608 matches
-
pe drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și zgomotoasă, claxoanele răsunând fără întrerupere. — Am ajuns. Au parcat lângă o clădire care părea diferită de celelalte. Era masivă, cu piatra curată și sticlă groasă la geamuri. Văzu un indicator în care se mulțumea guvernului Japoniei și Uniunii Europene. Un minister. Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el, rămânând exact în coada sa. Kishon semnaliză încă o dată, schimbând din nou banda, de data asta alegând-o pe cea din exterior, cea mai lentă. Dar BMW-ul stătea lipit de el, agățat de coada lui. Kishon apăsă pe claxon, cerându-i șoferului să mărească distanța. Dar efectul fu invers. Simți cum BMW-ul îi atinge bara de protecție din spate. Kishon claxonă din nou. Încetinește. Acum BMW-ul îl izbi din plin. Se uită în oglindă, apoi în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
locului. Regula de Argint a Prudenței pentru Femeile din Istanbul: Când sunteți agresate pe stradă, nu vă pierdeți cumpătul, fiindcă o femeie care-și pierde cumpătul În fața agresiunii nu face decât să-și Înrăutățească situația! Taximetristul a izbucnit În râs, claxonul Toyotei din spate a urlat din nou, ploaia s-a Întețit, câțiva trecători și-au manifestat zgomotos dezaprobarea, deși era greu de spus spre ce anume erau Îndreptate reproșurile lor. În mijlocul acelei agitații, Zeliha a zărit un autocolant fluorescent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încă o dată pentru a reveni la poziția inițială. Emboîté! — A face balet e ca și cum ai scrie poezie cu trupul, a murmurat Poetul Extrem de Netalentat. S-a instalat o toropeală mohorâtă. Undeva, departe se auzeau zgomotele orașului, un amalgam de sirene, claxoane, strigăte și râsete, Însoțite de țipetele pescărușilor. Au intrat câțiva clienți noi, câțiva au ieșit. Unul dintre chelneri a căzut cu o tavă plină de pahare. Altul a adus o mătură și clienții l-au urmărit cu indiferență cum mătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era acolo. Fran fu luată prin surprindere de profunda dezamăgire pe care o simțea și își spuse că era din cauză că venise pregătită pentru o confruntare. Își reprimă decepția refăcându-și rujul în oglinda retrovizoare. Țipătul neașteptat și strident al unui claxon chiar în spatele ei o făcu să tresară și să-și deseneze pe față o linie de la ureche la nas, ce evoca perioada roșie din creația lui Picasso, cea care a urmat perioadei albastre. Îmi blochezi spațiul de parcare, îi atrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ceva În rucsacul fiicei. Camilla, educată ca Întotdeauna, se opri, așteptând-o. O fetiță ca un Îngeraș, plină de atenție față de oricine, dar mai ales față de mama ei. Adevărată fericire, neașteptată, de prea scurtă durată, Însă. Brusc, spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din fluviul din apropiere. Aerul rece al nopții o lovi ca o rafală. Dar răul Începuse să crească. Sunt prea multe lucruri, prea multe sunete, prea multă lumină, lumea e un caleidoscop, o inexorabilă mașină din carne și metal. Intermitența claxoanelor, mașinilor, vocilor, a muzicii intră În ea ca interferențele Într-o stație de radio, iar zgomotul creștea. Un zgomot continuu, surd, profund, ca respirația unui monstru necunoscut. Urcă, urcă, urcă, În creier, În bulbii oculari, urcă asemenea unui val, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămase Înțepenit. „Băga-mi-aș! Înjură el printre dinți, ah, băga-mi-aș!” Un Jaguar care venea cu 220 de kilometri la oră frână violent, fu cât pe ce să izbească celălalt parapet și plecă mai departe În vacarm de claxoane. Bruno ieși din mașină și amenință cu pumnul În direcția lui. „Poponarule! urlă el, poponar nenorocit!” Apoi Întoarse mașina și Își continuă drumul. Locul Schimbării a fost creat În 1975 de un grup de foști „șaizecioptiști” (la drept vorbind, niciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
