1,904 matches
-
Antoni Stanisław Brodowski (26 decembrie 1784, Varșovia - 31 martie 1832, Varșovia) a fost un pictor și pedagog de excepție, reprezentant de seamă al clasicismului în arta poloneză. Antoni Brodowaski s-a născut în anul 1784 la Varșovia și a fost botezat pe data de 26 decembrie. El a deprins arta picturii de la Felix Ivo Leicher, fiind instruit în particular, acasă și prin școli private
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
lui Antoni Bodowski este datorat portretelor sale, el fiind cel mai mare portretist polonez al vremii sale, exemplu în acest sens fiind „"Portretul fratelui Karol"” (realizat în anul 1815, aflat astăzi la Muzeul Național din Varșovia). Antoni Brodowski părăsește canoanele clasicismului prefigurând tendințele romantismului prin care efortul pictorului este direcționat în reflectarea cât mai bună a caracterului și a lumii interioare ale persoanelor apropiate. Părul lui Karol este învolburat, ochii mari și expresivi, privirea melancolică, la gât are legată o batistă
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
Satirizarea viciilor orânduirii feudale și evocarea realităților sociale constituie alte caracteristici ale literaturii pașoptiste, scriitorii ironizând cu severitate moravurile societății, condamnând cu fermitate abuzurile și nedreptățile manifestate în epocă. Din punct de vedere compozițional, operele scriitorilor pașoptiști împletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat și o mare varietate de specii literare: oda, elegia, meditația, epistola, satira, fabula, pastelul, idila, sonetul, balada. Majoritatea poeților pașoptiști s-au înscris definitiv în patrimoniul literaturii române. Gheorghe Asachi - introduce sonetul în poezia
Poezia pașoptistă () [Corola-website/Science/316923_a_318252]
-
de sânge și a marii burghezii în era proletară. În prefața cărții autorul își anunță cititorii că nu scrie o istorie a literaturii spaniole ci își publică propriile considerații sub forma unor eseuri. Studiul se deschide cu un celebru articol, "Clasicism, romantism, baroc" și analizează motive celebre ale literaturii spaniole, curente literare(picarescul), sau opere fundamentale care îi drept autori pe Miguel de Cervantes, Baltasar Gracian, sau Calderon de la Barca, se ocupă de misticii spanioli sau de literatura mariologică, de geneza
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
naturii suprapunîndu-se stărilor de spirit. Cea mai puțin valoroasă este poezia văicăreață („Plîng, oftez, suspin, mă vaiet!”) deși ea l-a impresionat pe Eminescu.Versurile sale erotice ("Poezii, alcătuiri și tălmăciri" 1856) îmbină inspirația anacreontică, în maniera poeziei galante aparținând clasicismului decadent francez, cu lirica lăutărească a timpului. Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniță Sandu Sturdza și către mitropolitul Veniamin Costache conțin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării limbii române și ale emancipării culturale a țării. A făcut și unele traduceri
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
cele ale lui Geber. În lucrarea "Kitab-al-Asrar", se ocupă cu preparea substanțelor chimice și utilizarea acestora. Pentru a extrage diverse uleiuri, Avicenna utilizează metoda distilării. Civilizația arabo-musulmană a jucat un rol important în istoria matematicii prin păstrarea și aprofundarea moștenirii clasicismului antic. Exemple: traducerea lucrărilor lui Euclid, preluarea cifrelor indiene, cunoscute ulterior ca "cifre arabe". Punctul de plecare al matematicii islamice îl constituie știința greacă și indiană. Cel mai cunoscut savant islamic din domeniu matematicii este Al-Horezmi, care poate fi considerat
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
