833 matches
-
redeveni dureros de naturală (atunci când te doare normalitatea, poți să te retragi, poate că ai băut prea mult, zâmbi). Proiectorul se stinse, scena rămase scufundată în întuneric, cuprinsă de o tristețe iremediabilă, se auzi zgomotul făcut de scaunele trase și clinchetul ultimelor pahare ciocnite, iar el nu întoarse capul. Îi auzi doar pașii câteva secunde, apoi se făcu liniște. În sală, în mintea sa, în anotimp, în viețile paralele care (tocmai pentru că sunt paralele) nu se întâlnesc. La plecare, ieșind în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
evident, dar îmi place să cred că o astfel de femeie, într-o astfel de casă, avea neapărat un clopoțel de argint pe care să l poată agita ușor atunci când dorea să ceară ceva, nici nu contează ce anume. Presupusul clinchet al acelui clopoțel face toți banii, din punctul meu de vedere, în această cameră și la această oră. Scutură din nou portțigaretul, gândindu-se că ar fi momentul să scoată chiștocul și să pună în loc o altă țigară. Fuma mult
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
meargă înapoi după galoșii. Pășea fără să aibă cea mai mică idee încotro se îndreaptă. Auzea felinarele cântând, iar vântul trecea prin ea, făcând-o să tremure și mai rău în ciuda șalului cu care era acoperită. Nu reușea să discearnă clinchetul săniilor și nici tropotul mut al copitelor, iar caii erau cât pe ce să o doboare, dacă nu ar fi fost struniți mai bine de vizitii în caftane verzi ale căror vorbe, adresate ei sau echipajelor lor, se pierdeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tămâie sfințită de la capela de alături. După ce traversă apoi și piața de chilipiruri, cu propriul ei miros de lucruri stătute și vechi, Porfiri intră în sfârșit în casa de amanet Limașin, unde prezența i-a fost anunțată pe loc de clinchetul nervos al clopoțelui din ușă. Din întunericul prăvăliei veneau mirosuri grele de naftalină și de copruri nespălate. Înșirate, raft după raft, se aflau acolo mulțime de obiecte, deopotrivă valoroase, precum bijuteriile încuiate în spatele vitrinelor, sau de nimic, asemeni oalelor ciobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
biciuiască calul, un armăsar murg, mai bine. Gâtul animalului se arcuia și se încovoia, unduindu-se sub pielea lucioasă. Aburi îi ieșeau din coaste și-și întorcea botul într-o parte în aerul rece. Sub strigătele vizitiului, nechezatul calului și clinchetul constant al clopoțeilor, Porfiri Petrovici putea auzi ropotitul copitelor pe gheața netedă și își îndoia gulerul din blană pentru ca răsuflarea sa să nu-l umezească. Înfofolit în blănuri, acesta se simțea bine în droșca deschisă, gonind repede prin cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu ajunseră încă la punctul acela în care ar fi fost nevoiți să-și ridice vocea unul la celălalt. Fără a se întreba ce face, Tokachenko scoase inelul gros de chei din buzunar și căută cheia la camera lui Govorov. Clinchetul cheilor potoli discuția din interior. Dar Tolkachenko se mișcă repede, și băgând cheia în ușă, o încuie. Apoi o scoase de pe inelul cu chei și o puse înapoi în broască, întorcând cheia în ușă astfel încât aceasta să nu poată fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu numai economiștilor. Eu folosesc asemenea lucru la oraș, dar pentru mine niciodată nu a însemnat ceva grozav. Oamenii sunt cei care poartă și care simt la modul cel mai acut povara cifrelor. Apoi tăcu multă vreme. Se auzea doar clinchetele tacâmurilor, greierul acela care își încerca iar glasul de undeva de sub geam și arar mârâitul câinelui ca un sunet de alarmă prevenitor. La intervale regulate se auzea și scârțâitul neostenit al roabei. Simiuc mâncă în tăcere, cu gândul aiurea, fata
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
uleiul pe care îl adusese din Marbella. Totul era sub control. Avea să fie minunat. Se lăsă pradă unei moțăieli plăcute, gândindu-se cât de grozav va fi și repetându-și numele de „Darcey Clarke“ de-o mie de ori. Clinchetul soneriei o făcu să sară brusc din cadă și să tragă în grabă de halat, alunecând pe pardoseala băii. Se agăță de suportul pentru prosoape ca să se sprijine, însă acesta, instalat de Martin cu vreo douăzeci de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
