179,090 matches
-
pentru formele care nu pot exprima o variație flexionară” (p. 61), scindarea funcțiilor de marcă de caz și marcă de individualizare în construcții cu „dublă articulare”, precum lu șefu’, rolul articolului în adaptarea împrumuturilor recente la sistemul morfosintactic românesc, extinderea clasei de adjective invariabile etc. Un discurs clar, impecabil articulat și permanent susținut de mulțimea exemplelor e stimulativ deopotrivă în planul științific (prin numeroase sugestii pe care le oferă pentru noi teme de cercetare) și în cel didactic (propunînd o abordare
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
din viața culturală americană. Departe de Angela Marinescu o astfel de perspectivă, atitudinile ei polemice vizîndu-i tocmai pe membrii Grupului pentru Dialog Social și ideile lor globaliste, pro-atlantiste. Dacă în privința calității umane și intelectuale a celor mai mulți dintre membrii așa-zisei „clase politice” caracterizările deloc flatante ale autoarei corespund realității (excelent este în acest sens pamfletul Don-Juanii politici sau de ce mi-a fost respins articolul de revista Play-Boy), mult mai discutabile sunt pozițiile sale naționaliste și antiglobaliste. E drept, considerațiile Angelei Marinescu
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
a provocat o eliberare de energie uriașă, care a reanimat miraculos defunctul model fotbalistic englez ș...ț Anglia proiectelor de masă, cu oțelării monumentale, orașe atârnate de mine și docuri fără pauză de comenzi, e tot mai mult națiunea unei clase muncitoare care încetează să semene cu proletariatul clasic și prinde gustul a ceea ce numim astăzi pretențios entertainment. Cu alte cuvinte, poporul se duce la fotbal ca și până atunci, dar, mai nou, merge și la concerte pop, iar pe stadion
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
însă, pe-o așa vreme, cine mai stă să alcătuiască nu-știu-ce fraze academice ? Totul e să spui ceva care să adie a iz electoral - care-i problema 1) ? Din păcate, sau, poate, din cauza vizibilității reduse, Dumnezeu n-a observat că (,) clasa demnitarilor, pătrunsă de fiorul cam necunoscut al patriotismului, dorea să dea acest test de sacrificiu, drept care nu a pus vreun trâmbițaș din Apocalipsă să sune a pauză de publicitate - revenim în câteva secunde 2); precizare: la televiziune submultiplii secundei sunt
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
care e diferența. Că faimoasa formulă a liceului în trepte a trebuit să fie abandonată imediat după 1990, fiindcă nu funcționa defel, pare să se fi uitat. Lîncezește reforma? Acum avem deja, de cîteva săptămîni, planuri noi de învățămînt pentru clasele a IX-a și a X-a, care seamănă și ele, printr-o bizară coincidență, cu cele de prin anii ’80: tot cu „real” și „uman” - primul, potrivit tradiției, pentru „elevii buni”, celălalt pentru cei inapți de matematică plus inevitabilii
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
rezidă diferența rămîne însă un mister, de vreme ce ambele au același program școlar. Poate în acea oră de curriculum la decizia școlii, față de restul de 31 bătute în cuie (în mod excepțional, nu se știe exact de ce, scorul se schimbă, pentru clasa a IX-a umanistă, în 30 la 2!). Și pentru că tot a venit vorba, iată că și noile planuri-cadru („cadru” a ce?), aglomerate cu ore pînă la refuz, promovează aceeași subtilă filozofie educațională, potrivit căreia misiunea de căpătîi a școlii
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
promovează aceeași subtilă filozofie educațională, potrivit căreia misiunea de căpătîi a școlii e de a-i împiedica pe elevi să umble hojma pe străzi și prin discoteci, priponindu-i zdravăn în bănci. Dacă în cele 6-7 ore de stat în clasă zilnic li se pot da și niște teme care să-i țină acasă încă vreo 8 cu cartea și caietul sub nas, eventual sub supravegherea vigilentă a părinților, lucrurile sînt rezolvate. Bate reforma pasul pe loc? Vom avea în curînd
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
vigilentă a părinților, lucrurile sînt rezolvate. Bate reforma pasul pe loc? Vom avea în curînd programe făcute de experți cu darul divinației, care pot ghici fără greș care vor fi profilurile, specializările, filierele, planurile de învățămînt ș. a. m. d. pentru clasele a XI-a și a XII-a, care pot intui prin clarviziune ce mai înseamnă și ce va mai însemna de fapt „liceu” în gîndirea oficialilor cu drept de decizie prezenți și viitori. Vom avea apoi manuale noi pentru clasa
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
clasele a XI-a și a XII-a, care pot intui prin clarviziune ce mai înseamnă și ce va mai însemna de fapt „liceu” în gîndirea oficialilor cu drept de decizie prezenți și viitori. Vom avea apoi manuale noi pentru clasa a IX-a, așa cum sîntem asigurați în repetate rînduri, făcute de autori la fel de iscusiți, capabili să conceapă, să scrie și să editeze un manual cap-coadă în... două săptămîni! Nu mai merge reforma? Nu înflorește, ca ghioceii sub pătura de nea
