2,055 matches
-
aprofundări în acest sens, însă interpretarea de ansamblu e marcată de o dihotomie foarte simplificatoare a proceselor sociale în desfășurare. Să menționăm în trecere că această lectură a realului era foarte răspândită în anii șaptezeci, fiind ecoul tematicilor construite pe clivajul occidentalizare / autenticitate în contextul mondial posterior decolonizării. Se constată astăzi o tendință generală către reactivarea schemelor de analiză prin prisma cuplului de opoziții mondializare / rezistență etnoculturală (sau identitară). Aceste paradigme au avantajul de a pune în evidență configurațiile locale care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
explice felul în care aceste sisteme hegemonice se construiesc internalizându-se în jocul raporturilor sociale locale. Și apoi, ce operație a efectuat N. Gérôme la capătul acestei analize? Ea a integrat simbolic colectivul de muncitori într-o comunitate culturală, suprimând orice clivaj, orice ierarhizare internă acestei categorii profesionale; a făcut din marginile sociale muncitoare o populație virtual străină de straturile sociale dominante (cadre, șefi); fără a interoga pertinența clivajului muncitori / cadre în situația observată, a fortiori fără a examina maniera în care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Ea a integrat simbolic colectivul de muncitori într-o comunitate culturală, suprimând orice clivaj, orice ierarhizare internă acestei categorii profesionale; a făcut din marginile sociale muncitoare o populație virtual străină de straturile sociale dominante (cadre, șefi); fără a interoga pertinența clivajului muncitori / cadre în situația observată, a fortiori fără a examina maniera în care acesta era eventual produs în spațiul muncii, a plasat cele două mari categorii de salariați într-o relație de alteritate. Într-un fel, abordarea etnologică pe care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sunt studiate tocmai pentru că sunt considerate locuri esențiale pentru înțelegerea societăților contemporane în globalitatea lor. Există deci o separare netă între etnologia din Franța și etnologia "exotică", chiar și atunci când terenurile de anchetă sau obiectele de studiu sunt similare. Acest clivaj are rațiuni de a fi instituționale; el nu are nicio justificare științifică. Există o anumită urgență ca disciplina să anihileze aceste separări, însă acest lucru nu se poate realiza decât cu condiția ca etnologii să reușească să se elibereze de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
urmare înțeleasă ca o tentativă de a conjura marginalizarea unei practici științifice. Exigența ca disciplina să reintegreze terenurile așa-zise "apropiate" alături de o etnologie exotică este de acum acceptată. Dar acest lucru se întâmplă frecvent: o simplă juxtapunere în care clivajul "apropiat" / "îndepărtat" se poate reproduce, eventual transformat într-o sciziune între diversele avataruri ale "modernului" și ale "tradiționalului". Se face astfel o economie a implicațiilor epistemice ale acestor evoluții, care pot apărea atunci ca simple extensiuni sau aplicații ale disciplinei
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ar interveni ca un creuzet al fuziunii dintre actorii ocupând poziții sociale diverse. Vânătoarea ar fi astfel operatorul unei ordonări simbolice în evoluția complementarității acestora. În cadrul hermeneutic construit, izolarea etnografică a câmpului "ritualului este ceea ce permite ocultarea importanței reale a clivajelor ierarhice și refuzul unei interogații mai fundamentale asupra modalităților elaborării lor în alte sfere și în alte regimuri de teatralizare. Prelungirea acestei viziuni la întreprindere și celebrările ei interne duce la afirmarea perfectei armonii între riturile festive și comunicare necesare
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pe care această emergență este susceptibilă a o vehicula. Piesele principale ale acestui dispozitiv sunt: exaltarea unei solidarități internaționale față de forțele pieței; dizolvarea vechilor categorii nord / sud care scindau lumea în două universuri, dezvoltat / subdezvoltat, și înlocuirea lor cu un clivaj între "bogați" și "săraci" care traversează întreaga societate; proclamarea ireductibilității localului în opoziție cu uniformizarea spațiului și a produselor comerciale. Diferența față de internaționalismul muncitor sau proletar, care s-a prezentat, de-a lungul secolului XX până în anii șaptezeci, ca un
