3,254 matches
-
Taberei și poate și în tot universul (n-am de unde să știu) această discuție: - Ce faci Știme? - Bine Ștame. - Da’ Știma ce face? - Bine. Da’ Ștama? - Bine. Pa Știme. - Pa Ștame. Vă rog să mă credeți că nici măcar nu am clipit când i-am auzit vorbind. Era o chestie pe care o învățasem nu cu mult timp în urmă: te obișnuiești repede cu miracolele. Mai ales la vârsta aia. Problema este întotdeauna cu frații mai mari. Nu că ei ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și balaur, când mama și tata se pupă, când zgândări cu un băț mușuroaiele de furnici, când clefăi gumă de mestecat sârbească, roz, care imită țigaretele cu filtru, când intri desculț în apa rece ca gheața și ieși cât ai clipi, uimit și îngrozit, auzind râsul părinților. Ei bine, după toate astea, când ajungi acasă (aici se vede greșeala), găsești o mare de caca și pipi în întregul apartament, până puțin mai jos de genunchi, o inundație ca la carte datorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
raftul înțesat cu făpturi nevinovate și gingașe (fete și fetițe cu fuste și rochițe, cu obraji bucălați și ochi galeși, cu gene lungi, tremurătoare, pe care vederea înfricoșătoare a pilei de unghii ațintite asupra lor nu le va împiedica să clipească inocent, poate pentru ultima oară, toate aceste făpturi, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, condamnate să piară de către un Rahan nebun, înarmat cu o pilă de unghii pe care numai orbirea lui pofticioasă îl îndeamnă s-o ia drept cuțit), să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dus la bazinul de înot, dar, când noi intram și ea ieșea, m-am trezit față în față cu o fată brunetă, subțire, parcă era o căprioară; și nu doar că era o căprioară, dar, cum îi licăreau ochii, cum clipea și cum lăsa ușor capul într-o parte, era așa de frumoasă încât am amețit. Sfârșit 1 N-aveam nici un chef să desenez bastonașe. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, în mijlocul foii albe băltea de minute bune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Început, un mijloc și un sfîrșit. Visurile mele conțin totul - adică totul, cu excepția monstrului din oglindă. CÎnd visez o frază ca „Muzica se stinse și, În tăcere, toți ochii se fixară asupra lui Firmin, care stătea demn și fără să clipească În pragul sălii de bal”, nu văd niciodată un șobolan subnutrit și fără bărbie În pragul unei săli de bal. Ar fi o cu totul altă poveste. Nu, de fiecare dată văd un tip care aduce destul de bine cu Fred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un gust amar În gură, precum fierea - la urma urmei, nu era lumea mea -, Însă mi l-am Înghițit. Lumea pe lîngă care treceam se holba la noi, și mai ales la mine, iar eu le Întorceam privirea, fără măcar să clipesc din ochii ca smoala. Ne-am găsit locul pe care Îl căutam lîngă stația de metrou Park Street. Jerry a rezemat un carton explicativ lîngă cărucior. Pe acesta scria, cu litere scrise de mînă, CĂRȚI LA REDUCERE - CĂRȚI NOI, CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ne pasă dacă se duce de rîpă campania. Iată o imagine potrivită, nu găsești? — De ce folosești mereu pluralul? — Uite de ce, zise schilodul: pentru că nimic nu dovedește că ai fi participat activ. Iar noi, firește, știm de ce, nu-i așa? Și clipi din ochi cu subînțeles. Rowe sorbi puțin ceai - era Încă fierbinte și avea un gust neplăcut, care-i amintea parcă de ceva dureros. Ca să-i treacă gustul, mai luă o bucățică de cozonac; apoi, ridicînd ochii, surprinse privirea neliniștită, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu-i așa, domnule Hilfe? Rowe se uită la Hilfe, dar În ochii spălăciți ai acestuia nu văzu decît o privire inexpresivă. — Sigur că nu poate să plece, adeveri el. Vom rămîne amîndoi. Doar pentru asta am venit. O pleoapă clipi pe furiș, cînd doamna Bellairs Încuie ușa, cu un gest de lugubră stîngăcie, și-și vîrÎ cheia În corsaj. — Totdeauna Încuiem ușa, pentru liniștea domnului Cost, spune ea, amenințîndu-i cu degetul. În vis știi că nu e chip să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
