651 matches
-
se putea trezi, simțind-o că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan, îl privi din întuneric... si, dispăru cu tot cu spaima morții întipărită pe chip. O durere cumplită îi strânse inima ca într-un cleste. Era atât de neîndurătoare!... Ciuli urechea; auzi limpede un trosnet sub podea... o prăbusitură, apoi liniste... si, un geamăt prelung si din nou tăcere. Iorgu încremenit în pat, stătea cu urechea ciulită... Da, nu se înșela, sub podea umbla cineva... se auzea scârtâitul pașilor, strecurat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
țărâna ușoară! 7. Trăiască melancolia, poezia, tristețea de bun gust! 8. Trăiască nervii ferchezuiți, energiile întortocheate, formațiile inconfundabile! 9. Jos impostura, hoția și victoriile la masa verde! 10. A se privi cu luare aminte dincolo de ograda noastră și a se ciuli urechile în direcția Pearl Jam, Radiohead, Porcupine Tree. 11. Un huo hotărât căutătorilor de aur și distrugătorilor de tradiție! (a se vedea Roșia Montană) 12. Viață mai bună pentru căluții de mare! (a se citi Vama Veche) 13. A se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
promitea acum să-l contemple pe Dumnezeu cu ce-i mai rămăsese: un corp hodorogit și chiar mai mult: fără corp, numai cu ce-i mai rămăsese din sufletul ars de atâtea iubiri. - ÎN FOND, CE E UN OM ? Feifel ciulise urechile. Cine vorbise? Era singur în tot apartamentul. - Oare vorbesc singur ca toți boșorogii? - E PERICULOS SĂ AȘTEPȚI ȘI PLIN DE PRIMEJDII SĂ MERGI ÎNAINTE! Lui Feifel i se făcuse frică. A cui era vocea? O putere ascunsă dând glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sfântă a Alianței.Totul părea spălat în lumină. Apoi încercă să cânte, dar nu putea să scoată din el decât gângureli de copil aflat în leagănul vieții. Se mira de aceste bolboroseli fără sens care-i ieșeau din coșul pieptului. Ciuli urechea în direcția rabinului - parcă vorbea tocmai despre el și despre alții ca el, Rudi, care nu puteau pronunța clar rugăciunile din cauza lipsei de cunoștințe în limbile suedeză și ebraică. Rabinul compara bâlbâielile cu scâncetele și gânguritul unui prunc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ceva s-ar fi deplasat pe furiș prin casă, dar când parohul se duse să verifice, zgomotele încetară brusc. Urcă la etaj și-și strecură capul în câteva dormitoare goale. Coborî iar la parter și se opri pe holul larg, ciulind urechile. Apoi se întoarse la biroul lui și încercă să se concentreze pe predica de care se apucase, numai că senzația că nu era singur persista. Părintele paroh St John Froude rămase așezat la masa de lucru și se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și tremolo-urilor țigănești de cabaret, nu prea putea înghiți ceea ce producea Emil Popescu. Reținu însă un fragment care părea mai închegat și mai melodios și i-l cântă, ca o curiozitate, Profesorului, după închiderea localului. De data asta saxofonistul ciuli urechile, pentru că melodia i se păru al dracului de cunoscută. Nu, nu mai putea fi vorba de o coincidență. O dată la o mie de ani cineva, apăsând clapele la întîmplare, putea reproduce o scară muzicală de zece sunete, dar acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca și cum ar fi avut un frate alături! Am să-ți fac o cușcă, o să mergem la plimbare, o să-ți fac de mâncare. Și câinele se uita la el de parcă înțelegea tot. Am să te strig TONI! El dădu din coadă, ciuli urechile, semn că înțelesese. Îl strigă Toni! Câinele dădu din coadă. Ce bucuros sunt că am un tovarăș! Seara, ostenit de atâta muncă, stăteau amândoi pe prispă, până târziu. Și Petre îi povestea... și-i povestea... Nu se știa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a plătit pentru mine? — Probabil mai mult decât meriți. Maurizio Belli vru să spună ceva, dar sunetul unei bubuituri îndepărtate, care se propaga dintr-o parte în alta a munților, repetându-se într-o mie de ecouri, îl obligă să ciulească urechile. — Ce a fost asta? întrebă în cele din urmă. — O împușcătură. A trecut timpul stabilit și fratele meu a executat primul ostatic. În fiecare zi o să omorâm unul. — Sălbaticilor! — Până la venirea voastră niciodată n-am făcut rău nimănui - îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vise, părinte. Înseamnă