811 matches
-
și o concordanță în toate ideile pe care le exprimam dădeau discuției noastre un aer de claritate, de serenitate. La ora 7 am cinat împreună în sala specială a Palatului. Împreună este un fel de a spune, pentru că IPS a ciugulit doar câte ceva, pentru a-mi da impresia că mâncăm împreună. Un călugăr se ocupa discret cu serviciul totul într-o atmosferă simplă, sobră dar, în același timp, plină de demnitate și chiar măreție. Apoi, până la ora 11 noaptea, încetul cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mare de vorbe care se arată a fi împrumuturi mai nouă”, pentru separarea cărora de cele moștenite invocă motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate, gogă, curmeziș, coacăză, pupăză, călbează, gresie, onomatopeicul cioc ( < alb. tshok); sau a ciupi ( < alb. tshupis „ciugulesc”), „care ne-a venit însă, probabil, prin mijlocire sârbească (čupati „a ciuguli”, cf. și ung. csipni „a pișca”)” (p. 263). La fel mătrăgună, care ar fi fost împrumutat de albanezi din mediogreacă și apoi transmis românilor. Pentru a nu rămâne
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
separarea cărora de cele moștenite invocă motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate, gogă, curmeziș, coacăză, pupăză, călbează, gresie, onomatopeicul cioc ( < alb. tshok); sau a ciupi ( < alb. tshupis „ciugulesc”), „care ne-a venit însă, probabil, prin mijlocire sârbească (čupati „a ciuguli”, cf. și ung. csipni „a pișca”)” (p. 263). La fel mătrăgună, care ar fi fost împrumutat de albanezi din mediogreacă și apoi transmis românilor. Pentru a nu rămâne mai prejos și a realiza un fel de reciprocitate, Pușcariu spune că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ghindă denumește fructul stejarului, care conținea hrana omului primitiv; gândac, sufixat cu -ak, denumește o specie de insecte, inclusiv viermele-de-mătase, având ca bază faptul că ele rod, ronțăie hrana bucățică cu bucățică; gânsac își trage denumirea de la faptul că ciupește, ciugulește; a zgândări, „a irita, a răscoli”, adică „a scobi în interiorul a ceva”. Cf. lat. gomphus (γόμφος) care însemna ceva de prins, de strâns: „țepușă, cui, șurub”; fr. gond „balama” este piesa de care se prinde canatul ușii, al ferestrei; germ.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fără curmare în grădina castelului împărătesc”. Apariția ei se conturează ca un act volitiv, al sacrului donator pentru eroul cu puteri întemeietoare: „...într-o bună zi, stând la umbra unui stejar cu oile, vini în fața lui o pasăre și tot ciugulește și tot ciugulește șî el sî uitî la pasărea ceaia da cam o prins dragosti di ea. Parcă pasărea-i făcea ochi dulci și el tăt sî ducea s-o prindî” (Bălți - Basarabia). Tărâmul zânei atrage feciorul în spațiul inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
grădina castelului împărătesc”. Apariția ei se conturează ca un act volitiv, al sacrului donator pentru eroul cu puteri întemeietoare: „...într-o bună zi, stând la umbra unui stejar cu oile, vini în fața lui o pasăre și tot ciugulește și tot ciugulește șî el sî uitî la pasărea ceaia da cam o prins dragosti di ea. Parcă pasărea-i făcea ochi dulci și el tăt sî ducea s-o prindî” (Bălți - Basarabia). Tărâmul zânei atrage feciorul în spațiul inițiatic silvestru, potențat aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mâncăm pe la diferite restaurante, în timp ce lângă noi clipocește apa stârnită de valurile în continuă mișcare. Tot furnicarul imens de turiști ai Veneției nu se poate deplasa fără să nu treacă prin celebra „Piață San Marco”, cu puzderia de porumbei care ciugulesc fără teamă boabele din mâinile darnice ale turiștilor. După ce am admirat grandoarea construcțiilor ce mărginesc piața, m-am apropiat de o fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se printre sutele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care le adună și ni le dăruiește, ca o invitație să o imităm și noi pe ea mâine și mâine, dar și astăzi. O aud strigânduăne la masă, punânduăne în față bunătățile casei, de ea pregătite, ea lăsându-se să ciugulească ceva mai târziu, adică, poate, săptămâna cealaltă ori niciodată, ca să creștem noi mari, să fim și să rămânem sănătoși, să ne facem voinici, puternici, ca tata, ca ea... De dimineață și până seara, târziu, mâinile ei de aur nu se
