674 matches
-
prea era de bine. Însă cei din jur nu păreau chiar atât de speriați. Dacă s-ar mai întâmpla același lucru acum, cu siguranță s-ar instaura panica, dar atunci nu se știa nimic. Mie mi-a venit într-o clipită în cap incidentul cu sarin Matsumoto. Nu m-am gândit chiar la sarin, însă am făcut legătura cu incidentul Matsumoto și am bănuit că s-a răspândit un gaz otrăvitor. «Un individ tulburat o fi împrăștiat pesticid sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am plecat. Ca să pot sta jos, aștept să treacăcâteva metrouri la Kita-senju. Mă urc pe la prima ușă din al treilea vagon. În ziua aia trebuie să mă fi urcat în metroul de 07.53. Cum mă așez, ațipesc într-o clipită. Nu citesc ziare. Ochii mi se deschid aproape automat la Higashi-ginza. Cam de trei ori pe an mi se întâmplă să nu mă trezesc (râde). În ziua respectivă m-am trezit la Kodemmachō, pentru că metroul staționa. Am auzit un anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plimb un pic pe acolo și îmi vine să mă așez imediat. Și colegii de la muncă au început să râdă de mine. Îmi spun că am îmbătrânit. Îmi plăcea să fac sport. Efortul fizic mă îndârjea. Acum obosesc într-o clipită. E posibil să fie din cauza sarinului, dar și din cauza vârstei. Nu știu exact. Să spune că vrei să-i faci rău unui om pe care îl urăști, asta mai e cum mai e. Dar să-ți dai viața pentru așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-mi cumperi ceva bun de banii aceștia.“ Deloc. Sincer să fiu, e foarte greu ca un om obișnuit să intre pe piața asta. Cu câteva zile în urmă un client a venit la mine și a pierdut într-o clipită 5 000 000 de yeni. A ieșit pe piață cu 6 500 000. Deoarece 1 500 000 nu sunt de ajuns, m-a rugat să-i împart cumva. Deci sunt persoane care au mai fost cel puțin o dată pe piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
după alta căzute le pământ. Nu vi s-a părut neobișnuit? Era prea mare coincidența. Nu-mi amintesc. Era prima mea experiență de acest gen. Dacă nu i se dau mai multe detalii, omul nu poate judeca totul într-o clipită. «Astăzi sunt mulți oameni care au crize de epilepsie.» Doar atât. Dacă văd pe cineva în starea aceea, consider că sunt simptomele unui crize de epilepsie. Atât mă duce pe mine capul. Bineînțeles că mi s-a părut dubios. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ce lumi se vor reîncarna cei din jurul meu. Când îmi aminteam de viețile trecute, deși eram în lumea asta, simțeam foarte viu ce se întâmpla în partea cealaltă. Dintr-odată simțeam că aceea fusese o viață anterioară. Înțelegeam într-o clipită. Asta înseamnă iluminare. Sinceră să fiu în viața anterioară am fost bărbat. Când mi-am amintit fapte care mi s-au întâmplat, lucrurile au început să se lege. În copilărie toți credeau că eram băiat și mi se părea ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la care asista. Haide, haide! mârâi printre dinți războinicul către fată. Pune jos pumnalul ăla. Oricum nu-ți folosește la nimic. Și pe urmă, ai văzut? adăugă, arătând cu capul înspre hun. Acuma suntem doi. Fata îl privi doar o clipită pe Balamber, apoi, cu un fel de geamăt plin de mânie, sări dintr-odată înainte. Burgundul abia avu timp să sară îndărăt și să se ferească de lovitură. Dar nu de tot: blestemând, își trecu palma peste obraz și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lovi trăsnetul. Cu un bubuit îngrozitor, un fulger orbitor izbucni deasupra sa și împrejurul său, în vreme ce o energie extraordinar de puternică îi lua în stăpânire trupul; zguduindu-l și străbătându-i cu fierbințeala focului fiecare fibră, îl proiectă într-o clipită la câțiva pași distanță. Inima i se opri, iar lumina lăsă imediat locul întunericului. 