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
a perimat în așteptarea modei retro. Mai sînt niște retușuri de făcut la aprecierea muncii profesorilor - de pildă, după ideea deja enunțată de a le judeca performanțele acestora în funcție de performanțele elevilor lor, după binecunoscutul, vreme de decenii înduratul principiu „primești clase bune, ești profesor emerit”. Ar mai fi de făcut un pic de disciplină în rîndul experților educaționali - cei care se ocupă de curriculum, evaluare, aprobarea manualelor, formarea cadrelor didactice etc. - strîngînd laolaltă, așa cum ne anunță oficialitățile că se va face
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
de ea? - fiindcă Europa e cu ochii pe noi și nu se cade să ieșim rău în statistici, și atunci vom putea declara mulțumiți: din reformă mai rămîn doar cele cîteva rînduri care încheie Anexa 1 a recentelor planuri-cadru pentru clasa a IX-a și a X-a, în care se descrie viitorul luminos al liceului românesc. Le citez, pentru umorul lor involuntar: „Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului va lansa în discuție publică, la începutul anului 2004, propunerile de planuri-cadru pentru
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
a IX-a și a X-a, în care se descrie viitorul luminos al liceului românesc. Le citez, pentru umorul lor involuntar: „Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului va lansa în discuție publică, la începutul anului 2004, propunerile de planuri-cadru pentru clasele a XI-a - a XII-a/a XIII-a. Opțiunea curriculară va fi, în acest caz, diferită, cu o orientare accentuată spre disciplinele de specialitate ale profilului/ specializării și cu o creștere semnificativă a opționalității.” Vă mulțumim, conducători iubiți!
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
care se descompune dar, în același timp, se poate recompune, reprezentând o serie de imagini digitale, raporturi matematice, coduri pure, pare eliberată de impuritățile materiei pieritoare. Acest joc de compoziție, decompoziție și recompoziție are loc într-un fost bufet de clasa I din gara orașului Basel („Gare du nord”), situat la frontiera germano-franco-elvețiană, un fost restaurant în stil baroc industrial, cu mult lemn întunecat și cu un mare ceas de gară. De curând a fost amenajat ca sală de concerte de
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
care îl are CVT pe linia populismului. Și în privința discursului naționalist. Că Becali n-are habar de politică? Facem pe proștii? Parlamentul e plin de cetățeni care nu știu ce votează și care își zic toți politicieni. Dacă am fi avut o clasă politică relativ calificată și responsabilă, Gigi Becali n-ar fi ieșit la bătaie, ci și-ar fi văzut de afacerile și de sportul lui fotbalistic. Dar, ca fapt divers, îi merg afacerile atît de bine lui Gigi Becali cu fotbalul
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
arăpașului, și nici nu ne trece prin minte să ezităm între modernitatea gulerelor albe catolice și bărbile sure ale mărimilor noastre bisericești. Pe cât suntem de compacți la bază, pe atât de mult ne plac, urcând scara ierarhică, semnele distinctive ale claselor. Dacă în Occident, uniformele soldaților și îmbrăcămintea preoților se apropie din ce în ce mai mult de hainele civile, în România e încurajată înzorzonarea kitsch și împăunarea agresivă. Pesedeii au înțeles perfect așteptările populației și s-au specializat în driblingul amețitor între cenușiul pe
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
și naziștii, comuniștii au comis crime în virtutea ideologiei lor”, scrie editorialistul la pagina 133. Cred că între cele două ideologii criminale există o deosebire fundamentală. În vreme ce naziștii au ucis în mod explicit în numele rasei, comuniștii au ucis în numele luptei de clasă. Victimele comunismului (numeric superioare celor ale nazismului) nu au fost selectate programatic în virtutea apartenenței la o rasă. Printre milioanele de nevinovați uciși de Stalin presupun că cei mai mulți au fost ruși, iar Maniu, Gheorghe Brătianu ori Lucrețiu Pătrășcanu au fost închiși
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
1948-1953) se știe astăzi totul în mare, dar mai nimic în mod concret. Se știe că epoca este cea a proletcultismului pur și dur în care direcțiile de manifestare artistică erau riguros subsumate principalelor direcții trasate de partid: lupta de clasă (cu varianta sa internațională: lupta împotriva „imperialismului american”), respectiv cultul partidului, adorația marelui conducător (Stalin) și a martirilor comuniști, reali sau inventați, după modelul slavosloviei ortodoxe. Pe de altă parte, nici măcar în timpul regimului comunist literatura din această perioadă nu a
