare în aparență;... învelișul unor vietăți dispărute și care par a se trage din Mausol, spune S., un Mausol înmormîntîndu-se singur încă din viață... În timp ce ședința înaintează în ritualul ei stalinist, S. se uită insistent în oglinda venețiană
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
pe care îl prezintă backround-ul istoric, imagine literară a însuși spiritului Valahiei: "Valahia și lumea valahă se întrupează din imaginile false sau reale ale localnicilor și/ sau străinilor în a căror conștiință se reflectă. Foarte adevărată, palpabilă, reală, dar și ciudat de abstractă, Valahia este o insulă, un spațiu al contrastelor, "nu este nici Orientul, nici Occidentul, este amândouă deodată fără a fi nici una". șocantă, dezamăgitoare, dar și seducătoare, insinuantă cu farmecele ei, Valahia este pentru lordul Stanley "o țară mică
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
picioare Padova și, de ce nu, admirația bărbaților din orășelul cu pricina, din toată lumea de atunci și de astăzi. Să fie victoria sa răsunătoare pricina bărbăției sau trucurile feminine ale Catarinei să fi jucat vreun rol? În orice caz, un amestec ciudat de iubire, înțelepciune, provocare și cedare, de tatonare, de relație plurivalentă între un bărbat și o femeie. Făcut destul de schematic și șablonard, Petruchio interpretat de Marian Râlea este mai degrabă un zăpăcit, grosier ce-și exprimă masculinitatea doar prin forța
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
va reuși să se învecineze pe uscat cu Anglia, fără să poarte război cu Albionul... Dar să revin la literatură, mai ales la proza Margrietei de Moor, care fascinează tocmai printr-o calitate pe care aș denumi-o ambiguitatea transparenței. Ciudat mi se pare, deși această observație nu are nici un impact asupra receptării scrierilor ei, că și contactul personal cu autoarea generează, în pofida stabilirii fără impedimente a dialogului, un sentiment paradoxal. Răspunsurile directe pe care le-a dat întrebărilor mele, conținutul
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
semieșecuri, pentru ca oamenii să se obișnuiască. Presupun așadar, că la un moment dat francezii au fost destul de maturi ca să înțeleagă că Brâncuși este într-adevăr un personaj crucial al artei contemporane. Cu zece ani în urmă, unii spuneau că e ciudat, că e cienva care a făcut o coloană ca un șirag de mătănii, că la celălalt capăt al orașului a pus o masă și câteva scaune și ce poate să însemne asta, - din fericire românii sunt acolo și taie copacii
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
să redea toată vechimea unor autori pretinși moderni... M.V.: Ați avut multe neplăceri "sociale" din cauza literaturii pe care ați scris-o și a statutului de scriitor român din (în) - sau în (din) - Basarabia! Vreți să vă amintiți vreun caz mai ciudat? Vreunul mai puțin distractiv? E.G.P.: A fi "poet" e deja o mare neplăcere. În timpuri de restriște - o dublă neplăcere. Într-o țărișoară guvernată (și) de poeți (nu mai puțin de 5 parlamentari ai R. Moldova sunt membri ai Uniunii
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
aprecierile sale conduc spre această concluzie. Ceea ce este, negreșit, un record pentru un comentator al operei lui Topârceanu. Asta, să adaug, deși istoricul literar nu pregetă să semnaleze realele izbînzi lirice ale poetului, inclusiv cele din Rapsodii sau din Balade. Ciudat lucru, atît de lucid în aprecieri cît privește lirica lui Topârceanu, brusc dl. Grăsoiu e cuprins de cecitate în spațiul prozei. Și memorialistica despre înfrîngerea de la Turtucaia cea despre perioada de prizonierat din Pirin Planina sînt, de admis, producții relevabile
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
roman ca la o "Divina Comedie beată". Potrivită analogie. Nu doar pentru că în centru se află un personaj alcoolic, prin ai cărui ochi tulburați percepem lumea din jur, ci pentru că Lowry (un alcoolic el însuși, se pare) scrie o proză ciudat de coerentă și dezorganizată totodată. Fraze care par să-și urmeze netulburate o logică aparte, lungi și abundente în adjective, glisînd ușor de la o perspectivă pronominală la alta, chiar și atunci cînd vocea rămîne a unuia și aceluiași personaj. Eroul