special“ ieși un individ Îmbrăcat Într-un halat alb, aidoma celui purtat de Johns cînd era de serviciu, deși mai puțin curat. Era un omuleț cu o mutră arogantă și niște umeri diformi, uriași. La iaz! Îi spuse Johns. Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe Digby cu o curiozitate obraznică. Făcea parte, desigur, din personalul „Pavilionului special“, nu din cel al grădinii, căci mîinile și halatul lui păreau pătate cu tinctură de iod. — Trebuie să ne grăbim, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis urît, alteori se răsucesc pe-o rînă și-și vîră capul În pernă, ca și cum s-ar teme să părăsească lumea somnului. Hilfe, Însă, se trezi În modul cel mai simplu. Pleoapele lui clipiră, ca ale unui copil cînd doica dă la o parte perdelele, lăsînd să intre lumina. Apoi deschise larg ochii și-i privi calm. Ochii aceștia, de un albastru-deschis, exprimau o Înțelegere perfectă a situației: nu era nimic de explicat. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
muștele care se târau pe el. Temându-mă că la o singură mișcare m-aș putea arde de suprafața aceea luminoasă, mi-am pus mâinile în creștetul capului pentru a ține la locul lui țesutul moale al creierului. Cât ai clipi, lumina se stinse. Mașina lui Vaughan se scufundă în întunecimea de sub pod. Totul redevenise cenușiu și mohorât. Aerul și lumina se epuizaseră. Am pășit în stradă, îndepărtându-mă de mașină, conștient de brațul nesigur al lui Vaughan întinzându-se după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
publicului, scărpinându-se gânditor la coaie. 19-20 august 2005 TAKAMURA! Muzica: Bob Marley - Natty Dread, The Clash - London Calling Desigur, când sunt 38 de grade la umbră, oamenii devin molateci, ca niște meduze. Se topesc, se mișcă încet, vorbesc aiurea, clipesc rar, au gurile uscate și poartă pălărioare imbecile. Și, desigur, vara, în București, se întâmplă destul de des ca termometrul să atingă o asemenea temperatură. Atunci, oamenii se ascund pe terase sub umbrele albastre, beau cola și bere și stau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
blondină dintr-a unșpea cu părul foarte lung, dar sânii cam mici, își recunoscuse înfrângerea și plecase. Pe drum, în taxi, nu se gândise la nimic. Privise pe geam la bulevardele pustii, la pomii înfloriți și întunecați, la semafoarele care clipeau portocaliu. Iar acum stătea deci în pat și plângea. With or Without You era cântecul perfect pentru lacrimi, și se repeta la infinit. Printre sughițurile dramatice, Monica mai asculta textul. Nu înțelegea toate cuvintele (sleight?), dar bănuia (greșit) că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
plimbe prin pădure privind prin obiectiv și vorbind de unul singur. - În primul rând, îmi trebuie niște detalii... Și o totală... prim-planurile le facem dup-aia... microfonul e stricat, nu-i nimic, rezolv la post-producție... În același timp îmi clipea în alfabetul morse un mesaj: - Iaol a f ug cân euu nîcep se filmiz ur su și suetent r u n pmom. Era drăguț din partea lui că voia să mă ajute, dar ceea ce nu știa nici el, și nici altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
era una dintre trăsăturile lui de caracter: zicea orice oricui, fără să gândească înainte de a vorbi. Și mai mult de-atât, puteam să pun pariu că îi zisese lui Lynn că îmi place de ea pe un ton ambiguu și clipind din ochi cumva pervers. Dar așa era Carl, mi-am zis. Ce puteam să-i fac? Nimic. Am decis să las baltă subiectul. - Mai schimbă programul, i-am zis. M-am săturat de MTV. Nu este sport pe undeva? - Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sunt studentele care se-ndreaptă deja spre cursul meu, mă privesc cu acel surâs ironic pe care nu-l pot suferi. O opresc pe Lorna Clifford fără a înceta să fac mișcările de alergare, o întreb: — Stubbs e aici? Clifford clipește: — Marjorie? De două zile n-am văzut-o... De ce? Am plecat alergând. Ies din campus. O iau pe Grosvenor Avenue, apoi pe Cedar Street, Maple Road. Sunt complet lipsit de suflu, alerg numai pentru că nu simt pământul sub picioare, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
