399 matches
-
Braniște-Daneți Ciocanele Bușteni Braniște-Podari Comănicea Caraula Bratovoești Corlate Carpen Brădești Cornu Călărași Breasta �� Domnu Tudor Cernătești Bucovăț Drăgoaia Cetate Calopăr Fântânele-Teslui Cetățuia-Cioroiași Castranova Foișor Ciocănești Castrele Traiane Frățila Cioroiași Cătane Gabru Cioroiu Nou Căciulătești Georocu Mare Ciupercenii Noi Cârcea �� Gogoșita Ciutura Cârna Golumbu Cleanov Celaru Gubaucea Covei Cerat Iordăchești Criva Comoșteni Lăcrița Mare Curmătura Coșoveni Leordoasa Desa Coțofenii din Dos �� Lipovu de Sus Dobromira Coțofenii din Fața Mălăești Gaia Crovna Moflești Gărlești Daneți Mosna Georocel Dioști Moșneni Ghindeni Dobrești Novac Gogoșu Dobridor
HOTĂRÂRE nr. 1.613 din 23 decembrie 2009 privind aprobarea diferenţierii pe zone geografice şi localităţi a indemnizaţiei ce se acordă personalului didactic calificat de predare, potrivit prevederilor pct. 4 din anexa nr. II/1.4 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/218693_a_220022]
-
ZĂTRENI Secțiunea I - Bunuri imobile *Font 7* Nr. Anexă 13 JUDEȚUL VÂLCEA INVENTARUL BUNURILOR CARE APARȚIN DOMENIULUI PUBLIC AL COMUNEI DICULEȘTI Secțiunea I - Bunuri imobile * Font 7* La km 1 Adresa: N-teren arabil, S-F.N.C., V-DJ 643, E-ciutura │ │ │HCL nr. 19/2008 Tehnice: Tehnice: S = 3.872 mp, teren c.c. Adresa: N-școală, V-teren baza sportivă, E-DJ 643, │ │ │HCL nr. 19/2008 Vecini: N-Popescu M., E-DJ 643, V-Vlaiculescu I., │ │ │HCL nr. 19/2008
HOTĂRÂRE nr. 681 din 24 iunie 2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.362/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Vâlcea, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Vâlcea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/201974_a_203303]
-
Călugărei, Teiu Comuna Plenița Sate: Plenița, Castrele Traiane Comuna Sălcuța Sate: Sălcuța, Mărza, Plopșor, Tencănău Comuna Terpezița Sate: Terpezița, Căciulatu, Căruia, Floran, Lazu Comuna Unirea Sat: Unirea Comuna Vârtop Sat: Vârtop Comuna Vârvoru de Jos Sate: Vârvoru de Jos, Bujor, Ciutura, Criva, Dobromira, Drăgoaia, Gabru, Vârvor Comuna Vela Sate: Vela, Bucovicior, Cetățuia, Desnățui, Gubaucea, Segleț, Știubei, Suharu Comuna Verbița Sate: Verbița, Verbicioara Colegiul uninominal pentru alegerea Camerei Deputaților nr. 7 Municipiul CALAFAT Localitate componentă: Calafat Sate ce aparțin municipiului: Basarabi, Ciupercenii
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
2. Mori și vâltori Comuna Prigor, satul Putna Caraș- Severin n)3. Mori Comuna Ciclova Română Caraș- Severin n)4. Pivnițe de deal Comuna Bălănești, satul Glodeni Gorj n)5. Trei mori de lemn Comuna Ponoarele, satul Ponoarele Mehedinți cu ciutură n)6. Crama lui Buzescu Comuna Priseaca, satul Buicești Olt n)7. Moară de apă Comuna Țifești, satul Vitănești Vrancea ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2. Monumente și situri arheologice a) Complexe paleolitice ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Nr. Denumirea Unitatea administrativ-teritorială Județul a)1. Așezare din paleoliticul Comuna Mitoc
LEGE nr. 5 din 6 martie 2000 (*actualizată*) privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/275089_a_276418]
-
Popescu, Octavian Popovici, Dragota Solomon, Mihai Gaspar, iar pastori au fost: Pavel Ciortuz, Dănilă Ciortuz, Pavel Petrut , timotei Miu , Sfercoci Valentin , în prezent pastor este Dobren Ion Pe Vale Rudarii s-au păstrat în mod miraculos 22 de mori cu ciutura (roată orizontală cu cupe radiale), din cele 40 câte au existat. Așezate asemenea unor salbe de mărgele de-a lungul cursului apei, pe o lungime de 3 km în sat și în afara satului, morile valorifica potențialul energetic scăzut al râului