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
elevilor exemplul lui Mihai Viteazul. Pentru Cronicar faptul că tatăl premierului a absolvit acest liceu e nu numai o surpriză plăcută, ci și un prilej de speranță că patriotismul superior insuflat elevilor acestui liceu s-a transmis și descendenților acestora. Ciudat e însă faptul că premierul Năstase n-a precizat și că printre colegii pe care i-a avut tatăl său la "Mânăstirea Dealu" s-a numărat și Regele Mihai, care și-a făcut studiile liceale la acest așezămînt respectabil. * Iată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
punea pe Mama Gâscă să povestească atât de naiv; cu bătrânul Fontenelle, care, după ce oferise faimoasele "Discuții asupra pluralității lumilor", relativizând în spirit științifico-modernist, scrisese Amorul înecat precum și Elegia râului către o pajiște, niște frivolități. Este - notam în 1971 - foarte ciudat cum această mișcare subțirică, putem spune, a cucoanelor de la 1687, acest anti-clasicism practicat cu mijloace artistice inferioare, față de un Boileau, La Bruyère sau Racine, va face să se reaprindă aproape peste două veacuri disputa dintre alți clasici și alți romantici
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
de alcool, era o vrajă încă neinteligibilă. Numai lângă Nichita Stănescu puteai să înțelegi ce vrea să zică drumul sigur, drumul bătătorit, fără surprize: AURA MEDIOCRITAS, ce trebuia musai evitat. Firesc, nici un poet mare nu acceptă normalitatea. Dar ce era ciudat, era că Nichita elogia arta de a povesti, socotind-o un teritoriu mai greu de stăpânit. Nici un alt poet, din câți am cunoscut, nu se apleca înaintea roabei umile, Proza, să-i spele picioarele, ca Mântuitorul pe ale cerșetorilor.
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
văzut în ce măsură acoperă și orizontul de așteptare al publicului românesc... Shrek versus Mumia Întîlnirea acestor două producții americane pe ecranele românești (datorată distribuitorului RO IMAGE 2000) întru-nește toate condițiile unei competiții autentice în arena divertismentului cinematografic. Oricît ar părea de ciudat, chiar dacă unul este film de animație, iar celălalt film de aventuri, ele sînt compatibile din n puncte de vedere. La origine o carte ilustrată pentru copii semnată de William Steig și numărînd doar 28 de pagini, Shrek și-a dobîndit
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
care le dădea lor tot ce le era de trebuință. Zeița aceasta era însăși Foca-Mamă căreia îi spuneau O, o simplă strigare și care era făptura ce o vânau, spre a trăi. O zeiță care să fie vânată, drept cam ciudat vine, dar aceasta se întâmpla în locurile îndepărtate, unde viața este o luptă continuă. Dar să vă lămurim cum era cu acest obicei, numit atât de ciudat stingerea lămpilor. Obiceiul era ca în nopțile cele mai adânci ale ținutului lor
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
o vânau, spre a trăi. O zeiță care să fie vânată, drept cam ciudat vine, dar aceasta se întâmpla în locurile îndepărtate, unde viața este o luptă continuă. Dar să vă lămurim cum era cu acest obicei, numit atât de ciudat stingerea lămpilor. Obiceiul era ca în nopțile cele mai adânci ale ținutului lor de ghiață, când neamul lor părea că se istovește, să se strângă cu toții în Iglul cel mai încăpător al tribului, ca într-un fel de sală de
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
pagina 39. în ambele, un articol din 1956, înfierat atunci ca antibolșevic, scos la iveală în 1985 cu precauții, la sfîrșitul unui capitol cu mult epic, sub formă de "bibliografie", cu italice - protejat așadar de o mulțime de artificii care, ciudat, sună foarte literar acum, după ce în epocă trebuie să fi apărut cu totul altfel, de o nuditate pe care o percepem azi închisă la toți nasturii. Pentru ca în 2001 autorul să vină cu adevăratul autodenunț, articolul reluat și precizarea: "înțeleg
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
putea vorbi de un fel de compensație. Adică, iată, un om care a îndrăznit să-i spună, riscînd foarte mult, unui volum de-al său, din 1969, Biata mea cumințenie, publică în același an o carte despre avangardă. Pare destul de ciudat. Ar fi poate un fel de compensație, de echilibrare, de rotunjire a ceea ce am putea numi, cu toată modestia, un fel de personalitate. Pe de altă parte, a fost și o determinare de ordinul biografiei intelectuale, pentru că, în momentul cînd
