4,212 matches
-
rațiunii în fața valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulțimea așteaptă măguliri. Sunt cazuri în care democrația cere să se opună necesitățile realizării farmecului făgăduielilor și de aceea democrația liberală cunoaște nedreptățile trecătoare ale impopularității, dar, în schimb, ceea ce se clădește, clădește pe temelii sănătoase și operele ei supraviețuiesc clevetirilor care se risipesc și patimilor care se sting. [...] liberalismul nu concepe progresul social decât în cadrul proprietății individuale, pe când socialiștii nu cred progresul posibil decât prin desființarea proprietății individuale.” O altă campanie a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să se ducă la primul-ministru și să-i înainteze demisia. Un om care începe să fie preocupat de moartea sa nu poate conduce un asemenea Serviciu! Știa foarte bine acest lucru, doar el fusese acela care îl gîndise, care îl clădise, care știa să-l stăpînească și știa cum trebuie să fii ca să-l poți stăpîni. Cel mai cumplit dintre toate era faptul că nu putea spune nimănui nici un cuvînt despre ceea ce-l preocupa în ultima vreme, despre ceea ce-l stăpînea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
moment de răspântie a propriei vieți. Nu era chiar ușor să te hotărăști să te întorci la principiile, la părerile tinereții, la gustul și iresponsabilitatea acelei vremi, să te întorci, să dai cu mîna la o parte tot ce-ai clădit, ce-ai adunat fir cu fir, și să încredințezi cuiva această taină și această datorie de a retrăi cu viața lui propria ta viață trecută. Leonard Bîlbîie se cutremură înlăuntrul său atunci cînd înțelese deplin ce însemna acel cuvînt operațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Le simțea mici diamante neșlefuite sfârtecând-o. Deși în amorțeala nopții se așteptase la asta primi lovitura în plin. În suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi fuseseră călcate în picioare sentimentele, speranțele și orgoliile. Își clădise principiile de viață, visele, dorințele inimii și ale cărnii pe un joc de cuburi. Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gelos până la exagerare, nu putea să înțeleagă cum de reușise să se îndrăgostească de o femeie care fusese a altuia. Încercase, din toate puterile, să lupte împotriva sentimentelor ce-l dominau, dărâmându-i reduta de convingeri pe care și-o clădise. În final, obsedat de ochii ei, îngenuncheat și amețit, stârnit de o dorință dementă, pusese mâna pe telefon și-i poruncise, pe un ton aprig, să vină la întâlnire. Ea acceptase pe nerăsuflate, fără a cere nici o lămurire suplimentară, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Le simțea, mici diamante neșlefuite -, sfârtecând-o. Deși în amorțeala nopții se așteptase la asta primi lovitura în plin. În suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi fuseseră călcate în picioare sentimentele, speranțele și orgoliile. Își clădise principiile de viață, visele, dorințele inimii și ale cărnii pe un joc de cuburi. Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
voia pierdut, întins la pământ, produs al frunzelor moarte, suflet al iadului. Să-l uite, să nu-l mai iubească. Să nu-l mai știe acolo, atât de aproape de ea, martor al noii vieți pe care încerca să și-o clădească. Când Sanda apăru cu fetița în capătul aleii, Aniela se repezi spre tatăl său cu o bucurie fără margini iar el sări de pe gard și-o strânse la piept, sufocat de o dragoste sfâșietoare. Pentru Luana, momentul întâlnirii celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lângă tine. Nu pot... Cât de ușor i-ar fi fost s-o ia în brațe, să-i lipească trupul de-al lui, s-o ia acasă și acolo să le fie bine, să-și refacă viața și să-și clădească fericirea! Pot să-ți dau un sfat? Luana oftă și dădu din cap afirmativ. Pleacă la Sinaia cu Iuliana. Ți-a fost mereu alături. N-ar fi frumos din partea ta s-o refuzi. Puteți merge însoțite de copii. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fața spre cel care o aștepta de prea multă vreme, cu prea multe sacrificii. Se săturase de o existență goală, lipsită de mângâierea și alintările unui bărbat. Avea nevoie de un suflet alături de care să-și împlinească așteptările, să-și clădească năzuințele, să-și odihnească oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța sufletului ei pătimaș, după un "bărbat în casă" care s-o apere, s-o joace pe genunchi, să accepte, cuminte și plin de dragoste, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