poștale, cu numele celor trei familii ce locuiesc în acest bloc, câte o familie la fiecare etaj, apartamentul trei, și-mi vine s-o iau înapoi la vederea interfonului, ușor intimidat, de ce? Apăs butonul, ea îmi răspunde și cu un clinchet îmi deschide ușa de la intrare, urc, scările blocului pline cu ghiveci de flori, îmi dau seama de asta abia după ce mă împiedic și mă hotărăsc în cele din urmă să aprind lumina, mă întâmpină zâmbind, eu cerându-mi scuze, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o sticlă de jumătate în care a fost apă minerală Izvorul minunilor, mi-a pus cafea cicoare cu lapte, mie îmi place laptele, laptele, M-am luat după ea atras de clopoțeii de la gâtul ei, clopoțeii mărunți, argintii, al căror clinchet dulce îmi răsuna în urechi chemându-mă, urcă dealul de la Izvor, dar nu spre biserică cum m-aș fi așteptat, întoarce capul să vadă dacă o urmez, clopoțeii susură vioi la mersul ei dezordonat de nebună, o urmez pe cărăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părinteluui Ioan, capul învelit într-o broboadă groasă de lână, și sunetul dulce al clopoțeilor care-l cheamă pe copilul Daniel, își întoarce din nou capul cu zâmbetul larg, invitându-mă s-o urmez, eu nu-i urmez zâmbetul, ci clinchetul blând al clopoțeilor mărunți, argintii, n-a mai auzit Daniel niciodată în viața lui până la cei cinci ani ai lui, poate nici n-are încă cinci ani, nu mai auzisem un asemenea sunet cristalin, traista grea pe care o are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și Florița, adevăratul ei nume nimeni nu-l știe, Floarea din Drăgosteni se oprește în iarba înaltă, în mijlocul poienei și soarele bate în capul ei împodobit ca o sorcovă, eu nehotărât cu iarba aproape cât mine, clopoțeii și-au oprit clinchetul, aș vrea numai să-i ating cu mânuțele mele, ea îmi zâmbește cu toată fața, chipul ei e alb ca laptele, ca laptele de alb e chipul ei, își așază cu grijă grămada de poale neștiute, Hai! Mă cheamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
numai să-i ating cu mânuțele mele, ea îmi zâmbește cu toată fața, chipul ei e alb ca laptele, ca laptele de alb e chipul ei, își așază cu grijă grămada de poale neștiute, Hai! Mă cheamă și la noul clinchet vesel al clopoțeilor eu mă apropii, își întinde spre mine mâinile, degetele lungi, tot albe, albe ca laptele, mă prinde în brațe și mă ia la pieptul ei, mă îmbrățișează cu atâta dragoste încât nu-mi amintesc ca în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
glasul lui blând despre infinita dragoste a lui Dumnezeu față de noi, copiii lui, despre pieptul încăpător al Maicii Domnului la care au loc toți orfanii și toți cei cu iubire către Fiul ei sfânt despre, mie îmi răsună în urechi clinchetul dulce al clopoțeilor argintii, când am fost desprins de la pieptul ei un clopoțel mărunt mi-a rămas neștiut în căușul palmei, îl mai am și acum, numai că strângându-l prea tare între degete limba subțire ca un ac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi dau seama că mă așteptase și așteptarea ei fusese mai lungă decât veacul, urc la ea nerăbdător, ca posedat de o dorință fără margini și ușurința cu care am ajuns la trupul ei de lapte și de miere în clinchetul amuțit al clopoțeilor de la gâtul ei mi-o aduce și mai aproape peste timp, ea susură la urechea mea un cântec neștiut care mă farmecă, prin pădure glasurile îndepărtate ale fetițelor care mă caută, Theo! Aici! dar eu eram întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
semn de supunere, capul Îi căzu la pământ. Purtase și câștigase o bătălie mult mai amarnică decât aceea de pe câmpul de luptă. — Încă un suflet viteaz s-a pierdut, se lamentă cineva În spatele lui Nagamasa, intonând apoi, Încet, o rugăciune. Clinchetul rozariului răsună În tăcerea ce se lăsase. Când se Întoarse, Nagamasa văzu că era marele preot, Yuzan - alt refugiat din război. — Cu părere de rău am auzit că Seniorul Hanamasa s-a stins din viață În dimineața aceasta, spuse Yuzan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-i de aur și argint și fildeș Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele Se-ntunecară că Țarina în despărțitele cîmpii părăginite în care buruiana 295 Triúmfă în ruina-i; ei luat-au hamurile De pe zidurile-albastre ale cerului, răsunînd clinchete de stele, împodobite Cu minunată artă, pe care îngerii o cercetează 317, lucrarea Demonilor Cînd Cerul și cu Iadul luptară pentru Slavă. Zgomotul lucrărilor rurale răsună prin ale cerurilor ceruri, 300 Caii nechează din bătălie, taurii sălbatici din pustia înăbușitoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