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
pe care, cu instrumentar doctrinar, o blamează? Nu cumva se petrece o dedublare a conștiinței lui Noica, ce-și prejudiciază astfel propria demonstrație? Al treilea episod al integrării noastre în istorie, selectat de filosof, îl alcătuiește opera lui Lucian Blaga. Ciudat punct de reper în campania împotriva "României eterne", a "României patriarhale, sătești, anistorice", stăpînite de "obsesia celor veșnice", căci autorul Spațiului mioritic, așa cum ne spune Noica însuși, "ne-a dat revelația unei bogății de care sîntem mîndri", oferindu-ne prilejul
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
aceeași grijă deosebită pentru eleganța formei. Dar această Carte... ar putea fi intitulată o carte a sonetelor amare. Fiindcă amărăciunea domină în versul "poetului Câmpiei Transilvane", ajuns acum la capătul unui drum - deloc ușor - dedicat Poeziei. Oricât ar părea de ciudat, Cartea sonetelor este o carte polemică și tristă, marcând o nouă ipostază a poeziei lui Ion Horea. Balans între o autoironie, ascunzând orgoliul rănit: În versul tău cam vechi și ros de molii/ Se-ascund nevinovatele orgolii/ Care te fac
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
sate", "Satul n-a fost istorie decît în formele primitive de viață, cari exclud istoria propriu-zisă" etc. etc.) se deosebea clar și polemic de ceilalți criterioniști. Prin această convingere, atît de răscolitor exprimată, Cioran se apropia, oricît ar părea de ciudat, mai curînd de Lovinescu și Zeletin, promotorii ideii necesității evoluției structurilor românești spre o civilizație modernă de tip industrial, detașîndu-se net de generaționiștii săi (ca și de un Nae Ionescu sau un Nichifor Crainic) care pledau vehement pentru tradiționalism și
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
personaj labil și unsuros, laș și "curajos" și riscă să ducă spectacolul spre o zonă ieftină. Pe de altă parte, sînt scene unde stilul acestui actor cu roluri memorabile se strecoară printre manierisme și iese la suprafață într-un amestec ciudat de forță și vulnerabilitate. De prea multe ori însă îi sînt aproape și la îndemînă acele giumbușlucuri ieftine și facile care ne mută în altă zonă. Aceasta poate fi una din explicațiile ratării monologului, terifiant în fond, în care personajul
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
mai viguroase decît noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea". Acest reflex esopic (de sublimare de la particular la general - să ne amintim și de gustul pentru parabolă din alte scrieri) este cu atît mai ciudat cu cît Octavian Paler nu este la prima carte de confesiuni. El și-a făcut un stil din a-și "vicia" metafizic amintirile, experiența personală (să ne gîndim la Drumuri prin memorie sau la Mitologii subiective). Însă această găselniță s-
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
la rînd deceniile de comunism cu seria lor de decepții. Fire independentă, personalitate puternică, Mia povestește cu umor și (auto)ironie, cu un curaj al asumării propriilor valori și decizii, cu o disponibilitate de a crede în oameni în mod ciudat nealterată de întîmplările nu totdeauna fericite prin care a trecut. Există încă un motiv pentru care interesează această carte. "Mia" scrie despre "personaje" cu care ne-am mai întîlnit, de exemplu, în Ucenic la clasici (Costache Olăreanu) sau în jurnalele
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
m-a speriat. Pentru că și subconștientul meu subsemnase deja la ea: nu mai e vreme pentru teatru. Cel puțin deocamdată. Teatrul nu mai este un act de cultură. Relația fundamentală dintre regizori și actori suferă de multiple fracturi. Un amestec ciudat de energii nefaste, de criterii din care consistența ideilor și valoarea lor sînt îndepărtate programatic, de baloane de săpun, de risipiri neartistice au invadat lumea teatrului. Lucrurile sînt cu mult mai ambigue decît în '90, '92 sau '96. Un soi
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]