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
se deversa în pârâul Balta Verde, (de fapt în amonte canalul își primea apa din acelaș pârâu). Canalului i se mai zicea și Iazul Morii lui Balazs, un mare proprietar ungur din Râu Bărbat, care avea acolo o moară, „cu ciutură" (zisă și râșniță), era de fapt o roată mare de lemn învârtită de apă. Moara amplasata pe acest iaz, devenit dupa mutarea satului „văiugă", se afla in zona zăvoaielor, a fânețelor, apa folosindu-se si la stingerea incendiilor. Acest canal
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
al XIX-lea au fost consemnați în ordine cronologică următorii preoți: - Cincora Ianăș, - Vladislav Constantin, - Dencișor Lascu (1830 -1860), despre care se spune că a omorât un om la moara existentă atunci din capătul Verzăriei lui Frenț Potoc (moara cu ciutură), - Vasile Vladislav (1836 - 1859), în timpul căruia s-a mutat biserica pe actualul amplasament, - Paul Vladislav (1859 -1881), - Sigismund Vladislav (1881-1910), tatăl preotului Emil Vladislav, - Traian Ionel (1912 - 1918), - Ion Pepenaru (1918 -1922), concomitent cu preotul Sigismund Vladislav, între anii 1918-1920
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
căruțele dispărute după colectivizare. Tot mai mulți săteni din Livadia S-au înmulțit „crâșmele" în ambele sate, au apărut chioșcuri de vânzare a pâinii. Sătenii deși au grâu și-l pot măcina la morile electrice (cele vechi din sat cu ciutură pe apă au dispărut) nu mai folosesc decât foarte puțini cuptoarele de pâine existente încă în multe gospodării, preferă să cumpere pâine. Făină de porumb însă își mai fac, deoarece se mai obișnuiește utilizarea mâncării de mămăligă, care a rezistat
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ajuns doar până la Mănăstirea Călui, pe care a prădat-o, denumirea respectivă fiind dată de conducerea comunistă a localității, în 1953). Cepturoaia - Ciuturoaia, adevărata denumire a localității, așa cum este ea atestată documentar, se pare că vine de la numeroasele fântâni cu ciutură, existente aici. Apoi a fost denumită "Știrbei", deoarece aici își avea prințul moșii întinse și un palat pe dealul unde acum este liceul. A mai rămas din toata averea prințului o cramă domnească încă folosită. Localitatea propriu-zisă este împărțită în
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
prevăzut cu o toartă pentru a fi manevrat cu ușurință. Este utilizată la transportul lichidelor, uneori și al solidelor. Atunci când găleata este făcută din doage sau dintr-un trunchi scobit și servește la scos apa din fântână, aceasta se numește ciutură. Dacă găleata de lemn are o formă (relativ) cilindrică, este făcută din doage de brad și în ea se ține apa de băut, aceasta se numește cofă sau doniță. Cercetări arheologice au relevat prezența găleții încă din perioada culturii Hallstadt
Găleată () [Corola-website/Science/312353_a_313682]
-
200 m există o ieșire de unde curge apa din fântână. Insăși fântâna are o construcție specială, prezentându-se de fapt ca un bazin colector subteran, destul de mare, care are o deschidere îngustă pentru a putea fi luată apa cu o ciutură cu cumpănă. Însă descoperirea cea mai importantă o reprezintă o ceramică cu inscripția "BUR", care ar putea avea legătură cu numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, pe un ciob de vas de pământ s-au găsit scrijelite inscripțiile
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
