1,017 matches
-
din dimensiuni. Pe mine nu mă prea interesează interiorul ci doar exteriorul,imaginea de dincolo de geamul mare.Adorm într-un târziu legănat încet de zgomotul valurilor care se sparg încet de stafilopozi. Mă trezesc abia peste cinci ore și mă ciupesc de mână să îmi dau seama dacă sunt viu sau am intrat in transă. Cobor scările marmorate și Rosa, care probabil m-a simțit ,îmi indică rece pe unde trebuie s-o apuc. Îi sunt destul de antipatic deși nu i-
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
în zare! Cu nori de îngrijorare răzvrătiți Ce se voiau în casa mea primiți M-am tot luptat o zi întreagă Până- am băgat furtuna în desagă... Am încetat să cred că mai trăiesc Și-am început ușor să mă ciupesc Eram de pază-n carnea mea Mustea emoția și lacrima în ea! În lăcrămioare mi-am lăsat și plânsul Când o metanie băteam cu dânsul Și a venit pe ceru-mi bucuria Credeam c-o simte toată România (și Anglia
VESTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374881_a_376210]
-
cohortă. Tăioși în vorbă și înverșunați în ură, nimic nu lasă rivalilor mărunți! Se luptă să le ia și pâinea de la gură, să nu le știe manevre de corupți! Când biata țărișoară înoată-n greutăți, ei fac planuri, de unde să ciupească. Demnitatea-și compromit, când calcă și pe morți! C-ar face orice, să se pricopsească! De-ai mei compatrioți îmi pasă și mă doare, când reprezentanții cu demnitate, patrioți se-arată în zi de sărbătoare, să ne vorbească despre moralitate
LA MULȚI ANI! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371969_a_373298]
-
de brusture și se întinse în răcoarea ei, apoi adormi. Nasul său roz, ca o boabă de zmeură, atrase privirea curioasă a cocoșului. Se apropie. Ținându-și capul când pe o parte, când pe alta, își făcu curaj și-l ciupi. Motănelul sări în sus miorlăind de durere, iar cocoșul într-o parte, cotcodăcind. „Ia te uită ce prostovan!” se gândi Șușurel. „După ce că are capul cât o nucă, îi mai stă și creierul lejer!” Făcu două salturi: unul pe gard, celălalt
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
ce sunt afaceri bănoase. Subliniază că în afacerile sale creează job-uri chiar și pentru imigranții legali. După astea încheie cu crezul său că va face, din nou, America Mare... bigger, better and stronger! Mai mare numai dacă se mai ciupește câte ceva de la Mexic sau Canada. Mai bună adicătelea e buna și acum, dar trebuie să fie și mai puternică, nu pașnică, pentru că tot dintr-un război în altul o duce conform doctrinei Kissinger încă actuală la Washington. Capitolul 2 - „Our
MĂREAŢĂ DIN NOU (GREAT AGAIN) de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372938_a_374267]
-
s-au simțit destul de dureros urmările pentru cei aflați la limita existenței și totuși speranța nu i-a părăsit pe oameni. Canada s-a ținit mai bine, ținând cont de criză care a cuprins lumea întreagă și care, oricum a ciupit ceva din traiul nostru de până acum. Pentru anul ce urmeaza doresc să fie bine în lume, Canada și România să prospere, iar mie să-mi dea puterea și priceperea de a croi haine gândurilor și trăirilor mele ca să le
GÂNDURI LA CUMPĂNA ANILOR 2011-2012 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371162_a_372491]
-
știu vremea s-o pun pe “mut, Dar altfel e de când te-am văzut Și vârsta din mine eu am corupt. Totul a stat și este o primăvară, Iubirea și viața mă împresoară, Cu adieri de vânt, prin ciripit, Mă ciupește aievea ce am iubit! Ce-am strecurat cam aiurit, Căci altrucat-am ce am iubit, Ce temenele se fac din interes Și câte rele-n suflet se înghes.. Știu acu, cât mi-ești demnă, Că “dragul nu-i doar teoremă, De
TE ROG, MĂ IARTĂ..! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371303_a_372632]
-
în lume, devenită principiul guvernant al tuturor afacerilor omenești. Competiția este una din influențele cele mai răspândite ale lumii asupra bisericilor, una din cele mai greu de detectat (în persoana proprie) și de contracarat. În continuare, apostolul are grijă să ciupească și struna pozitivă a aceluiași adevăr, declarând că lucrătorii sunt “tot una” (3:8). Ce-i deosebește unii de alții este doar “osteneala” lor, aceasta constituind și criteriul după care li se va împărți răsplata (2:8). Deci, fără Dumnezeu
EU NU SUNT SPECIAL de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344899_a_346228]
-