că ai sufletul ușurat de toate necazurile... Apoi când sunt în preajma sfinției tale uit de toate. Mă simt în altă lume. Mă bucură ce-mi spui, fiule. Acum însă te-aș întreba... La auzul acestor vorbe, am ciulit urechea, temându-mă să nu mă întrebe cumva dacă am auzit ce cânta... El însă era cu gândul la mănăstiri și danii: Ne continuăm sporovăiala despre daniile făcute către sfintele lăcașuri? Nu se poate altfel. Să mergem mai departe, părinte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aducă de mâncare? Numai că printr-o minune a ajuns pe măsuța din chilia mea o mămăliguță aburindă și o strachină cu brânză cu smântână... Nu-i la îndemâna oricui o trebușoară ca asta!” Plin de mirare, am rămas cu urechea ciulită spre chilia bătrânului, doar-doar oi auzi glasul celui sau celei care a pregătit de mâncare cât ai clipi. łipenie însă. Și apoi de unde să știe acel cineva când ne întoarcem noi? „Crede și nu cerceta, spun Sfintele Scripturi” - mi-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu vă bazați niciodată numai pe asta, să vă bazați numai pe cinste, adevăr, spiritualitate. Și pe banii acumulați din propria muncă. Atât. Am Întrerupt o perioadă observarea atentă a evenimentelor, dar asta nu Înseamnă că nu am avut urechea ciulită la tot ce se Întâmplă În jur. Ba mi-am mai și notat câte ceva, ca să nu uit. Și așa, uitându-mă pe notițe văd nota despre declarațiile de avere. Pentru cine le-ați făcut, domnilor ?! Pentru o turmă, În orice
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sun eu. Te iubesc. — Și eu te iubesc, fată dragă. Las telefonul jos radiind de satisfacție. Am făcut un lucru foarte bun. Dar ce fac cu Connor ? — Mă duc să caut prin arhivă, spune Caroline din partea opusă a biroului, și ciulesc urechile. Arhiva. Sigur că da. Sigur că da ! Nimeni nu se duce la arhivă decît dacă trebuie neapărat. E tocmai la mama naibii la subsol și e plină de cărți și de reviste vechi și trebuie să te chirchești ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tronîndu-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cît pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bîrfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sînt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva. Și știu și ce personaj interpretez eu. SÎnt afurisita aia fără pic de inimă care i-a dat papucii unui asemenea bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack. Nu sînt prea sigură că-mi place chestia asta. — Emma, zilele trecute l-am văzut pe Danny Nussbaum la poștă, adaugă mama, tăind expertă niște roșii. M-a Întrebat ce mai faci. Îl văd cu coada ochiului pe Jack ciulind urechile. — Dumnezeule ! spun, cu obrajii În flăcări. Danny Nussbaum ! Nu m-am mai gîndit la el de o mie de ani. — Danny a fost prietenul Emmei mai demult, Îi explică mama lui Jack cu un zîmbet duios. Un băiat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
perfect nevinovată, ca de obicei și m-aș fi dus drept În camera ei și aș fi deschis ușa? Cine ce-ar avea să-mi reproșeze ? Ar fi o simplă greșeală pe care o poate face oricine. Ies din bucătărie, ciulesc urechile cîteva clipe, apoi mă duc tiptil spre ușa de la intrare. Refă mișcarea. Intru În casă, de parcă acum aș fi venit. — Bună, Lissy ! strig teatral, de parcă m-aș afla În fața unui aparat de filmat. Dumnezeule ! Oare unde-o fi ? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se potrivească cu ceea ce văzuseră arestații din celula bețivilor: faptul că bătăușii de polițiști Încercaseră să scape din blocul de detenție și să-i elibereze și restul deținuților. Adevărul suferea cîteva deformări, imposibil de demontat de către martori. Ed semnă și ciuli urechea spre sistemul de ventilație, În căutarea celei de-a treia versiuni. Inspirația i-a venit pe Îndelete. Glasuri care-l Îndemnau pe „Stens“ să se trezească „pentru Încă o repriză“. White plecînd din arest, bombănind că totul fusese degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