409 de hectare. Pe terenul intrat în proprietatea moștenitorilor se află 16 case, între care casa Dumitru Mihai, din Timișeni, casa Motancea cu pivniță, din Bumbești-Jiu, un șopron pentru căruțe, casa Harangica, din Dobrița, casa Ceroi, din Glodeni, mora cu ciutură din Padeș, casa Ion Cariga, cu șopron, din Baia de fier, conacul de plai din Bumbești-Jiu, piva de bătut dimii, din Padeș, pivnița din Boroșteni, pivnița de Deal, din Bălești, pivnița de deal, din Bălănești, cruci monumentale din piatră amplasate
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
este o dilogie scrisă de prozatorul moldovean Ion Druță și formată din două cărți: Balade din cîmpie și . Cele două romane urmăresc destinul comunității rurale din satul basarabean Ciutura din Câmpia Sorocii în anii de dinainte de Primul Război Mondial și până în 1945 (prima carte), apoi în primii ani ai regimului sovietic instaurat după cel de-al Doilea Război Mondial (cea de-a doua carte). Romanul "Balade din cîmpie" a
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
fost publicată în 2012 de editura Cartier din Chișinău, fiind coordonată de autor. Romanul lui Ion Druță este considerat de critici a fi unul reprezentativ pentru literatura română de pe malul stâng al Prutului. Acțiunea dilogiei se petrece în satul ficțional Ciutura din Câmpia Sorocii, urmărind evoluția comunității rurale de la începutul secolului al XX-lea și până în anii '50 ai aceluiași secol. Aflat într-o vâlcică dintre două dealuri: unul mare (înspre răsărit) și altul mic (înspre apus), satul era populat de
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
într-o vâlcică dintre două dealuri: unul mare (înspre răsărit) și altul mic (înspre apus), satul era populat de răzeși de viță veche, sărăciți de vremurile vitrege care se abătuseră asupra Basarabiei. Într-una din zilele de primăvară, poposește în Ciutura „oarecum abătută, întristată de marile urâțenii ale acestei lumi” o fiară mitică, considerată a fi Marele Apărător al câmpiei trimis de Dumnezeu pentru a-i apăra pe oamenii acelor locuri de haitele sălbatice de lupi. Dulăul se stabilește în ograda
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
în apele umflate de sloiuri de gheață ale Nistrului și, sleit de puteri pe la mijlocul râului, este salvat de Molda, care-l văzuse de pe stâncile aflate pe malul drept și sărise în ajutorul său. Ajuns în Basarabia, Onache află că satul Ciutura arsese chiar în noaptea sosirii sale. Într-o duminică frumoasă de la începutul lunii mai, Onache merge cu Tincuța la pădure, urmat de câteva perechi de soți tineri, iar în ziua următoare ei se apucă serios de treabă și își refac
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
sergent și primise trei decorații, printre care și ordinul „Slava”. În calitate de soție a unui ostaș decorat, Nuța primește ajutoare importante din partea statului sovietic, devenind stăpâna unei frumoase gospodării. Într-un final, după cinci ani de absență, Mircea revine în satul Ciutura, dar pare un om total schimbat. În primii ani după război în pădurile Basarabiei s-au aciuat bande de luptători antisovietici (foști prizonieri români, dezertori din Armata Roșie sau felurite haimanale) care atacau sovietele sătești. În satul Ciutura sosesc ofițeri
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
în satul Ciutura, dar pare un om total schimbat. În primii ani după război în pădurile Basarabiei s-au aciuat bande de luptători antisovietici (foști prizonieri români, dezertori din Armata Roșie sau felurite haimanale) care atacau sovietele sătești. În satul Ciutura sosesc ofițeri de miliție care formează echipe de tineri voluntari pentru a lupta cu bandiții, iar nopți la rând liniștea satului este tulburată de focuri de arme automate. Într-una din zilele de vară, în timp ce se aflau pe câmp la