murit la San Juan. Și dacă, așa cum voiam eu, aș fi tras un somn bun În patul meu, m‑aș fi trezit mort. Rosamund zicea că fără oxigen n‑aș fi putut trece noaptea. Pe măsură ce se Însera, ciorile Își sunau claxoanele. Aici deveniseră păsări urbane. Un poet francez le numise les corbeaux délicieux - dar care poet anume? Mă Îndoiesc că măcar Ravelstein ar fi știut. Mintea mea nu mai izbutea să se urmărească pe sine. Dar eram convins că pernele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Popa se dă jos din primul 34 într-un buluc de lume înfofolită care se repede spre piață. Un 21 tocmai sosește în stație. Pensionarul aleargă în L, săritura calului, și îl prinde, în vreme ce în urma lui răsună un uragan de claxoane și înjurături. Curios, doar nu se grăbește nicăieri, și cu toate astea face mereu așa, sprintează după autobuze și tramvaie, se pogoară pe scările metroului cu velocități periculoase ca să apuce să țâșnească înăuntru înaintea anunțului Atenție, se închid ușile... Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nimenea. Da’ de soru-ta, Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de Claxon, șoferu de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o judecați voi pă mama? Fără să mai aștepte ca bărbatul să mai spună ceva, fata luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
capul? Unde va fi capul? Cine a luat capul?, întrebă acela, cu vocea preschimbată într-un chițăit ascuțit, repezit. Aici e marea taină a vieții voastre! Nici nu apucă să își isprăvească vorbele și dispăru. Fără fum, fără furtună, fără claxoane, fără motiv. Dispăru. Cei doi se priviră speriați, grei, stane de piatră. Întoarseră capul spre Biluță Preda și-l văzură cum, într-adevăr, trăgea furtunul din a doua cabină cu un alt braț lipit de gura lui. - Dom’... Dom’ Aulius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alegerea prefectului. Umblă ai lui Brandaburlea și cu vorba că Irineu a lucrat cu securiștii, din seminar, sau facultate, cum e la ei cu studiile. Că altfel, chipurile, nu ajungea vicar. Prostii de-astea. Era unul Macatist, șoferul lui Goncea. Claxon îi spuneau toți. Ăsta cel puțin parcă înnebunea când auzea de protopop, de Irineu. Peste tot vorbea că tot neamul lor de popi se avea aproape cu securiștii. Ce era la gura lui. Niște mizerii de... A murit de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unde s-a mai pomenit, și într-adevăr că nu se mai pomenise, pentru că era un ambuteiaj autentic, adică nu un șir de mașini târându-se pe o stradă, ci o adevărată conspirație a nemișcării, așa cum am putut auzi din claxoanele care răsunau de peste tot; în sfârșit, mi-am făcut loc și m-am apropiat de geam. Oamenii de pe trotuar se uitau la ceva din depărtare, unii își duceau mâna la gură, și probabil că se întâmplase un accident, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
larg. Zgomotul asurzitor al traficului pătrunse ca o haită de câini de vânătoare. Douăsprezece etaje mai jos, imensul bulevard al Republicii apărea congestionat cât vedeai cu ochii, de la Nord la Sud, și o mie de automobiliști nervoși făceau să răsune claxoanele știind că eforturile lor vor fi zadarnice. Nori de fum negru se înălțau de la tobele de eșapament ale autobuzelor și un miros greu de benzină de proastă calitate plutea deasupra orașului, lipindu-se de fațadele edificiilor, de reclamele luminoase, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din nou să caute alt bidon cu benzină. Pe șosea, un camion căpătase formă și se puteau distinge oamenii care își agitau armele în partea lui înaltă. Se auziră primele împușcături, destul de imprecise, care se confundau cu sunetul furios al claxonului și trosniturile flăcărilor ce se aprinseseră în trunchiurile învecinate. — Lasă-l pe ăla...! strigă el. Lasă-l, că o să te omoare... Dar Kano părea lovit de furia distrugerii și începu să stropească cu benzină ultima lui victimă. Huruitul motorului căpătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
curbe pentru a da voie camionului să treacă. Din când În când, câte-o mașină țâșnea pe lângă ei pe stânga, apoi se Înfigea la milimetru Între două dintre mașinile Înghesuite În urma camionului, forțându-le să se depărteze cu botul și claxonul. Uneori, câte-o mașină trăgea brusc pe dreapta și căuta un loc de parcare pe marginea prea Îngustă a drumului. Șoferul cobora, trăgea În sus capota și uneori făcea greșeala să deschidă radiatorul. Brunetti vru să sugereze să tragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a treia ieșire, Ambrogiani trase la dreapta și intră În traficul haotic de sâmbătă după-amiaza. Se târâră spre gara Mestre, luptându-se cu agresivitatea mașinilor de tot felul. Ambrogiani opri peste drum de ea, ignorând indicatorul de parcare interzisă și claxonul furios din partea unei mașini care voia să intre În spatele lui. — Ei bine? Întrebă el, uitându-se Înspre Brunetti. — Vezi ce poți afla despre Gamberetto, iar eu o să vorbesc cu câțiva oameni de aici. — Să te sun? — Nu de la bază. Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