de internet, / Atacat-am niște rime, / Dar, fiind cam anonime, / Le-am vândut unui sonet.» (p.90); etc.; (14) catrenele / distihurile împotriva stricătorilor de limbă, împotriva pleonasmitei etc : «Îndrăgostit de pleonasme, / Am fost la târg să cumpăr basme, / Dar negustori ciupind din harfă / M-au înșelat din nou la marfă. » (p. 31); Când am dat vieții de rost, / M-am grăbit să o descriu / Ajutat de-un șef de post / Alfabetizat târziu.» (p. 41); Nu uitați când faceți sex / Cât de
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
de îndoială, Dumnezeu îngăduie că rănile din trupul Său să fie atinse de Toma. Atingerea e dovada că nu ești în planul visului, al închipuirii. Cum spunea părintele Dumitru Staniloae, atunci când nu visezi, ca să fii convins că nu visezi, te ciupești sau te pipai, ca să fii sigur că este o realitate. Să nu uităm că Dumnezeu este personal, trebuie trăit și nu demonstrat. Din acest motiv, credința nu este simplă convingere intelectuală, ci o putere duhovniceasca care înfăptuiește legătură între cel
“DOMNUL MEU ŞI DUMNEZEUL MEU!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347976_a_349305]
-
nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi este atrasă de un fenomen neobișnuit. Mătasea broaștei se mișcă lent grupându-se în litere. Se frecă la ochi și se ciupi de lobul urechilor ca nu cumva să fie vreo vedenie. Dar nu era. Desluși pe suprafața iazului următoarele cuvinte care-l înspăimântară: „Zona duhurilor rele”. Se retrase buimăcit și nimeri între îngemănarea a doi stejari seculari. Era să zică „Pardon
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi este atrasă de un fenomen neobișnuit. Mătasea broaștei se mișcă lent grupându-se în litere. Se frecă la ochi și se ciupi de lobul urechilor ca nu cumva să fie vreo vedenie. Dar nu era. Desluși pe suprafața iazului următoarele cuvinte care-l înspăimântară: „Zona duhurilor rele”. Se retrase buimăcit și nimeri între îngemănarea a doi stejari seculari. Era să zică „Pardon
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
1098 din 02 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Când vecinul meu màgarul A luat din start oscarul M-a surprins, cà doar știa Sà pronunțe doar” iha”! Insà un vecin canin Cu umor( școlit puțin), Mi-a șoptit cà-nvàlmàșealà Màgarul ciupise școalà! Și mai mult a fàcut blatul Sà mai ia și doctoratul! Deci am revenit, a spune Cà màgaru-i o minune Și aflasem chiar mai mult Cà vecinul meu e cult. Prins totuși de o dilemà Ne știind pe care
DILEMA TURMEI. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347466_a_348795]
-
se ridicară, veseli, și se apropiară de ele. Combinația era interesantă, trei la trei și privirile amazoanelor-soldat lăsară pentru moment dansul oriental, ațintindu-se, critic, spre masa prințesei. Momentul fu prielnic pentru cei amețiți de Bachus, care începură să le ciupească de picioare pe dansatoare. Nu dură mult, pentru că una dintre amazoanele-soldat se apropie de scena improvizată. Vinul curgea, oamenii se veseleau. Curând începu și Talestri să prindă roșeață în obraz de la starea de bine care părea să inunde încăperea. La
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
universitar?! - El?! A, nu! Și nici nu cred că ar fi avut cum! Era la școala de la noi din sat, unul atât de chipeș că își frângeau și babele gâtul după el. Ăsta avea o față cam de mat, pătat, ciupit de la un pic de vărsat nevindecat. Cu niște buze strâmbe și tivite... - Gata! Nu prea e politicos ce spui... Fiecare om, în felul lui! - M-am hotărât să nu mai mint. Ce știu eu când vine careva și-mi ia
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
absoarbe lumina. Creionul cerului cu mâini uriașe scrie pe pământ zile cu parfum de soare și nopți răcoroase. În așteptare totul stă ascuns. Cerul, pământul și subpământul, ca un arc uriaș îndoit, așteaptă să trimită viața o nouă primăvară. Vântul ciupește prin nevăzutul său chip, pe la colțuri de clădiri și case. Un fuior de abur în zare, mângâie cerul și-mi dăruiește în ochi depărtări de amintiri. Pe colțul unei case văd o pată umedă care se ceartă cu o alta
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
Bianca de Cholo. Ei! s-a indignat Chipita, te bagi unde nu te pricepi, tîrfă de doi lei ... ia te uită la ea, specialista în pește ... asta ți se trage de pe vremea cînd aveai pește, în piață, la tarabă, cînd ciupeai la cîntar ... lasă, că știu eu, toată lumea zice ... Ce zice toată lumea, urîto? s-a strufocat Bianca de Cholo și sfatul de taină s-ar fi destrămat dacă n-ar fi intervenit Marea Marmara cu binecunoscuta ei putere de a tempera
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