arbori pe marginea străzii. Nu se zărea nici urmă de iarbă ori de frunziș, doar pădurea formelor fantastice de beton plăsmuite În vis. Era obosit de atâta mers, era obosit de acest oraș. Nu era nicidecum orașul pe care Îl clădise el cândva În imaginație. Abia dacă Își mai amintea de lumea aceea nevăzută, atât de Îndeaproape cunoscută de el odinioară, un loc al iubirii, al posibilităților și al făgăduinței. Tot mergând pe drumul ăsta interminabil, Începuse iarăși să-l doară
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
are oră la Coca, coafeza, o spală, o șterge, îi laudă calitatea părului, îl mai retează la vârfuri, îl rulează pe bigudiuri, îi pune plasa și o trece la cască, pe urmă din nou în fața oglinzii, o tapează și-i clădește cocul, mereu la fel, cu buclele milimetric împărțite, pieptănătura asta vă aranjează de minune, doamnă, vai, mulțumesc, doamnă, îi mai spune Coca, cu miere în voce, când simte mâna clientei strecurată în buzunar. Femeia pleacă, iese pe trotuar, ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sine la școală, mic, Angelescu Viorel. Prezent! Era primul la catalog. Asta fusese bine sau fusese rău? Stai așa, își zise, uite chiar în fața ochilor lui, măi ce fler pot să am, că dacă nu staționam aici...Peste drum se clădea o casă. Erau cinci oameni acolo, zidari, băieți de treabă. Înțeleseseră cu toții cine era tipul când îl văzură apropiindu-se fluturându-și servieta burdușită, impunătoare, mai ales proprietarul care de mult se aștepta la așa ceva. Și dacă nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
au desfăcut și au apărut frunze micuțe și flori albe, roz, violacee. Grâul care a dormit toată iarna sub veșmântul alb de nea, răsare acum, spre bucuria gospodarilor ce așteaptă viitoarea pâine. Păsările călătoare se întorc din țările calde, își clădesc cuiburi din care peste puțin timp vor răsuna glasuri subțiri de puișori. Pentru păsărele care au stat iarna aici, îndurând frigul necruțător, Primăvara vine cu căldură ca o aripă ocrotitoare. Odată cu apariția căldurii înăbușitoare se aud: zumzetele gâdilitoare ale albinelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lucru se găsește pentru fiecare. Cei pricepuți strâng cât pot cuprinde cu brațele tulpinile aurii ale grâului și le leagă bine cu o legătură făcută din paie. Cu asta snopul este gata. Femeile așează deoparte snopii gata legați. Flăcăi iscusiți clădesc snopii grei în căpițe. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a III-a B Furtuna E vară. Mă aflu la bunici. E o arșiță mare. Bunicul îmi spune: Astăzi va ploua! Nu se poate! îi zic. Nu vezi? Vremea este foarte caldă. Păi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de belșugul pe care primăvara l-a rezervat cândva lor și în taina căruia codrul ascundea printre ramuri, în podoaba lui, numeroase secrete pe care vietăți de tot felul și suflete mii le-au adăpostit dintotdeauna de-a lungul anilor, clădind sfielnic un templu al paradisului și un rai pe pământ, un tărâm edenic. Acest templu sfânt, purtător pribeag dintotdeauna al secretelor naturii și vietăților ce-o înconjoară nu este nimeni altul decât venerabilul bătrân frăgar care-și adună în trupul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sutelor de ani mii de fapte vitejești și întâmplări fermecătoare. Când sămânța sa a răsărit pe acest pământ, ținuturi îndepărtate ale neamurilor sale îi erau cu totul și cu totul străine, astfel că, de-a lungul timpului el și-a clădit o casă o dată cu înmugurirea primei sale frunze și momentul în care a risipit cele dintâi semințe ale sale. Acum, acea unică frunză, doar o frunză din măreața sa armură rămâne încă verde si-i înalță în cer și în istorie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai vorbim de Greta Garbo, chiar dacă orașul lor nu era unul oarecare. Mai degrabă mic, cu ceva dealuri În preajmă și munți la doi pași, putea fi un loc potrivit pentru o viață liniștită, cum Își dorea Marta. O viață clădită pe mezelurile cumpărate de la Vesö, mirodeniile de la Horacsek, pantofii sport de la Friedmann sau Dermata de la Radó, pălăriile doamnei Klein, prăjiturile de la cofetăria Scheip și plimbările duminicale de pe Câmpul Gâștelor sau al Claustrului, toate acestea urmând În mare un plan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