martor imun la pentotal, care minte fără să poată fi prins - și Încă Într-un mod elegant. — Domnule căpitan, sînteți sunat. Vincennes. Fisk Îi Întinse receptorul lui Ed, cu firul Întins pînă la refuz. Ed Îl luă. — Vincennes? — Eu. Și ciulește urechile, fiindcă articolul din fițuica aia de scandal e cușer și mai sînt și alte chestii. — White? — Da, el e falsul detectiv particular. A strîns-o cu ușa pe bătrîna madam Lefferts acum vreo două luni. Ea i-a spus povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
plăcută și, în mod clar, prietena șefului lor. Domnișoara Morley dădu din cap și ea își mută șoldurile invizibile spre biroul lui Jack. Ușa s-a închis ferm în urma ei și întreg biroul se opri din muncă, în timp ce toți își ciuleau urechile, sperând, dorind, tânjind după o ceartă. Dar, după câteva secunde, Jack și Mai ieșiră, ținându-se drăgăstos de mână. După ce au traversat biroul, au dispărut, priviți de ochii înfometați ai tuturor. Chiar și după ce a devenit evident faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
n-aș vrea să-l vorbesc de rău... dar acest Ferdâșcenko... adică, cine știe, ar putea să fie chiar el! Vreau să spun că, poate, e într-adevăr mai capabil de asta, decât... decât celălalt. Lebedev făcu ochii mari și ciuli urechile. — Vezi dumneata, se încurcă prințul și mai mult și se încruntă, umblând înainte și înapoi prin cameră și străduindu-se să nu se mai uite la Lebedev, vezi dumneata, mi s-a adus la cunoștință... mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
afară. Asta dacă lovitura nimerește de-a dreptul în inimă... — Taci! Auzi? îl întrerupse repede Rogojin și se ridică speriat în capul oaselor. Auzi? — Nu! rosti prințul la fel de repede și speriat, privindu-l pe Rogojin. — Umblă cineva! Auzi? În salon... Ciuliră amândoi urechile. — Aud, șopti prințul cu convingere. — Umblă? — Umblă. — Să tragem zăvorul sau să nu-l tragem? — Să-l tragem... Traseră zăvorul de la ușă și se culcară din nou. Tăcură îndelung. Ah, da! spuse deodată prințul cu aceeași voce șoptită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în cele din urmă cetățenia, dar și străini veniți din Orient ori sclavi eliberați sau nu de stăpâni, ca Otacilius ăsta. Lângă el, Scribonius geme: — Pe Ofelus l-a avut de la o arăboaică, dăruită de rege din haremul său. Gallus ciulește urechile. În acest caz e mai greu de stabilit sta tutul social și juridic al beneficiarului testamentului. Face semn către Libo. — Lasă astea! Zi mai bine cum a ajuns individul în Egipt. — De-ar fi fost numai în Egipt! șuieră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îți trebuie coaie ca să ucizi cu săgețile sute de animale nevinovate, să ți bucuri inima auzindu-le răgetele de durere și să îneci arena într-o hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi îi înecăm în nămolul bălților pe fricoși... Rufus ciulește urechile, interesat. — Și pe urmă? vrea să știe. Ce faceți? Înconjurați mocirla și-i păziți să nu mai iasă afară? — Nu. Zvârlim peste ei o lesă din nuiele. — Îmi place ideea, râde evreul. Tac un timp amândoi, fiecare afundat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care suflă printre frunzele pădurii... Pusio îi întoarce vexat spatele. La rândul său, Rufus renunță să-l mai stârnească, chiar dacă i place să vadă cum belește prostește ochii la el. Între timp, febra a pus stăpânire în totalitate pe amfiteatru. Ciulește și el urechile: — Omoară-l! Taie-l! Arde-l! Realizează că vuietul vine numai dintr-o latură a arenei. În clipa următoare însă, cealaltă parte îi răspunde: — De ce nu mânuiește mai cu viață sabia? Uite-l cum cade ca un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Caută atunci perfecțiunea. Astăzi însă, nesiguranța zilei de mâine îl face mai sensibil. Se întoarce către Pusio: — Ce trebuie deci să fac...? Un vuiet surd și ritmic ca talazurile mării îl întrerupe. — Ce-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins. Îi transmite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că probabil Fraser venise, bătuse și plecase pentru că el nu-l auzise. Domnul Mundy deschisese aparatul de radio și-l dăduse tare. Așa că, pretextînd că vrea să-și ia un pahar de apă, se duse În hol și stătu nemișcat, ciulind urechile, ascultînd pașii; apoi deschise ușor-ușor ușa din față și se uită În susul și-n josul străzii. Dar nu era nici urmă de Fraser. Se Întoarse În salon, lăsînd ușa deschisă. Programul de radio se schimbă, apoi Îi urmă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]