1,508 matches
-
pălăria pe ceafă și scoase răsteiele. Jugul căzu. Românul apucă funia. Cumpăna stătea neclintită, naltă, în albastrul șters al cerului. Printre ramurile răchiții bătrâne pâlpâi o turturică vânătă, apoi se zvârli, în zboru-i iute, zvâcnit, peste fânețe tăcute. Frunzișurile se clătiră o clipă, după aceea căzură iar în neclintirea lor. În clipa aceea, din păpușoaie săltară trei oameni, trei țigani. Pe cel care venea întăi, cu dreapta întinsă țapăn în jos, cu cuțitul lângă coapsă, nalt, uscat, cu ochi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adăpătoare, stăteau acuma neclintiți și priveau cu ochii mari și umezi spre cei doi oameni. Băieșu se alătură de ghizdele, scoase de două ori ciutura plină și o vărsă în jgheab, pentru boi. O scoase și a treia oară, își clăti de sânge și-și răcori mâna stângă; trase din brâu năframa de pânză subțire, o muie în apă și apoi se întoarse la Dumitrache Hazu. Omul sta pe spate, cu umbra de mâhnire pe față. Băieșu îi întinse spre frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
groapă, și ne opream o clipă, apoi caii se opinteau după glasul gros al vizitiului de pe capră și după îndemnul blând al lui Ștefan, și porneau domol; și mergeam acuma printre miriști întinse, printre ogoare lungi de păpușoi care-și clăteau încet, atingându-le, săbiile frunzelor. Așa merserăm multă vreme prin arșița zilei și prin singurătate. Oamenii și animalele parcă dormitau; nu vorbea decât doctorul, din când în când, și atunci își sălta pântecele rotund, într-un râs tăcut. Cine știe unde mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în lumină o pată neagră. Liniștea plutea peste marginea aceea de pădure, liniște ușoară pe care o tremura parcă strălucirea luminii; și tăcea frunzișul nesfârșit. „Nu mai bătea inima codrului și erau priponite și vânturile...“ Pârăul curgea fărâmând lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scânteietoare de aur. Și mi se umplea sufletul de pace, acolo, într-un colțișor de lume. Treceam destul de des prin aceste locuri cu afacerile mele: ba pentru lemne, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șoptească nedeslușit umblând prin casă și căutând în toate cotloanele o sută de lucruri. Câteodată se oprea și gemea. Pornea iarăși să caute; uita ce o doare; după aceea se tânguia iarăși. Culi își stropi ochii cu apă și-și clăti gura amară. Trase de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acel punct. Își struniră caii, poprindu-i năprasnic. De sub tufă, izbucnise un iepuroi balan și boldit; întăi se aruncase asupra lor, apoi cotise în dreapta, la deal. Fără să-și dea samă, Traian, cel mai tânăr, chiui după el. Badea Toma clăti din cap cu mirare. Iepure în aceste locuri, și încă iepure alb, nicicând nu s-a mai văzut. Într-o clipită descălecară și se repeziră la Culi, cuprinzându-l din două părți. Paznicul se încordă și-i respinse în dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă spăla - un proces neplăcut ce presupunea cârpe de șters și un lighenaș de apă călâie și îmbâcsită - am atacat problema. —Mamă, m-am hotărât să mă întorc la New York. —Ei drăcie, termină cu prostiile. Și a continuat să mă clătească. —Cicatricele mele se vindecă, genunchiul meu face față la efort, toate vânătăile au dispărut. Era ciudat, de fapt; avusesem nenumărate răni, dar nici una gravă. Deși fața mea fusese plină de vânătăi, nici un os fracturat. Aș fi putut să fiu zdrobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deasupra lui și îi ascultă bătăile inimii. Îi apucă încheieturile puternice, căutând pulsația venelor. Urmări ritmul respirației. — Nu moare. Privi în jur. Luă o mână de cenușă dintr-un vas aflat lângă cămin, își frecă mâinile cu ea, apoi le clăti într-un vas cu apă. — E un bărbat puternic, dar starea lui e gravă. A pierdut mult sânge. Fă din nou focul și încălzește niște apă. Ai grijă ca focul să fie mare. Nu vezi că tremură de frig? Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cap. Rețeta asta mi-a dat-o tata, iar acum e taina mea. Vitellius făcu un semn. Sclavul veni repede. Ia-l de-aici pe băiatul ăsta, altfel îl sugrum cu mâinile mele. Luă o înghițitură de vin, apoi își clăti gura cu el. Înghiți zgomotos. — Du-l la bucătărie. Din clipa asta muncește pentru mine. Listarius dădu să se îndrepte spre ușă. — Nu-mi mulțumești? Vitellius aruncă cupa spre el. Listarius se feri. Când vei gusta din mâncarea mea, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alungă toate gusturile. — Pe Listarius l-am descoperit într-o tavernă, îi spuse Vitellius lui Flavius Valens, care era așezat în fața lui. Prăjea măruntaie de mistreț... N-am mâncat așa ceva în viața mea. O mâncare divină. Se aplecă să-și clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept. Mestecă îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
faima medicului. Mulți soldați au fost vindecați de el și îl respectă. Vitellius se ridică. Se aplecă să vomite în vasul pe care i-l întindea sclavul, apoi bău din cupa pe care acesta i-o puse în mână. Își clăti gura, scuipă, apoi se trânti pe tricliniu cu un oftat. Luă un picior de miel și începu să-l ronțăie. Medicul știa cu siguranță că el era ucigașul. Velunda murise imediat, și totuși medicul știa. Îi dăduse de înțeles prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la zilele și nopțile petrecute împreună? „Dacă te gândești cu durere la morții pe care i-ai iubit, îi îndepărtezi de inima ta“, se gândi. Proculus, marele maestru, încercase să-l învețe și asta. Se aplecă deasupra apei, să-și clătească fața. Se gândi recunoscător la cuvintele de iubire pe care Velunda i le șoptise de atâtea ori. În clipa aceea, îi văzu chipul oglindit în apa fântânii. Zâmbea. Înmărmurit, Valerius nu îndrăzni să se miște. Trupul îi fu străbătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ascultătoare în faza asta. Ceea ce era și logic. Onorariul ei era de 750.000 de dolari. Singura ei condiție a fost să nu facă nici un fel de gospodărie. În film. Nu va mătura nici cel puțin o podea. Nu va clăti nici măcar o ceașcă de cafea. Emanciparea gagicuțelor. Cine vrei să-ți fie partener? am întrebat-o. Cristopher Meadowbrook, Spunk Davis sau Nub Forkner? Butch a spus că preferă un partener cât mai brunet Chestia mare în legătură cu Butch e că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tânăr, crezi că lumea serviciilor pentru adulți e de încredere, competentă, că își merită banii. Apoi crești și ajungi să trăiești printre grăsani și ochelariști, șoareci de bibliotecă și gorile, idioți și încrezuți. Am sorbit din băutură și mi-am clătit zona superioară de vest cu scotch. — Cu cât e mai jos pe scara socială, cu atât îți poți permite mai multe libertăți cu el. Poți să faci cu el tot ce-ți trece prin cap, zău. Asta naște dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asta am și intrat aici. Pufni. Havana... Măcar de s-ar fi cărat acolo prostovanu’. Dar așa, Mexic... Pufni iar, și mai amuzată, cu vădit dispreț. Mai calici ăia decât noi. Am văzut și la cinema cum mănâncă la piață clătite cu ploșnițe. Le fugea alea pe obraji și le aduna cu palma și le băga la loc în gură. Îți dai seama? Și cu dulceață, magiun sau marmeladă de-aia de-a lor. Să te mai sărute după aia careva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-a spălat fața, a tușit pentru a-și curăța gâtlejul de gustul de tutun macerat pe care-l simte din ce În mai neplăcut În fiecare dimineață, și-a clătit gura cu apă și s-a frecat puțin cu degetul pe dinții din față păstrând În tot acest timp În minte Întrebarea cât o fi ceasul. Nimic schimbat În peisajul de dincolo de fereastră nici În momentul În care el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mi se pară normal să mă terorizez În privința mâncării. Ceea ce făcea să pară și mai ciudat faptul că Penelope a comandat ce mâncam noi de obicei - o omletă din trei ouă cu brânză, cartofi cu ceapă, apoi un maldăr de clătite cu ciocolată și un pumn de unt topit. Își arcui sprâncenele când mă auzi comandând omletă din albuș cu spanac și roșii și două felii de pâine din făină integrală, dar se abținu cu amabilitate de la orice comentariu, În afară de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