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cinci-șase porții. Am mâncat singur cam două treimi. Când lucrez mai mult la identificarea datelor, mi se face o foame de lup. Am hăpăit șuncă, brânză, castraveți și apoi am băut și cafea caldă. Până mâncam eu trei, bătrânul abia ciugulea unul. Am avut impresia că-i plăceau foarte mult castraveții. Lua câte o felie de pâine, presăra sare pe castraveți și-i ronțăia ca un șoricel. Era foarte manierat. — Te rog să te servești în voie. Bătrânii mănâncă tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am luat o cutie de Coca-Cola din frigider. M-am așezat pe marginea patului și am băut-o pe-ndelete. Apoi mi-am tăiat o unghie. Între timp s-a apropiat de balcon o păsărică cu pieptul negru și a ciugulit firimiturile de pâine de pe masă. Nu puteam spune că nu era o dimineață liniștită. Mi-am amintit de cutie. Am scos obiectul înfășurat în ziare și l-am pus ușor pe măsuță. Am desfăcut cu grijă banda adezivă de pe următoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pus pe masă o salată de cartofi cu alge și ton. A topit-o cât ai zice pește. După aceea, a mai acceptat o bere. — Sunt foarte fericită și mă declar satisfăcută, zise ea. O, Doamne! Abia am apucat să ciugulesc ceva și eram deja la al treilea pahar de whisky cu gheață. Mă uitam la ea stupefiat și nu-mi venea să-mi cred ochilor. Unde a putut băga atâta mâncare? — Dacă vrei, am și desert. Prăjiturele cu ciocolată. Bienînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mândru, spre cer. Animalele, grupate câte trei sau patru, căutau de mâncare. Unii copaci mai aveau fructe, dar erau atât de înalți, încât bietele patrupede nu ajungeau la ele. Stăteau sub ei, neputincioase, privind cu jind la păsărelele care le ciuguleau. — De ce nu mănâncă legumele de pe câmp? am întrebat. — Nu știu, dar mi-e clar că nu se ating de hrana Orașului. Bineînțeles că mănâncă dacă le dăm noi, dar altfel, nu. Câteva animale s-au așezat pe malul râului, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eram cu Joseph Cotten în Al treilea om. După ce nu i s-a mai văzut silueta din pricina copacilor, mi-am întors privirea spre o femeie elegantă care împrăștia, împreună cu fetița ei, floricele de porumb prin iarbă. Porumbeii veneau și le ciuguleau. Fetița, în vârstă de trei sau patru ani, ridica de fiecare dată mâinile și fugea după ei ca să-i prindă. Bineînțeles că n-a prins nici unul. Porumbeii supraviețuiesc prin însăși calitatea lor de a fi porumbei. Tânăra mamă și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru veghea nocturnă: «modelul și protectoarea vigilentelor, care, peste 50 de ani a slujit în spitalul militar din Verona. Când era tura mea de seară, mă chema, îmi dădea instrucțiuni pentru ceea ce aveam de făcut și îmi oferea ceva de ciugulit pentru toată noaptea. Cu bolnavii avea atâta dragoste, ca o mamă. Îl vedea în ei pe Isus Cristos în suferință: nu făcea deosebiri, tratându-i pe toți cu bunătate și gingășie». Din experiența avută prin contactul cu aceste surori, don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să-i oferi. Deja te-a consumat în toate felurile, te-a halit și pe post de desert în seara aia în care era puțin amețit. Și uite că totuși mai găsește câte o fărâmă din tine, numai bună de ciugulit. Iar apoi vine despărțirea. Asta durează. Câteva luni. Poate chiar un an. În cele din urmă înțelege că nu-l mai vrei. De fapt, nici el nu te mai vrea, dar îi e greu să accepte că a fost înfrânt
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Traian Băsescu, spunând că el nu acuză comunismul, pentru că el însuși a fost comunist și că a trăit foarte bine, avea de toate inclusiv bani, mai mulți ca acum. De asemenea domnia sa mai afirma că unele persoane vin și-ți ciugulesc din palmă, ca păsările flămânde și perfide, dacă le oferi ce vor. Dar Traian Băsescu nu știe că acel regim comunist a fost ales de milioane de oameni și susținut aproape o jumătate de secol, iar dacă ne gândim bine
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
