799 matches
-
contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul se prăbușește în dorurile grele. Ființa care-i evantai de frămăntări...mărunte Ziua-i clinchet, veselie...noaptea aripi frânte. Știe visul tuturor, dureri ce le-ocrotește Dar știe oare cineva ce simte, ce-și dorește? Atât de dulce, delicată și totuși un mic UNIVERS Cu un surăs scăldat in soare și-un nume simplu-atât
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
brațe și el m-a sărutat zdravăn pe gât cu atâta dor încât mi-au dat lacrimile și în vis. Am început să vorbim. Glasul lui era parcă maturizat, deși râsul lui era la fel de copilăresc, sunetul lui semăna cu un clinchet de clopoței. Mi-a arătat spre Teodor schițând o mișcare și cu capul și mi-a spus să am grijă de el până când se vor revedea. Am tresărit când a spus asta, dar n-am comentat. El a simțit întrebarea
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME ( FRAGMENT 30) Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În salonul imens tăcerea protesta deranjată doar de clinchetul sporadic al tacâmurilor, care cercetau circumspecte conținutul farfuriilor. Familia Cernat se adunase ca de obicei în jurul mesei, dar prânzul nu părea să aibă prea mare succes. Liviu formula în minte, pentru a mia oară, discuția pe care intenționa să o
DILEME ( FRAGMENT 30) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375441_a_376770]
-
vinul băut Și capul le cade ilău între coate. Cântă orchestra tangouri și arde Pingele pe faianța de gheață A zeci de perechi de picioare Și ochi ce se privesc sfredelind față-n față. Hai să ciocnim încă o dată, iubito! Clinchetul argintiu de pahare Să răsune în salonul de lux, Că încă mai stăm pe picioare. Se sting luminile pe scenă pe rând, Orchestra reduce sonorul la minim, E timpul să dau bacșișul la chelner, Ca la plecare Onor să primim
HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371983_a_373312]
-
în dimineți răcoroase noaptea mă gâdilă cu umbrele ei și-apoi cineva trebuie să aprindă stelele, îi spun cerului ține-mă aproape. caii mei îi auzi mereu tropăind. le-am pus potcoave de argint nu se mai deosebesc azi de clinchetul clopoțeilor gândurilor nobile trebuie să le respecți rangul. uneori noaptea mă nechează, caii ei negri înaripați mă invită la zbor, eu îi aștept pe pervazul ferestrei cu cuburi de zahăr în mână, în iarba sufletului meu îi las să pască
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
asupra genelor mele, umbre scumpe, nesătule răscolesc cavalcade de emoții, sămânța de lumină desface încâlcitele căi ale vieții... Cred că...nostalgiile au parfum de curcubee ce strivesc versul nescris între-ale mele buze, cu foșnet vestejit răsună pe-a vieții alee clinchetul zgomotos, de lume să se amuze... Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină, dansul trist al toamnei croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă, întinderilor cerești vrea să li se plângă... Cred că...izvorul înserării va
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Prin crengi alungite de brazi, adie Melodia cu vrajă încărcată. Duioasă-i melodia Ce pân` la mine ajunge, Dar nu zăresc pe nimeni, Printre copaci, ceva misterios Se-ascunde... Vor fi zânele, Sau spiridușii sunt!? Sau poate-i înserarea-albastră, Cu clinchete de rouă Ce picură din Ceruri !? De taine și mistere-s pline Pădurile de falnici brazi... Referință Bibliografică: Pădurea magică / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 839, Anul III, 18 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea
PĂDUREA MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345916_a_347245]
-
fostul Gheorghe-Gheorghiu Dej, din județul Bacău, fiind fiica lui Gheorghe și a Ștefaniei Alexandra Comăneci. Legendă a gimnasticii românești și mondiale, a primit un nume predestinat (,,Nadejda” înseamnă „speranță” și e un nume nerostit decât ca o mângâiere, ca un clinchet)! Numai numele Nadia pare un cântec neînchipuit de dulce, un izvor, o ghirlandă de flori, un cântec neînchipuit de pur, o iubire uluitoare, care a inundat orice inimă și a tăiat răsuflarea tuturor, în clipele zborului de Pasăre Măiastră pe
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
Publicat în: Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion.I.Părăianu TE-AM PRINS ... Te-am prins ca pe un fluture în mână Și te-am pus într-un clopot de crin, Al cărui clinchet mai argintiu răsună Ca trilul ciocârliei sub înaltul senin . Te-am urmărit numai cu ochii flămânzi În jocul tău atât de larg Și așteptam o aripă să-ntinzi Ca mângâiere-a unui suflet cald . Doream un ritual ca-n zborul