sau Jacques-Ange Gabriel (n. 23 octombrie 1698, Paris - 4 ianuarie 1782, Paris) a fost un arhitect și decorator francez și prim arhitect al regelui (1742-1775) Ludovic al XV-lea. El este considerat unul dintre cei mai mari exponenți ai clasicismului francez. Gabriel provine dintr-o familie importantă de arhitecți. Străbunicul Jacques a realizat în secolul al 16-lea, vechea primărie din Rouen, bunicul lui Jacques IV Gabriel (1630-1686) a fost constructor a "Castelului de Choisy" și în Paris a podului
Ange-Jacques Gabriel () [Corola-website/Science/334081_a_335410]
-
este relativ minoră, constând în special din recenzii de cărți scrise de autori români sau străini. În studiul său despre Anghel Demetriescu, Octaviu Papadima relevă faptul că aceste prime articole relevă trăsăturile care aveau să caracterizeze întreaga sa operă ulterioară: clasicism, conservatorism, erudiție. Nicolae Iorga îl consideră împreună cu Dimitrie Aug. Laurian, Gheorghe Păucescu și încă câțiva, printre cei mai buni din tinerimea din Bucureștii anilor 1870. În același timp, Anghel Demetriescu publică lucrări cu caracter didactic. Ele traduce două volume de
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
au circulat prin Rusia la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de al XIX-lea. Universitatea din Harkov a devenit un important centru cultural care atrăgea tinerii studioși cu predilecție din sudul Rusiei. În această efervenscență a ideilor, clasicismul cu vechile lui tipare este influențat de mișcarea idelogică a lui Johann Gottfried von Herder, clasicismul reorientându-se către valorificarea creației populare și idealizarea trecutului. Cea mai parte a lucrărilor lui Alexandru Hâjdeu sunt tributare acestei mișcări. Din anul 1829, Alexandru
Alexandru Hâjdeu () [Corola-website/Science/303463_a_304792]
-
-lea. Universitatea din Harkov a devenit un important centru cultural care atrăgea tinerii studioși cu predilecție din sudul Rusiei. În această efervenscență a ideilor, clasicismul cu vechile lui tipare este influențat de mișcarea idelogică a lui Johann Gottfried von Herder, clasicismul reorientându-se către valorificarea creației populare și idealizarea trecutului. Cea mai parte a lucrărilor lui Alexandru Hâjdeu sunt tributare acestei mișcări. Din anul 1829, Alexandru urmează cursurile facultății din Harkov unde studiază științele naturale, istoria, dreptul, filozofia, etnografia și limbile clasice
Alexandru Hâjdeu () [Corola-website/Science/303463_a_304792]
-
M. Cantacuzino, O. Doicescu). - „Arhitectura și peizajul”. - „Spre Washington". - „Proporția”, rubrica „Dicționar”. - „Despre o arhitectură românească”. - „Învățământul plastic” (propuneri pentru o nouă metodă). - „Pictura bisericească”. - „Comentariu la un capitol”. In numărul II, 1940 - „Contra mașinismului”. - „Arta și tehnica”. - „Armonie”, „Atena”, „Clasicism”, rubrica „Dicționar”. - „Amateorism și urbanism”. - „Mitocanul ca factor al civilizației românești?”. - „Diferențialele Divine” - Lucian Blaga”. - „Despre pictura bisericească”. In numărul III, 1941 - „Coordonare” (G. M. Cantacuzino, O. Doicescu). - „Catedrala din Chartres”. - „Moldova”, „Profil”, rubrica „Dicționar”. - „Arhitectura industrială și Hans Hertlein
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
românești?”. - „Diferențialele Divine” - Lucian Blaga”. - „Despre pictura bisericească”. In numărul III, 1941 - „Coordonare” (G. M. Cantacuzino, O. Doicescu). - „Catedrala din Chartres”. - „Moldova”, „Profil”, rubrica „Dicționar”. - „Arhitectura industrială și Hans Hertlein”. - „Tema în artă” (semnat S.). - „Despre influențe” (semnat S.) - „Despre clasicism” ("Titu Maiorescu", de E. Lovinescu), recenzie. - „O carte uitată” In numărul IV , 1942 - „Orient-Occident” - „Atitudinea critică a lui André Gide” - „Extrados”, „Intrados”, rubrica „Dicționar” - „Aerofuturismul lui Marinetti explicat de Wolf von Aichelburg” - „V. Beneș - o metodă a criticii” - „Despre personalitatea
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