făcu frică. Gordean și Băiat Drăguț deveniră niște siluete de carton, niște răufăcători în care să-și descarce pistolul. Ieși numaidecât pe ușă, trântind-o. Vomită în stradă, găsi un furtun în fața casei de alături, bău niște apă și își clăti fața. Apoi, calmat, se sui în Chevy-ul lui și îl parcă pe partea cealaltă a șoselei, așteptând cu farurile stinse. Băiat Drăguț ieși din casă după douăzeci de minute și o porni spre pasarela care ducea la plajă. Danny îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
va fi una revoluționară pentru... Știindu-i slăbiciunea, l-am întrerupt: - Vezi că ți-am adus o pungă cu tomate! și l-am îndrumat forțat spre cumpărăturile din biroul meu de vizavi. Am închis bine ușa după el, mi-am clătit nițel mâinile și am cuplat golatérul șaterrat la una din fantele cilindrului ce părea că de-abia așteaptă asta. Siguranțele au început să pâlpâie simetric și în vârf s-a deschis ca un fel de borcan. Circumspect, i-am atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
bambus pentru mesaje ale împăratului Hsien Feng. E pentru a-i aduce aminte Majestății Sale Împăratul de existența dumneavoastră. Celelalte doamne, în palatele lor, fac la fel. — De unde știi? — Am frați de cruce care îmi raportează din toate palatele. Îmi clătesc gura cu o ceașcă de ceai verde. Potrivit obiceiului, ar trebui să dorm un pic după masă, dar mintea mea nu vrea să se relaxeze. Văd cu ochii minții o luptă în care fiecare concubină e un soldat deghizat. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
grabă din sală și izgonesc servitoarele înainte ca ele să mă poată urma. Așezată pe vasul de toaletă, respir adânc de câteva ori. Durerea din partea dreaptă a capului s-a întins acum și în cea stângă. Mă ridic și îmi clătesc mâinile și fața cu apă rece. Când intru din nou în sală, văd că Tung Chih își roade bavețica. Mulțimea stă încă răbdătoare. Așteptările lor mă devastează. E o greșeală să faci un copil să poarte povara Chinei! Însă știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Împingea În canalele de irigație. Gropanul era legat de Dunăre printr-un canal lung, Îngust și adânc. Apa lui nu semăna cu a din jăpși: era limpede, rece și verzuie și ascundea În nemișcarea ei taina adâncurilor de nimeni văzute. Clătiră plasa În apa cea limpede și o Întinseră la uscat pe iarbă. Se apucară de foc. Lică meșteșugise o Întreagă clădire de uscături și bucăți de buturugă. Zicea că pentru o friptură bună Îți trebuie jar ca lumea. Făcuse așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucra cu metodă. După ce băiatul de deasupra se dezlănțuia și se deșerta, strângând-o În brațe de să-i ia răsuflarea, cobora din pat și, În timp ce acela Își trăgea nădragii, prindea ligheanul Între glezne, se apleca din genunchi și se clătea. Striga către ușă: „Altul!”. Soldatul intra. Ea smulgea prosopul, Îl așternea pe pat, se așeza pe el și depărta genunchii. Trecuseră demult de șase, dar fetele nu protestaseră. Câte unii, când terminau, ziceau „mulțumesc” sau „sărut mâna”. Soarele Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
babelor. Ileana Cosânzeana avea pielea albă, părul galben numai inele, ochi albaștri. Era Îmbrăcată Într-o cămașă lungă, ușoară ca norii cei cuminți, Încinsă la mijloc cu bete roșii. Dintr-o carafă străvezie Îi turna apă lui Făt-Frumos, care Își clătea paloșul de sânge. Avea cizme până la genunchi, chimir lat de piele, cușmă cu pană de păun peste pletele negre care Îi cădeau pe umeri. Se așeză, bătrânește, pe un scaun cu trei picioare, propti sabia pe un butuc gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
politica demografică de atunci interzicea fabricarea ori comercializarea contraceptivelor - cumpărat de mine Încă din vară de la niște turiști polonezi, făcut dintr-un cauciuc gros prin care nu se simțea mai nimica: totuși, aveam grijă ca după fiecare folosire să-l clătesc, să-l șterg bine cu prosopul și să presar peste el pudră de talc; În cele din urmă s-a făcut ferfeniță și, În locul lui, a trebuit să folosim vestita aspirină, care ei Îi provoca usturimi, iar pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]