coșuri daurite, urmează, 715 Un înfocat cortegiu, precum atunci cînd soarele în coaptele podgorii cîntă. Apoi Luváh statu naintea linului de struguri; toți fiii săi cei înfocați Strigînd adus-au pline Harabalele; furioși tigrii se joacă-n Cărăruile care cu clinchet sună; lei înfuriați cîntă al bucuriei cîntec Roților de aur ce se-nvîrtesc peste a cerurilor pardoseala, si toate 720 Satele lui Lúvah sună; și cărămizile de aur ale satelor Răspund viorilor, micilor tobe, fluierului, flautului, lirei și chimvalului. Apoi căzut
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: ̋Caietul se terminase, nu încăpea nicio îndoială. Mă uitam la coperțile uscate, ca niște aripi jumulite, fără puteri... și, în timp ce căutam să dezleg misterul, auzii chiar lângă mine un clinchet de bicicletă. Am tresărit. - Cine a intrat cu bicicleta în clasă? - Eu. Vorbea o foaie de caiet. Ciudat! O foaie cu pătrățele exact ca cele din caietul ce-l aveam în mână. - Mă plimb de alaltăieri, continuă foaia. Și nu
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
în fața icoanelor din micile biserici ale căror cupole se umflă ca niște bășici, zgomotul făcut de căruță, de cobzar, de nai, de țechinii împletiți în păr, muzica numelor proprii, Ileana, Floarea, zamfira, strălucirea paietelor pe șorțurile verzi brodate, pe văluri, clinchetul brățărilor și colierelor, legănarea sonoră a horei, albul sării pentru boi, umbra cumpenelor lungi care se înalță deasupra fântânilor, amintirea haiducilor: și veți înțelege că nimic nu este mai colorat, mai pitoresc, mai luminos, mai plăcut exostic decât acest frumos
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cu ochii ațintiți spre valea unde se dusese turma lui. Noaptea i se pare că aude în zgomotele vântului behăitul familiar al animalelor și se stinge de dorul oilor. În sfârșit, iarna lungă trece, vine primăvara și, într-o dimineață, clinchete vesele îi ajung la urechi, iar el re recunoaște și pornește în fugă; își vede de departe turma, oile lui dragi cu miei. Întinde brațele, scoate un strigăt puternic de bucurie și cade cu fața la pământ, mort: este îngropat pe munte
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Paradisului și o scaldă într-un extaz discret, fără patetismul-grimasă al conglomeratelor din climate fosforescente. Th. Pallady, răsfrânge în sufletul și-n arta sa Parisul. Adevăratul Paris, nu Parisul parizian din care străinii și-au făurit o imagine de frivolitate: clinchete și foșnet de mătasă, culori vii, bazar persan, carte poștală colorată care se veselesc, prin cabarete, până la ziuă. Parisul grav, cu surâs melancolic, mai mult al frunții decât al buzelor, Parisul cărților și-al pietrelor auguste. Lumină a cărei prezență
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
dominantă timbrală sau alta, ele sunt construite prin aglomerarea de obiecte sonore provenind din lumea rurală : pocnete de lemne, bătăi de toacă, glasuri de fluiere și de păsări (inclusiv de buhă rău-prevestitoare), acordaje și pizzicato-uri de instrumente de coarde, clinchete de clopoței, exclamații și strigăte... Dacă țesătura lor n-ar fi atât de densă iar culoarea n-ar fi deliberat "arhaizantă", imaginile ambientale ar putea trece drept decupaje din lumea sonoră a satului maramureșean din totdeauna. În a treia categorie
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
Șuvițe de păr vopsite în negru și polen roz pe pleoape. Între dinții din față o strungăreață (dinții norocului!) - de fapt o adevărată cavernă - pe care disperarea ei o face să semene cu un puț în care dispar cuvintele rostite. Clinchetul monedelor e la fel de asurzitor precum tăcerea respirațiilor ținute. Inițial ea protestează, apoi e obligată să-și golească geanta și să se mire la culme, printre lacrimi, de cuțitul Solinger scos în grabă pe masa maro. Fața-i devine roșie: o
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
aliterațiile, asonanțele și etimologiile la care recurge preschimbă pagina într-un carnaval fonetic, zgomotos ca un clopot și gol ca un pahar. Din acest motiv, fragmentele epice care îi ies din condei sunt sterile ca un cristal sunător, al cărui clinchet e dat chiar de goliciunea din interior. Între Foarță și proză e o prăpastie pe care nici o inspirație nu o poate umple. A aștepta de la volum o coerență de interpretare e act inutil, concertul de glasuri ilustrînd diversitatea ireductibilă. Pentru
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]