cu George Frideric Handel pe care Telemann îl cunoștea personal. Muzica lui Telemann incorporează câteva stiluri naționale (francez și italian) și uneori este inspirată din muzica folclorică poloneză. Astăzi Telemann este considerat un important compozitor de tranziție de la baroc la clasicism. Telemann s-a născut în Magdeburg, capitala Ducatului de Magdeburg, Brandenburg-Prusia într-o familie din clasa mijlocie superioară. Părinții săi au fost Heinrich Telemann, diacon la Biserica Sfântului Duh ("Heilige-Geist-Kirche") din Madgeburg, și Maria Haltmeier, fiica unui cler din Regensburg
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
cu ediția critică Bärenreiter din anii 1950. Astăzi fiecare lucrare a lui Telemann are un număr TWV care corespunde "Telemann-Werke-Verzeichnis" ("Catalogul lucrărilor lui Telemann"). Muzica lui Telemann a fost una dintre cele mai importante elemente de tranziție de la baroc la clasicism. Începând cu anii 1710 a devenit unul din creatorii și cei mai mare reprezentanți al așa numitului stil german mixt, un amalgam de stiluri germane, franceze, italiene și poloneze. De-a lungul anilor muzica s-a schimbat gradual și a
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
în limba germană: "Hellenismus"), implică o vastă arie geografică și o îndelungată perioadă de timp, fapt din care decurge și o mare varietate a producțiilor artistice din epoca respectivă. a fost mult timp considerată decadentă în comparație cu "epoca de aur" a clasicismului atenian. Plinius cel Bătrân, în ""Istoria Naturală"" (XXXIV, 52), după ce descrie sculptura din perioada clasică, scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele mai cunoscute, ca "Venus din Milo
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
origine greacă, care a impus limba, cultura și obceiurile comune grecești, absorbind în același timp importante elemente din tradițiile populației locale. Arta elenistică, ca și alte manifestări ale culturii și civilizației din epoca respectivă, s-a dezvoltat din simbioza dintre clasicismul artistic grec și tradițiile popoarelor din Asia Mică, Siria, Fenicia, Mesopotamia, Persia și Egipt, datorită schimburilor permanente dintre dominatori și localnici. Suveranii elenistici, urmând exemplul lui Alexandru, au favorizat propria lor divinizare, în interesul dominării unor teritorii atât de întinse
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
cu rigiditatea Bisericii Catolice. S-a format o elită culturală și artistică, în care artistul plastic a evadat din anonimatul ghildei, devenind o personalitate cu un nume și cu un stil propriu de exprimare. Gotica cleziastică central-europeană a cedat locul clasicismului greco-roman, nudului, perspectivei și antropocentrismului. Artiști ca Michelozzo di Bartolomeo Michelozzi zis Michelozzo (Florența, 1396 - 1472 - sculptor și arhitect), Masolino da Panicale (Panicale în Valdarno-Arezzo, 1383 - 1440) și Tommaso di Cristoforo Fini, pictori florentini au avut un rol fundamental în
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
modern” versus „stil vechi”, (art nouveau contre art ancien - cum spuneau francezii), evocă pe de o parte complementaritatea, iar pe de altă parte, disocierea relativă dintre cuceririle unui prezent și ale unui trecut în genere apropiat. Fiindcă, de pildă, modernii Clasicismului în literatură nu se raportau la literatura Evului Mediu, ci la fenomene beletrisitce aparținătoare Renașterii sau Barocului. De aceea, într-un sens extins, termenul de „modern” sau „modernism” definește anumite opțiuni apropiate, vecine cronologic, legate de reflecții asupra actului artistic
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
total. De la organizarea fiecărui sunet, fiecărui parametru, la organizare zero. Într-adevăr, ciudată această simultaneitate dizarmonică. Gândiți-vă ce înseamnă ea, dacă o raportăm ca factor de schimbare a limbajului, a manierelor, a tehnicilor specifice la Renaștere, la Baroc , la Clasicism. Serialismul durează cam 2025 de ani, după care ne confruntăm cu direcții în succesiune ce introduc în percepția ascultătorilor, a publicului, o enormă dificultate de a „digera” inovațiile. Deschid o paranteză și intru apoi în problematica anvizajată. În orice operă