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
câmpului, după care se desparte definitiv de ei. Denunțat de un localnic, Mircea este anchetat de un maior de la sovietul raional Pământeni, dar este lăsat liber. În anii 1946-1947 Basarabia traversează o perioadă cumplită de secetă, iar mulți localnici din Ciutura mor din cauza foametei. Pământurile sătenilor fuseseră luate de stat și grupate într-un colhoz în care oamenii trebuiau să presteze zile de muncă. Puținele roade ale câmpului sunt confiscate de autoritățile sovietice. Slăbită de necazurile ultimilor ani, Tincuța moare în
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
personală. Scrisul lui Druță a dobândit o altă tonalitate, abandonând definitiv aspectul blând, liric și baladesc pe care-l avusese până atunci. Ion Druță a scris în 1967 un roman care prezenta în continuare destinul comunității rurale din satul basarabean Ciutura din Câmpia Sorocii în primii ani ai regimului sovietic instaurat după cel de-al Doilea Război Mondial, ambele romane formând o dilogie intitulată "Povara bunătății noastre". Temându-se de cenzura din RSS Moldovenească, scriitorul a trimis o traducere a dilogiei
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
populația la nesupunere civică. Un reprezentant al Academiei de Științe a Moldovei, doctorul în filozofie Dumitru Tăbăcaru, a publicat la 12 martie 1970 în cotidianul "Moldova Socialistă" un articol defăimător la adresa romanului și al lui Ion Druță, articol intitulat „O ciutură de băutură amară”. Ion Druță era învinuit că are „lipsuri de ordin ideologic” și „îngustime de vederi”, considerându-se că „denaturează vădit realitatea” și că descrie cu scepticism și negativism transformările social-politice petrecute în RSS Moldovenească. Autorul articolului evidenția faptul
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
timp a neamului produce pierderea identității sale etnice și lingvistice, determinând în cele din urmă eterogenizarea și decăderea social-economică a populației. Astfel, în ciuda vechimii sale din epoca lui Alexandru cel Bun și ale meritelor sale deosebite în istoria Moldovei, satul Ciutura (simbol micro al întregului teritoriu basarabean) își pierde tot mai mult specificul său național și cade în uitare. Importanța baștinei apare poate cel mai evident în momentul revederii foștilor rivali în dragoste și inamici de pe front: Mircea (ostaș în armata
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Mihail Sadoveanu, cu o curgere domoală a întâmplărilor și cu o oralitate evidentă. Autorul este un susținător al valorilor morale existente în mediul rural, această abordare fiind un refuz al tendințelor înnoitoare manifestate în proza secolului al XX-lea. Satul Ciutura (ca și satele Horodiștea și Ocolina din alte scrieri ale sale) apare ca un spațiu sacru, un organism viu care înfruntă vicisitudinile istoriei. Invazia civilizației alterează frumusețea și moralitatea universului rural, iar țăranul lui Druță simte, la fel ca țăranul
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
conferă un caracter mai mult baladesc-rapsodic decât realist și romanesc. Personajul principal al romanului, Onache Cărăbuș, este un păstrător al tradițiilor, privind lumea cu ironie și asemănându-se cu personajele Ivan Turbincă și Dănilă Prepeleac din scrierile lui Ion Creangă. "„Ciutura a avut de furcă mulți ani la rând. De mic copil le turna cu nemiluita, și nu era niciun chip să-i astupi gura. Deseori le potrivea atât de bine, încât vorbele lui aduceau a zicală, dar nu erau zicale
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]