TE-AM PRINS..., POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348802_a_350131]
-
Creangă! ----------------------------------------------- * Spicuiri din prefața volumului „Veronica Micle, Mihai Eminescu, Ion Creangă”. VERONICA MICLE Elogiul 1 Cum șade lumina ca apa în pahar și chipul ei zâmbind cheamă amurgul Albăstrui orașul În bibliotecă literele cad Pe covor Fibule de onix scoțând clinchete roșii În fundul lumii Chipul lui Mihai Eminescu Răspândește în jurul lui o lumină verzui-putredă. Mâna Veronicăi Micle (oh Turla argintie a conceptului Se vede De departe Gândul s-ar putea așeza pe ea ca o albină) Coboară singură pe poteca Ce
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
destinul deschide acum calea ei spre fericire. Se simțea în siguranță alături de cel care a ales-o de soție și vedea în furia vântului sărutul lui năvalnic, în cerul acela încărcat de nori albi rochia ei de mireasă și în clinchetul clopoțeilor alaiul de nuntă. Nu-și explica de ce nu se temea, după cum începuse cei trei bărbați să se cutremure de furia iernii și de lăsarea rapidă a întunericului care îi împiedica să înainteze. Cufundată în gândurile sale, desprinse parcă dintr-
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
trei bărbați să se cutremure de furia iernii și de lăsarea rapidă a întunericului care îi împiedica să înainteze. Cufundată în gândurile sale, desprinse parcă dintr-un tablou cu prinți și prințese, în care se împleteau cosițele fericirii, observă că clinchetul clopoțeilor se auzea din ce în ce mai îndepărtat. Abia apoi își puse întrebarea:,,Ce se întâmplă?” Realiză într-un târziu că a fost pierdută din sanie și acum era cufundată în noianul de zăpadă. Noaptea își despletise deja fuiorul, iar în acel întuneric
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SFÂRȘIND NESFÂRȘITUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Cerul respiră prin bătaia unei aripi aude clinchetul stelelor înainte de zbor toarta de care se prinde pământul. Mâinile sunt pâinea și apele lumii mai lichide ca roua în alveolele florii și învață vulturii cu înălțimea de munții li se par goluri pline de pradă. Dacă acolo ar fi
SFÂRŞIND NESFÂRŞITUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347035_a_348364]
-
blondă rămasă în urma pașilor tăi... Pierdută în lacrimi încet mă mistui. Apoi renasc cu o nouă dragoste pe chip E primăvară! E primăvara sufletului meu. ÎN GÂND Hoinăresc... Sunt iar singură! Uneori, mă uit sub umbra unui plop eminescian ascultând clinchetul văzduhului care parcă rostește numele tău. Atunci, te simt atât de aproape încât, dacă aș întinde mâna ți-aș mângâia părul. AMINTIRI Ascultă tăcerile care trec Culege din ce-a rămas O ramură și prinde-mi-o în păr... Plouă
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
în viață Acum le văd deșertăciune; Pe ghem mai am un fir de ață Ce tot mă trage înspre Tine ... - Bravoo, aplaudă auditoriul de stârnise curiozitatea - vecinilor de masa, în grădină fiind liniștea din timpul pauzei muzicale. Doar murmurele și clinchetul paharelor ciocnite cu îndemnul de "noroc"se mai auzea pe ici, pe colo. - Mai vrem spuseră fetele în cor. - Ei dacă solicitarea sosește de la sexul frumos, atunci să vorbim despre frumusețea feminină, eternă și enigmatică prezentă în operele poeților din
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
sărutăm, Din Cuvînt, rîzînd, plecăm, Afară din noi te dăm Și avan Te lăudăm, Doamne! Blestem Pîn-la nemurire Face-te-ai psaltire! Crucificare modernă Se vinde cer și lună. Prădare de Mereu! Mîine-l vom da în rate pe însuși Dumnezeu. Clinchet senin, dumnezeiesc, de astre, Bău-i din noaptea ne-ndurării voastre. Epistolă sobornicească El nu-i aici. S-a fost, să-l mai avem, Din moarte scoborît într-un Poem. Plopul s-a-nveșnicit, dar pentru cine? Crinul a viscolit, dar pentru
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
rază îi simți mângâierea? ți-atinge lin fruntea săgetări de lumină alb minaret pe cerul senin ce rece e insula mută ghețarul exilului meu curcubeul iubirii puntea ce-așează între mine și tine un strop de divin Dumnezeu! NOAPTE INSULARĂ clinchet de stele zurgălăi din lacrimi de lună măslini tremurând urgisiți portocali-atârnând roade grele arbuști înfloriți... rătăciți prin urmele reci de furtună icnete rupte tablouri ciudate, rupestre marea chemându-și frământul zeițe de ipsos cu frunțile supte nisipuri, clepsidre-acareturi terestre ore