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
la Muzeul Palatelor Brâncovenești Mogoșoaia, nu are o îndreptățire de tehnicism estetic, nu se revendică de la analogii din istoria spectacolului - cutare parte precedând intrarea Corului, la antici, ori articulând uvertura și primul act, în partiturile tragediei lirice, cum o elaborase clasicismul. Dacă adopta scriitura greacă, Prologos și o întipărește în suprafață efigiei pictate, că urma a unei strădanii impavide, calm încrezătoare, este pentru că, astfel, devenite un soi de labarum al dreptei vestiri, tablourile să desfacă, mereu emergentă din axul lor constructiv
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
au început să primească învățații greci încă din secolele XI și XII. Cancelarul Florenței Coluccio Salutati a început acest schimb cultural în 1396 invitând un cărturar bizantin să prezinte o lectură la Universitatea din Florența. Această sete a italienilor pentru clasicismul latin combinată cu cunoașterea limbii grecești au fost factorii care au motivat Renașterea. Grecii care au rămas în Constantinopol au fost în majoritate locuitorii cartierelor "Fanar" și "Galata". Mulți fanarioți, cum au fost numiți, s-au dovedit a fi sfetnici
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
germană "Literatursprache") nu se referă la tipul de limbă național unitar, ci pur și simplu numai la limbajul operelor literare (fie chiar dialectale)”. Această concepție se vede bine în cazul limbii franceze. Standardizarea limbii literare a avut loc în perioada clasicismului (secolul al XVII-lea), pe baza limbajului aristocrației de la curtea regelui, care era foarte diferit de limba vorbită efectiv în afara acesteia. Normele limbii literare au fost urmate de scriitorii importanți ai acelui secol și ai celui următor. Ele au fost
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
școli. Astfel, în acea epocă, limba literară se confunda cu limba standard. Limba literară a evoluat cu timpul prin acceptarea de elemente ale limbii efectiv folosite de vorbitori, datorită unor factori externi, cum a fost atitudinea rebelă a romantismului față de clasicism. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, limba literară s-a îndepărtat și mai mult de standardul fixat în perioada clasicismului, rămânând totuși autonomă față de limba comună prin trăsături care îi erau proprii. De la sfârșitul secolului al
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
efectiv folosite de vorbitori, datorită unor factori externi, cum a fost atitudinea rebelă a romantismului față de clasicism. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, limba literară s-a îndepărtat și mai mult de standardul fixat în perioada clasicismului, rămânând totuși autonomă față de limba comună prin trăsături care îi erau proprii. De la sfârșitul secolului al XX-lea, literatura a încetat să se mai perceapă sau să se vrea autonomă din punctul de vedere al limbii. Limba literaturii artistice actuale
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
literar-artistic al Scânteii tineretului", "Magazin", "Contrapunct", "Litere", "Viața Basarabiei", "Literatura și arta" (Chișinău), "Climate literare" (Târgoviște), "Armonia" (Târgoviște), "Agero" (Stuttgart) și altele. A colaborat, de asemenea, în perioada 2004-2010, la Radio România Cultural, în cadrul rubricii "ZĂRI ȘI ETAPE. Orizonturi ale clasicismului/ realismului românesc". Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990), al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (din 2006) și al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 2008). Poezie: Roman: Critică literară, eseu, publicistică: Ediții: Cornel Regman, "Viața românească", nr. 2, februarie
Tudor Cristea () [Corola-website/Science/319353_a_320682]