16 Când Balamber își veni în simțiri, furtuna încetase. Deschizând ochii, constată că privirea îi era încețoșată. La început, îi veni greu să limpezească imaginea fâșiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stâng era bandajat și i se părea că întreg trupul trecuse pe sub roțile unui car. Simțea mai ales o durere arzătoare în grumaz, iar capul îi era strâns parcă într-un clește. își aminti cu oroare lațul care, într-o clipită, sustrăgându-l morții onorabile pentru care se pregătise, îl capturase, reducându-l la neputință, în vreme ce îl trăgea ca pe o paiață. Din ceea ce se întâmplase după acea nu-și mai amintea nimic. Era oare prizonier? Dar atunci ce însemnau acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să-și găsească refugiu în redută. Acolo, jos, era cu siguranță Clemantius și, dacă ar fi reușit să se baricadeze toți înăuntru, ar fi putut să reziste chiar o vreme îndelungată și poate... Alergând prin întuneric, văzu într-o clipită trecându-i pe dinainte mici străfulgerări argintii și, imediat după aceea, se izbi brutal de cineva. Se rostogoli în iarba de pe marginea cărării, cu senzația că se ciocnise de un zid de fier. înțelese pe dată ce erau acele străfulgerări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găsea doar cu un pas în urma căpeteniei sale, schimbase cu jumătate de gură câteva cuvinte critice, poate chiar sarcastice, cu cei de alături. Nu putea auzi cuvintele sale, însă văzu, ca o confirmare, reacția fulgerătoare a lui Reinwalt. într-o clipită, acesta își trase calul îndărăt, puse mâna pe securea pe care o purta la șa și, răsucindu-se, îl lovi teribil, de sus, pe sâcâitorul său sfătuitor, despicându-i țeasta. Cei care până în acel moment fuseseră de partea lui Geremar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multe persoane, își dădu seama de prezența lui doar într-un târziu. — Ah! exclamă, măsurându-l cu o privire scurtă, dar pătrunzătoare, acea privire care, după cum bine știau toți cei din neamul hiung-nu, era capabilă să citească în doar o clipită caracterul unui om. Shudian-gun! Utrigúr mi-a spus despre tine numai lucruri bune, cele mai bune cu putință. Așa că am hotărât să te iau cu mine. Vocea sa, pe care, până în ziua aceea, Balamber o putuse auzi numai în timpul discursurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un mormânt la altul, cu inima chinuită de tristețe. Smulgea buruieni sau aprindea lumânări, dar gândurile Îi zburau mereu la cutia infernală. Mașinăria lumii se stricase și acum totul aluneca la vale cu o viteză uluitoare. Zilele treceau ca niște clipite, săptămânile se transformaseră În minute, anii În ore și veacurile În zile. Viața era și ea doar un moment - și nimic nu mai avea sens. Iar aceasta din pricina cutiei infernale pe care o inventase o minte diabolică, aducând iadul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un pic, Îl Îndemnă gazda. Pesemne drumul v-a obosit peste măsură, adăugă ea. - Am să servesc, cum să nu, spuse oaspetele. În sine, drumul e un fleac. Abia ai ațipit acolo și te trezești aici. Totul trece cât o clipită. Da, am să servesc, sigur că da. Băutura nu e un lucru tocmai rău. E ca un balsam pentru rănile din suflet... Am să iau, sigur că da, dar până atunci, te-aș ruga, dacă ești bună, Mașenca, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din care se rostogoliră pe podea trupurile a doisprezece șobolănași Înveșmântați În haine de apostol. Sobolănașii se Înghesuiră pe genunchii Mașei, căutând care mai de care să ajungă cât mai aproape de sânii ei. Toată această viziune nu dură decât o clipită, topindu-se-n văzduh odată cu femeia-ou În care zăcuse Mașa. Gazda răsuflă ușurată, privind cu luare-aminte În jurul ei. Evlampia și toate celelalte lucruri reveniră la Înfățișarea lor obișnuită. Cele două rândunici intrau și ieșeau pe ușa grajdului, ciripind vesele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deasupra șoselei netede, la nord de podul George Washington. — Nu-i așa că e minunată luna? Bâzâie prin jurul ei, spuse el. — Cine? — Navele spațiale. Modulele. — O, da. Scrie și În ziare. Te-ai duce acolo? Dacă m-aș duce! Într-o clipită, spuse Wallace. În spațiu - În spațiu? Te cred și eu că m-aș duce. Aș zbura. De fapt, deja m-am Înscris la Pan Am. — Unde? — La liniile aeriene. Din câte știu, am fost a cincisute douăsprezecea persoană care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atentă, sau poate mă și spionase în secundele anterioare fără să observ - cum se întâmplă în prefăcutele virtuți sau orgolii feminine că nu a crezut din parte-mi, că voi da mai multă atenție picioarelor ei dezgolite fără voie o clipită, decât spiritului cu care-mi vorbea de o oră, scuza mea fiind că sunt bărbat, dar rostise această concluzie ca și cum ar fi spus că sunt bădăran. Deodată, peste câteva zile, veni cu adevărat, și înainte de a fi putut fi amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spaimă. —De ce? Mă ucide taica, când o afla că ți-am dat drumu-n casă... — Atunci de ce mi-ai dat drumul?... Ea parcă sta la îndoială. Dacă zici că te-a pătruns ploaia... Și ochii mari, întorși spre mine numai o clipită, luceau cu bunătate. —Bine Chivo, pentru asta, pentru că ți-a fost milă de mine, să știi că am să-ți cumpăr o păreche de cercei... Ea tăcu, apoi zâmbi. Urmă un răstimp de tăcere. Un cucoș trâmbiță înăbușit, afară. Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu părul vâlvoi; răcneau, se îndemnau, se lăsau în goană spre fântână, cu coasele înălțate. Dumitrache Hazu, prăbușit din car, zăcea lângă roate; Băieșu, cu stânga șuroind de sânge, se apropie de el; cei patru țigani se mistuiră într-o clipită în păpușoaie. Dar cositorii îi vedeau de pretutindeni, le zăreau capetele, vedeau învăluirile porumbiștei, se chemau cu glasuri aspre, și-i țărcuiau risipindu-se, dându-le ocol. Băieșu cuprinse de subt umeri pe Hazu și-l trase la umbră, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi cotise în dreapta, la deal. Fără să-și dea samă, Traian, cel mai tânăr, chiui după el. Badea Toma clăti din cap cu mirare. Iepure în aceste locuri, și încă iepure alb, nicicând nu s-a mai văzut. Într-o clipită descălecară și se repeziră la Culi, cuprinzându-l din două părți. Paznicul se încordă și-i respinse în dreapta și în stânga. Ei îl apucară iarăși. Ce-veți cu mine? strigă Ursake, pălindu-i. —Vai, dragul mamei, cum te prăpădești tu! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cealaltă din femeile sale, pentru a nu face rău fătului și a nu provoca nașteri premature. Chiar și învăluit în precauții și întrerupt de îndelungi șovăieli, mesajul era îndeajuns de obraznic pentru ca taică-meu să ia foc într-o clipită precum un vreasc prea uscat, și să se lanseze în invective ce abia se puteau înțelege, în care se repetau sacadat, precum izbiturile de pisălog în piuliță, cuvinte ca „baliverne“, „vrăjitoare“, „Ibliss cel Viclean“, cât și vorbe puțin măgulitoare la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Elfrida veni la soțul ei și-i spuse: — Ignatius, tocmai îi povesteam Irinei despre lucrul acela curios petrecut noaptea trecută. Erați treji? L-ați simțit? — Ce anume, draga mea? întrebă Ignatius cu un aer de îngăduință răbdătoare. Păi, acel... acea clipită. Ca și când pentru un moment n-ai mai fi fost acolo. — Ridicol, spuse Gribb. — Nu, zise Vultur-în-Zbor, doamna Gribb are dreptate. A fost ca un hiatus... ca o sincopă a timpului. Uite, uite, uite, rosti Gribb, pierzându-și răbdarea, chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
văzut doar cu ochii lui cum ăl borțos a dat-o în stânga, nu pariază, e prea ușor să câștige din prostia țiganului, uite-l cum îi dă miarul babei cu papornița, de și-ar pune mintea cu ei, în trei clipite i-ar rade, mai râde puțin când vede cum Zanzibaria se ferește să n-o pocnească Pișcot ăl chior, femeia se agață de brațul lui, șantieristul dă să-l pocnească p-ăla, femeia se lipește de spatele lui, îi simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Întîlniră și simțirăm cum farmecul momentului se făcea țăndări. Nu ne trebuiră mai mult de cîteva secunde ca să ne dăm seama că de partea cealaltă a ușii era cineva. Văzui cum frica se contura pe chipul Beei și, Într-o clipită, ne Învălui bezna. Lovitura În ușă veni după aceea. Brutal, ca și cum un pumn din oțel ar fi izbit-o, smulgînd-o din țîțÎni. Am simțit trupul Beei sărind În Întuneric și am prins-o În brațe. Ne-am retras spre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de-a rostogolul...” Domnișoara Lily, care trecuse prin șapte căsătorii, alcoolizându-și toți partenerii, pufni În râs. Satanovski, Înconjurându-și cu palmele fruntea sa Înaltă, culese cărțile și le așeză din nou pe masă. Toate celelalte obiecte Își reluară, Într-o clipită, locul În peisaj. „Și asta-i o iluzie, nu-i așa?” zise el, făcându-i din nou cu ochiul lui Bikinski. „Sigur că da”, Îl Înfruntă acesta. Lily Fundyfer chicoti din nou, aprinzându-și o țigară. Râsul nestăpânit al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]