rămas captiv în vise - nestinse-n lacrima-nserării - când din înalt ai coborît ca plat model al acătării. POZNELE TIMPULUI O comedie groaznică e vremea cu este, fuse și va fi - prezentul parcă-i o nimica, din viitor poți doar ciupi; trecutu-i fără de hotare, căci el înghite ne-ncetat istorii și-ncheiate sorți, eternu-n clipă comprimat. Să fie între timp și moarte o cârdășie de mormânt? Când el se duce, ea apare și lasă-n urmă prafu-n vânt... Iar dacă timpu-i circular
STIHURI DIN LUMINĂ (X) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348398_a_349727]
-
că a fost doar în vis.... Așa că îmi fac gimnastică în fiecare dimineață: îmi dezmorțesc oscioarele, întind pe rând aripa- picior, îmi ridic apoi aripile ca si cum as zbura și sunt foare atentă la cei trei membri ai familiei mele. Îi ciupesc când pleacă și mă lasă singură și când se întorc, dacă mi se pare că nu îmi acordă atenție. Mămică băiatului a cerut relații la medicul veterinar și îmi face tratament. Am început să văd mai bine cu ochiul, mi-
BITA, PORUMBITA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/348419_a_349748]
-
să facem Boss!?... Nimic nu se mai leagă ca să se construiască ceva! Ne-au nenorocit aceste carduri bancare; nu știi să faci ceva concret, nimeni nu-ți bagă bani pe card! Înainte de aceste carduri, pe vremea banilor de hârtie, mai ciupeai un ban de colo, altul din altă parte...Acum, nu știi să produci ceva, nimeni nu-ți bagă bani pe card! Ce știm noi să facem, foștii politicieni?...Nimic! Austeritate! Ne-au tăiat și toate veniturile speciale... În această situație
PRIMARUL, EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376803_a_378132]
-
la cap Mă descheia la bluză În timp ce greieri somnambuli Își acordau violele Să-mi sune mie, stele...! Buze lascive mușcau din trilul nopții Frânturi de partituri din noi... Ahh !...degetele cum iți mai căutau Mătasea pielii să ț-o cânte, Ciupindu-te de strune ! Și trupurile rezonau Acorduri înfundate de viori... Ce simfonie de culori Și ce concert de noi Icnind sub lună !! Referință Bibliografică: CONCERT DE NOI / Marta Polixenia Ursuleanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1943, Anul VI, 26
CONCERT DE NOI de MARTA POLIXENIA URSULEANU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378084_a_379413]
-
se distrau șuții, geambașii, chrigii, negustorii, etc. din romanul „GROAPA” de Eugen Barbu. Aici cânta Prichindel la scripcă, iar Matilda servea la masă clienții. Crâșmarul Gheorghe Dinescu l-a provocat la o partidă de zaruri pe soțul Matildei, care era ciupit bine de aburii băuturii, și i-a luat nevasta. La „un pariu nenorocit” și-a pierdut nevasta, pe Matilda, care l-a rugat pe „conu GICU” să-l lase pe scripcarul Prichindel (ca pedeapsă pentru nesăbuinșa lui ) ca să cânte în
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
unde mai suntem tu ce mai faci prin ce arii trasezi arce de cercuri Arca lui Noe ne așteaptă cuminte la margine de nebunie hai să lătrăm puțin sau cotcodăcim jucăm rolurile animalelor salvate sau mândri de originile noastre închipuite ciupim puțin din carnea păcii libertatea țâșnește pe lângă noi elegantă echilibrată nu ne atinge Doamne ce zbucium lași să se întâmple sau logica existenței lasă totul să macine umanul nu, nu fug. privesc. nu știu ce aștept ovalizez lacrimile și mă declar curajoasă
MĂ DECLAR CURAJOASĂ TREMURÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372818_a_374147]
-
pe Miramoț. Nu-i preocupa nimic altceva decât revenirea la vârsta adolescenței! De când făcuse descoperirea, Americanul amuțise. Tot ce auzea sau întrezărea prin lumina albă și rece a lanternei i se părea de un ireal absolut. Pe ascuns se tot ciupea de mâini, de obraz, până la durere, în speranța că se va deștepta. În zadar! Realitate sau ce-o fi fost, ce se întâmpla acum era mai presus de orice înțelegere și judecată. Într-adevăr, se pare că ceasul său nu
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
îi place și că se va trezi. Mi-a înlănțuit gâtul cu brațele somnoroase, în timp ce pieptul ei îl apăsa pe-al meu, cu merișoarele delicate ale sânilor, ce aveau o presiune ușoară și plăcută pe pielea mea. Am înviorat-o ciupind-o ușor cu buzele de mugurei, apoi am cuprins între dinți aceste proeminențe drăgălașe, care creșteau tot mai mult, împungând materialul cămășii de noapte și cerând eliberarea. Am simțit că se excită treptat, și atunci, am coborât mâna la încheietura
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]