acestui puzzle festivist, în plină disoluție. Pe drum, pe lângă zidul roșiatic al castelului, ne trec pe alături, venind din oraș, cete de tineri polonezi setoși de distracție. La spartul târgului, în plin reflux vesperal, li se permite și lor să ciugulească firimiturile unei chermeze „cu străini”. VASILE GÂRNEȚ: Dimineața, la micul dejun, constat că prețurile la bufetul hotelului au mai crescut comparativ cu ziua de ieri, dar nu mai zic nimic. Mă gândesc că e o bună tactică: nu ceri bacșiș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
altfel, nu am aflat, totuși, dacă doreau să mă pregătească sub formă de supă sau de tocăniță, cu chiu cu vai am ieșit la mal, gândindu-mă cu groază că aș fi putut să ajung hrană pentru piranha, știi că ciugulesc din tine cu atâta viteză încât nici nu simți când ți-au ajuns la os? Pentru o clipă, fu tentat să creadă că și pictorul acela care vorbea aproape fără întrerupere făcea parte din același scenariu extrem de bine pus la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Colleoni, turnat cu secole În urmă În eterna tăcere a bronzului, era tovarășul perfect pentru acel prețios și tainic sfert de oră de liniște. Sorbi din cafea bucurându-se de căldura ei concretă, și privi porumbeii care Începuseră deja să ciugulească statuia din cap până-n picioare. Se uită Într-o doară În jos spre locul unde bărcuța soțului ei tresălta În apa de-un verde-Închis. Plouase În cursul nopții și ea voia să vadă dacă prelata de pânză care acoperea barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu renovarea aia mare, amândoi sunt uite așa!", face Săvuleasca, încârligându-și arătătoarele. Cred că fiecare și-a tras atunci o roabă de bani", șopti Băși, mai cu fereală, scăzând mult vocea. "Oho!", îl susținu baba de Fito. "Plus ce ciugulesc din orice sponsorizare, fie de la minister, fie de la aiuriții ăștia de la Uniunea Europeană pe care îi faci din două vorbe și trei hârtii. Ce să mai vorbim, că nu-i mai satură nimeni de foamea asta de bani!" Atunci ce mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din nimica?" Pă undeva, ai și tu dreptate", se mai domoli portarul. Acceptă oferta de împăciuire venită din partea partenerului de afaceri, continuând ideea de bază: "Adevăru' e că ar fi păcat să te cerți cu un băiat cu care mai ciugulești și tu o pâine, vorba aia, pentru niște sute dă mii dă lei-tramvai acolo!" "Corect, nene!", acceptă Virgil mulțumit. Râse apoi, dezarmându-și vecinul prin sinceritatea sa: În fond, omu-i dator să încerce. Zi și mata dacă aci n-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și după aia face: "Părinte, dacă mai trebuie ceva, mai vorbim după slujbă". Da' părintele, uns, nene, a zâmbit așa, cu un fățeag d-ăla bun și n-a zis nici că câr, nici că mâr. La pariu că mai ciugulește el încă două, trei sutare după aia." "Și tot în euroi, sunt precis! Ehe, machidonii ăștia numa' d-alea dă o sută dă mii bagă la găleată, rar să-l vezi p-unu' că dă cin'zeci", făcu pofticios Petrică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Iancu Zbîrnaciu, ăla grasu', dă era pretenar cu Tudorică-Trompetistu', dân galeria lu' Rapid. Cred că l-ai apucat și tu. Lui dă la meserie i s-a tras, că era grataragiu în gura Oborului. Și el nu mânca niciodată, doar ciugulea dă la grătar, d-acolo. În rest, băutură la greu. Da' arsurile alea dă la fleici, dă la mititei, l-a dat gata. Adică nu că a murit, da' după aia trăia numa' cu sunătoare, cu coda-șoricelului și macaroane, dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dedeai fratile meu, ă? Cum ne-am găsit noi amândoi dă pă lângă Videle, amândoi dinamoviști, amândoi cu România Mare, amândoi băieți deștepți, dă caracter și dă viață, nu? Cân' colo, tu umblai să mă lași orfan dă ce mai ciugulesc și io, dân amărăciunea mea. Lasă Petrică că d-acuma sunt cu ochiu' pă tine ca pă butelie. Geană o să fiu, alcolistu' dracu'! Și am io grijă dă tine, țigan bozgor provenit care ești, tu cu mă-ta aia șantalie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
creierii munților. Da' omu' simplu tot cu gălăgie-n gură e. Că a sfertisit ăla dân fonduri, că furat ăla nu știu ce. Prostii. În loc să fie mulțumit că nu să mai spală-n copaie, râtanii face gât. Da, dom'ne, să mai ciugulește, că oameni suntem. Nu e nimeni sfânt, da?" "Corect! Sfinții-s la biserică pă perete. Acia-s oameni. Și tot omu' mai greșește și el...", sărise imediat Relu. "Mai greșim și noi, da. Nu zic că nu. Da' tot în ăla
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]