notarului până cădeau sub masă. De ultima sarcină se achitau chiar cu asupra de măsură. Inocențiu nu și-a susținut niciodată cugetarea prin argumente sau pilde, dar puțini se Îndoiau de adevărul ei. Pe acest adevăr a Început să se clădească prestigiul intelectual al familiei Șildan, renumită până atunci doar pentru pământurile sale, o diplomă nobiliară scrisă pe piele de câine și o moară cu ciocane cumpărată de la contele Teleki Împreună cu o reproducere după un tablou de Neuuhauser Înfățișând castelul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acestui model. Aceasta asigură revizuirea periodică a sistemelor de control intern și plasarea lor sub un management corespunzător pentru a nu-și pierde abilitatea de a influența corect operațiunile unei organizații. Modelul COSO arată cum o organizație trebuie să-și clădească sistemele de control pornind de la bază spre vârful organizației, cu aplicare specifică mai mult pentru auditul intern, iar monitorizarea să fie asigurată de la vârf spre bază, folosind comunicația și informația, obținute de auditorii interni, pentru a asigura managementul de conformitatea
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
împrejurimile rezervației. Maimuța se arăta mai mult în anotimpul uscat, când dormea spânzurată prin copacii înfrunziți ai pădurii nesfârșite din inima rezervației, în timp ce în anotimpul ploios își făcea somnul într-o colibă de stuf, papură și nuiele, ce probabil fusese clădită cu cele patru membre egale ale sale. Era o mare amatoare a poziției bipede, membrele inferioare și le purta aproape drepte, capul semeț, ușor dat pe spate, doar mâinile foarte lungi se bălăbăneau haotic într-o poziție nefirească. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apă în stâncă sau se aștern ca nestematele la baza cascadei, dând acestui loc o strălucire remarcabilă. Cascada este înconjurată de o vegetație abundentă ce-l ecranează complet pe scăldător de restul lumii. Prin acest stufăriș întunecos, soarele și-a clădit un tunel luminos, prin care asistăm la un duș ritualic de cristale, apă și lumină. Dincolo de binecuvântarea răcoroasă a apei ce ți-o dă această oază într-un ținut arid și uscat ca cel al Goianei, vei beneficia aici poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi văzuți, doar auziți, strigau în Dumnezeu și Dumnezeu se pulveriza în spațiu, în Dumnezei. Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în spațiul urlat și clădeau alt urlet, al neputinței de a nu fi putut să se autocreeze, slabi și colorați după viața strigătelor, erau la mâna acestor gunoieri, strigați la rândul lor de alți gunoieri, un strigăt material care-și putea schimba forma, destinația, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și aici și acolo, cu speranța într-un viitor caritabil pentru doi, ca o ultimă gară din care aveau să plece spre oriunde, împreună. Pasiunea pe care o punea în fiecare cuvânt și cuvântul săpa în fiecare frază și fraza clădea în pagina de jurnal și pagina era vie și mândră avea sinceritatea și culoarea sincerității și forța și impactul acestei culori sănătoase, izvorâtă din neprihănita, netulburata, nepieritoarea iubire pentru Mitică. Avea ce să-i ducă, era atât de meticuloasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la rândul lui să se pulverizeze fără să știm când, își făcu prezența arătând un centru al viitorului. Mirosea a viitor. Spațiul acesta se degrada vertiginos. Hotelul avea ceva perimat, clădirea muzeului avea zidurile crăpate, singur teatrul rezista, pentru că era clădit cu spirit, întreg spațiul se dovedea a fi la marginea unui secol demult prăfuit, lumina era altfel, chipurile multiplicărilor noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și șteargă nasul, femeile stau cu mâinile în poale și se uită golite de idei la ecranul cu femei îmbrăcate în valută. La patru stații de autobuz în afara cartierului, urlă sfinx-ul brăilean, așteptându-și veșnicia pe care orășenii o clădesc de pe acum cu fervoare. Mă simt goală, privită insistent și vreau să plec. Până nu le guști mâncarea, până nu le lauzi gospodăria, pe cele două fete, eleve la gimnaziu, nu te lasă să pleci. Copacii, tot de pe vremea străbunicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]