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
în noapte, tot ce era scris în caiet, îl ducea cu gândul la Camelia, de fapt el nu citea, o reasculta pe ea, o auzea, cum îi explica fiecare detaliu cu vocea ei caldă, avea un râs frumos ca un clinchet de clopoțel, atunci când anumite amânunte aveau descrieri picante. Dimineața a fost trezit din somn de Violeta, venise cu micul dejun. -Iartă-mă, am lucrat până târziu în noapte, pune-le pe măsuță împreună cu nota, îți las banii pe... -Nu-i nevoie, plătiți
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
Chișinău, basarabeanca Anastasia Lazariuc, aducând cântecele ei, o crenguță de lăcrămioare, într-o primăvară românească, reavănă, o primăvară în care s-a descătușat glasul și s-a deszăvorât libertatea. Basarabeanca, frumoasă, cu ochii de cicoare și vocea vrăjitoare ca un clinchet de pietre scumpe și ca vuietul de caval, întrupează muzica atât de frumos încât pare un început și deopotrivă un sfârșit al unui gen de cântec românesc, pentru că nimeni nu va mai cânta ca ea. Glasul ei nu seamănă cu
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
am priceput că...asta era „aia!, de care vorbeau femeile pe șanț. De aceea râdeau ele cu atâta poftă. Din acel moment lăutarii au început să cânte. Călușari au luat rapid bețele și au început să joace tot în roată. Clinchetul clopoțeilor le sublinia mișcările pașilor.. tot mai rapizi, tot mai ritmați. Bețele și opincile lor loveau pământul tot mai repede, tot mai tare. Era un dialog cu pământul surd, adormit, pe care, treptat-treptat îl trezeau, atât cu loviturile de băț
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
totală discordanță cu tot ceea ce o înconjura. Apoi, schimbându-și înfățișarea, aprinse o lumânare. Un parfum de scorțișoară și mosc se insinuă tuburător. Un șir lung de oglinzi distorsionă spațiul și amplifică imaginea lumânării, provocând o explozie solară în miniatură. Clinchete de clopoței și zumzete de gâze întregiră sonor scena. Se îndreptă spre un dulap vechi de lemn, înalt cât peretele și, atingându-i lacătul ruginit, deja tăiat de polițiști în timpul căutărilor, îl făcu să cadă cu zgomot pe podeaua devenită
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul se prăbușește în dorurile grele. Ființa care-i evantai de frămăntări...mărunte Ziua-i clinchet, veselie...noaptea aripi frânte. Știe visul tuturor, dureri ce le-ocrotește Dar știe oare cineva ce simte, ce-și dorește? Atât de dulce, delicată și totuși un mic UNIVERS Cu un surăs scăldat in soare și-un nume simplu-atât
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
-ntinderea pustie, fără urme, fără drum Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare Iat-o sanie ușoară care trece printre vai... În văzduh voios răsună clinchete de zurgalăi. WINTER (translation Daniel Ioniță) From the sky the dreadful winter sifts and empties clouds of snow Of those cold and wand'ring snow drifts having gathered long ago Snowflakes fly, they float and quiver like white butterflies, șo
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
față, care scânteia de-ți luau ochii. În ultima zi dinaintea vacanței și-a făcut apariția moș Crăciun într-o sanie trasă de doi cai și a intrat pe poarta școlii ducând cu sine un sac mare cu daruri, în clinchetul zurgălăilor de la căpestrele telegarilor, spre bucuria și extazul copiilor și al părinților prezenți la serbare. Moșul își făcuse o intrare ca-n povești anul acesta, cu zăpada din belșug și cu sania sa trasă de telegarii năzdrăvani. Copii au cântat
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
penele și blănițele locatarilor năpăstuiți, reprezentau probe imbatibile că zvonul ce-i umpluse pe toți de ... XV. DILEME ( FRAGMENT 30), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. În salonul imens tăcerea protesta deranjată doar de clinchetul sporadic al tacâmurilor, care cercetau circumspecte conținutul farfuriilor. Familia Cernat se adunase ca de obicei în jurul mesei, dar prânzul nu părea să aibă prea mare succes. Liviu formula în minte, pentru a mia oară, discuția pe care intenționa să o
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]