n-are pic de decență, ha-ha-ha... Îmi dau seama că e un adevărat comando în jurul mortului, cu santinele și avantposturi, c-un sistem complex de semnalizare. - ’trăiți! mi-aruncă Grigore. S-a dus și domn’ Pârvulescu, săracu’... - S-a... - Da’, clipește cu înțeles și mustăcind, s-a ținut tare până la sfârșit... - A, și tu ești la curent cu toată tărășenia... - Da, m-a rugat doamna, văduva cu acte, să sun pe mobil imediat dac-o văd pe realizatoarea aia. Să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă doară așa de tare. Dar Zagan se uită la mine, coboară mâna. - E doar o zgârietură, aschimodie... Am nevoie de cineva să-mi aducă niște găleți cu apă. Uite doi lei. Nu știu dacă mi se pare sau poate clipi din amândoi ochii. Miercuri Torn cam o treime din siropul de cătină în chiuveta de la bucătărie. E galben-vâscos, rămân sâmburi cleioși pe faianță. Las să curgă apa. - La cimitir! - La care? La „Eternitatea”? La „Sfântu’ Vasile”? Are dreptate, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Brandy, e de obicei mai bine să le dai barbiturice. Cred c-o să țin minte asta. Îl trag pe Manus până ce șade în portbagaj cu picioarele atârnând peste bara de protecție. Ochii lui Manus, cei de-un albastru electric, palpită, clipesc, palpită, se mijesc. Brandy se aplecă mai aproape ca să-l studieze mai bine. Fratele meu care vrea să-mi fure logodnicul. În punctul ăsta, vreau doar ca toată lumea să moară. — Trezește-te, scumpete, zice Brandy cu o mână strânsă căuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Trezește-te, scumpete, zice Brandy. E OK. — Acum? zice Manus. — E OK. Se aude un răpăit slab, sunetul ploii pe acoperișul unui cort sau pe-o decapotabilă acoperită. — O, Doamne - Brandy face un pas în spate. O, sfinte Christoase! Manus clipește și se uită printre gene la Brandy, apoi în poală. Un crac al pantalonilor lui de camuflaj devine negru, mai negru, tot mai negru până la genunchi. — Drăguț, zice Brandy, da’ tocmai s-a pișat pe el. Sari înapoi la chirurgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dispar pe pielea lui Brandy, cu Brandy rămasă mult prea aproape de mine, doar în chiloți. — E comic, zice Brandy, da’ asta nu-i prima oară când distrug rochia frumoasă a altcuiva, și-un ochi mare Aubergine Dreams îmi face semn, clipind. Îi simt respirația și pielea calde, așa-i de aproape. În noaptea când am fugit de acasă, zice Brandy, am ars toate hainele, până la ultima, pe care le întinsese mama pe frânghia de uscat rufe. Brandy știe de mine - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
milion de dolari, cred. Ce-ai putea face cu atâta bănet, habar n-am, dar sunt sigură că voi descoperi. Brandy a căzut într-o stare gravă de urgență tricologică, așa că o scutur. Ochii Aubergine Dreams ai lui Brandy tremură, clipesc, tremură, se mijesc. Părul ei, părul i s-a turtit complet la spate. Brandy se ridică într-un cot. — Știi tu, zice, sunt sub efectul medicamentelor, așa că-ți pot spune. Brandy se uită la mine aplecată deasupra ei, oferindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe drum drept. În ultima vreme nu mai avusese atîta grijă, iar George Stan se plictisise și el să-l hipnotizeze. Ca un făcut, exact cînd a ieșit din încăpere, în fața ușii îl aștepta chiar George Stan. Văzîndu-l preocupat a clipit din ochii lui albaștri și ușor bulbucați, înainte de toate te uitai la ochii lui, asta era considerat un mare avantaj, pentru că între timp George Stan își putea face de cap cu pușcociul pe care îl purta în buzunarul interior al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușor bulbucați, înainte de toate te uitai la ochii lui, asta era considerat un mare avantaj, pentru că între timp George Stan își putea face de cap cu pușcociul pe care îl purta în buzunarul interior al hainei, zi și noapte, a clipit cu prefăcută uimire, "încotro, șefule? Voiam să te scot la un schwartz!" S-a prefăcut nemulțumit. ,,Ei, fir-ar să fie, iar mă cheamă Mihail, cine știe ce-o fi visat astă-noapte și acum îi zbîrnîie creierașul, treci Bîlbîie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de lume bună și pe deasupra și aviator. Iar că ar exista o relație între Bîlbîie și stăpînul casei nici nu putea fi vorba. Bîlbîie nici nu tresări. Poate îl văzuse înainte de a se apropia și de aceea nici măcar n-a clipit. Și-a dus paharul la gură, și-a înmuiat buzele, mai mult ca să le spele de urma icrelor de Manciuria, a înclinat ușor fruntea, ca pentru a-l saluta ori pentru a se face auzit mai bine, în camera tapetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]