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
română sub comunism. Poezia I) umple un gol important în istoria literaturii române. Eugen Negrici constată că poezia publicată în România între abdicarea Regelui Mihai și moartea lui Stalin a fost una eminamente agitatorică, subsumată teoriei politice a luptei de clasă. Sursele „esteticii roșii” trebuie căutate, de aceea, nu în tratatele vreunui mai puțin cunoscut critic de direcție, ci în operele de bază ale marxism leninismului. În plus, spune autorul, „obligatorie cu adevărat este recitirea atentă a cuvîntărilor liderilor români (și
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
poezia se transformă într-o sui-generis relație de comunicare între un emitent și un destinatar. Destinatarul poeziei nu mai este însă cititorul cultivat, „pervertit de modelele burgheze”, ci, dimpotrivă, țăranii semianalfabeți, muncitorii cu o educație precară, copiii aflați în primele clase de școală, altfel spus, toți cei capabili să primească „bacilul luptei de clasă”. Firește, o dată identificată ținta, trebuie găsite modalitățile de comunicare cele mai eficiente, pentru ca mesajele să fie decodificate corect de către destinatar. Aici se produce principalul scurtcircuit cu evoluția
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
un destinatar. Destinatarul poeziei nu mai este însă cititorul cultivat, „pervertit de modelele burgheze”, ci, dimpotrivă, țăranii semianalfabeți, muncitorii cu o educație precară, copiii aflați în primele clase de școală, altfel spus, toți cei capabili să primească „bacilul luptei de clasă”. Firește, o dată identificată ținta, trebuie găsite modalitățile de comunicare cele mai eficiente, pentru ca mesajele să fie decodificate corect de către destinatar. Aici se produce principalul scurtcircuit cu evoluția întregii poezii a secolului XX pentru că noua estetică, de sorginte stalinistă, solicită ferm
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
n-a reușit s-o depisteze Plătică.” (p. 105) La rîndul lui, obosit de efortul cotidian de “depistare” (și degustare) a țuicii și rachiului, Plătică senior nu mai are răgazul să se ocupe de fiu, Plătică Dan Sorin (9 ani, clasa a IV-a, nota 7 la purtare), care își face de cap la școală. În spiritul valorilor tovărășești ale “depistării” reciproce, familia avortonilor socialismului se completează astfel cu micul delator al clasei, care încearcă să-și facă uitate chiulul și
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
ocupe de fiu, Plătică Dan Sorin (9 ani, clasa a IV-a, nota 7 la purtare), care își face de cap la școală. În spiritul valorilor tovărășești ale “depistării” reciproce, familia avortonilor socialismului se completează astfel cu micul delator al clasei, care încearcă să-și facă uitate chiulul și indisciplina turnînd colegi nevinovați “tovarășei învățătoare”: “Iar eu încerc s-o ajut, să-i spun care sînt adevărații vinovați, pentru că ei nu vor să recunoască singuri.” (p. 118) Obiceiul pîrîtului, încurajat de
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
relateze cum a fost “lovit în cap de o macara, manipulată cu neatenție” (p. 127 -ca și cum macaraua ar fi o jucărie sau un mic obiect casnic, ce ar putea fi manevrat “neatent”), iar lui Plătică Jr., elevul de clasa a IV -a, îi obține părerea personală (mediată, pesemne, de învățarea pe de rost a unei lecții școlare debile și politizate) despre Mihai Viteazul: “Mihai Viteazul. Mihai Viteazul a izbîndit în multe lupte. El ținea cu poporul, iar poporul îl
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
legate de noțiunea de „sistem”: cu alte cuvinte, mi-a venit mai ușor să observ și să memorez relația, legătura, raportul dintre două lucruri decît lucrurile înseși; care nu-mi spuneau nimic înainte de a reuși să le includ într-o clasă generală. Dacă voi ajunge la vîrsta memoriilor, îmi va fi cu neputință să redau ceva din atmosfera, întîmplările, figurile, vorbele, în mijlocul cărora am trăit. Îmi va fi mai la îndemînă să le inventez! Și, inventîndu-le, să le sistematizez în raport cu o
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
umplerea formei, nu renunțarea la ea! În fine, ca să nu mai fie nici un echivoc: „Și, fiindcă a da înapoi este cu neputință (sublinierea mea - N.M.), nouă nu ne rămîne pentru existența noastră națională altă alternativă decît de a cere de la clasele noastre culte atîta conștiință cîtă trebuie să o aibă și atîta știință cîtă o pot avea.” Să notăm importanța dată de Maiorescu acestei conștiințe culturale în toate momentele conceperii tezei sale, importanță care explică de ce voia el să dezvolte învățămîntul
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]