m-aș duce cu el. —Eu nu vă stau în cale, s-a înfuriat Alice. Apoi s-a întors mânioasă, începând să meargă pe stradă fără să dea nici o atenție băltoacelor. Hugo, care, la rândul lui, nu dădea nici o atenție claxoanelor care răsunau în spate, a continuat să se târască în paralel cu ea, strigând și implorând-o, însă fără nici un rezultat. După câteva minute de marș furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deget ferm apăsând butonul de deschidere. Se trase sub copertina unui magazin care vindea aparatură electronică second-hand, iar moșulețul îl urmă. Sub copertină, închise umbrela și o rezemă de geam. Apoi... 11 Apoi se făcu o liniște de mormânt. Încetară claxoanele, zgomotele făcute de motoarele ambalate și toate celelalte... cuvinte nescrise ale orașului. Ploua în continuare, dar fără să se audă nimic. Un film mut, pornit dintr-o dată, ca și cum cineva ar fi apăsat pe un buton, fără să anunțe în prealabil
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o neașteptată stare de bine. După câteva minute - dacă și-ar fi privit din nou ceasul ar fi constatat că era aproape 21.45 -, se opri surprinsă și duse mâna la gură. În mijlocul șoselei, ca și cum nici nu ar fi auzit claxoanele șoferilor care încercau să-l atenționeze, un bărbat gesticula și țipa, certându-se cu un personaj nevăzut. Nu-i fu greu să îl recunoască. Scriitorul. Chiar el. Cel care venea la supermarket și, uneori, uita să mai plece, bărbatul care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Înțelegere a lumii pornind de la diferite bucăți ale puzzle-ului a sărit Într-o clipită În aer. Tot ceea ce câștigasem În cele câteva luni de austeritate s-a dus de râpă. Și totul a recăpĂtat viață. Străzi pline de trafic, claxoane, Adina Dabija 100 trotuare Înecate În zăpadă gri- verzuie, voci amestecate, grăbite, fericite, perfect lipsite de sens - viață. lumea a redevenit deo- dată vie, sălbatică, Înfricoșătoare, iar oamenii umblau iarăși pe străzi, fărĂ sfori, În carne și oase, habar n-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
înțelegere a lumii pornind de la diferite bucăți ale puzzle-ului a sărit într-o clipită în aer. Tot ceea ce câștigasem în cele câteva luni de austeritate s-a dus de râpă. Și totul a recăpătat viață. Străzi pline de trafic, claxoane, trotuare înecate în zăpadă gri-verzuie, voci amestecate, grăbite, fericite, perfect lipsite de sens - viață. Lumea a redevenit deodată vie, sălbatică, înfricoșătoare, iar oamenii umblau iarăși pe străzi, fără sfori, în carne și oase, habar n-având că fuseseră cu toții eliberați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pornea cu banda lui de motorizați pentru a regla conturile cu o alta, era treaz; niciodată nu se urcase pe motocicletă băut; de fapt, atunci, Începea un alt fel de beție: vuietul motoarelor forțate la maxim, mitraliera țevilor de eșapament, claxoanele, urletele trupei, strigătele admiratorilor, amestecate cu huiduielile unor trecători ostili, vîntul din față, care devenea aproape uragan, Îmbătau mai ceva decît alcoolul, diferit, ucigător, uneori. Thomas, norocos, se alesese doar cu bandaje, cu vreo două ghipsuri, cu cîțiva dinți zdrobiți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vremelnicului lor prieten, pentru sarea ei. Și motocicletele duseseră ceva din Thomas: fierul și cauciucul acestora căpătaseră mai multă rezistență, pentru că smulseseră din structura pasională a celui ce le Încăleca atomi nepuși În evidență de nici o fizică ori chimie; și claxonul avea ceva din strigătul călărețului; și spațiul străbătut Își lua partea, ducînd pînă la poli ceva din respirația celui ce credea că, gonind nebunește, va ajunge undeva. Thomas cel mic iubise mai tot, ființe, lucruri, cer, zăpadă, Îi urîse pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]