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și în același timp a glorificării ei, se reproduce așadar raportul de impunere și de dominație care leagă "nordul" (adică țările occidentale) de "sud". Într-adevăr, în interiorul acestui dispozitiv ideologic are loc o echivalare a "problemelor sociale" care exprimau cândva clivajul dintre nordul industrializat și sudul subdezvoltat. În concepția sa, experiența "reciprocității schimburilor" încercată la Lille, după imaginea manifestărilor de "solidaritate mondială" pe care le reproduce la scară proprie, pornește de la o negare a naturii sociale, istorice și politice a "problemelor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
practicilor culturale masculine și feminine nu sunt prea numeroase, în ciuda rezultatelor încurajatoare în ceea ce privește construcția socială a sexelor. Se știe că lecturile sunt foarte diferite. Femeile preferă romanele și ficțiunea, în timp ce bărbații citesc eseuri sau istorie. Și presa prezintă un asemenea clivaj (cf. Samra-Martine Bonvoisin și Michèle Maignien, La Presse féminine, PUF, Paris, 1996). Cât despre practicile legate de corp (dans, sport, gimnastică...), ele sunt și mai mult diferențiate după sexe. • Geografia Privitor la faptul că determină locurile de reședință, modurile de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o generație în 1960, 64 % astăzi). Or, nu s-a întâmplat așa; PCS acoperă și diviziunea salariați/independenți. Cei din urmă pleacă mult mai rar în vacanță, ceea ce le influențează inevitabil practicile. Ar fi însă multe de spus și despre clivajul public/privat, asociat unor veritabile universuri culturale autonome (cf. François de Singly și Claude Thélot, Gens du public et gens du privé, Dunod, Paris, 1989). • Venitul Timpul liber și nivelul veniturilor sunt doi factori privilegiați de abordarea economistă (și de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
variabilă puternică: de la 18 % pentru indivizii fără diplomă la 64 % pentru cei care au urmat studii superioare; PCS face să varieze amplitudinea frecventării de la 65 % (2/3 din cadre au mers la muzeu într-un an) la 22 % (inactivii pensionați). Clivajul activi/inactivi este deci determinant. În plus, diferențele merg de la 65 % la 20 % (agricultori) sau 23 % (muncitori), adică de la 1 la 3 în funcție de grupurile de activi. Din 1973, remarcăm chiar că ecartul s-a accentuat (contrar obiectivelor democratizării); locul de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
numește "sfere de justiție", adică diferite regimuri de repartizare a "bunurilor sociale" (Sphères de justice. Une défense du pluralisme et de l'égalité, Seuil, Paris, 1997, ed. I engleză, 1983). În aceste perspective, se poate ajunge la a substitui unor clivaje de clase a priori alte clivaje care se dovedesc a posteriori mai determinante. Vârsta face parte din aceste grupuri emergente, constituind chiar o "cultură tânără", așa cum alții spun(eau) că există o "cultură muncitorească". • Cazul 6: anchetele regăsesc parțial clasele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
regimuri de repartizare a "bunurilor sociale" (Sphères de justice. Une défense du pluralisme et de l'égalité, Seuil, Paris, 1997, ed. I engleză, 1983). În aceste perspective, se poate ajunge la a substitui unor clivaje de clase a priori alte clivaje care se dovedesc a posteriori mai determinante. Vârsta face parte din aceste grupuri emergente, constituind chiar o "cultură tânără", așa cum alții spun(eau) că există o "cultură muncitorească". • Cazul 6: anchetele regăsesc parțial clasele și anumite grupuri de PCS O
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Chauvel, "Le retour des classes sociales?", în Revue de l'OFCE, nr. 79, octombrie 2001, pp. 315-359). El se sprijină mai ales pe sociologia consumului a lui Halbwachs și constată că puterea de a cumpăra munca altuia rămâne locul principalelor clivaje de clasă. Tabelul 3. Prezentare sintetică a diferitelor abordări ale relației explicative clase/practici De la clase la practici De la practici la clase Sunt confirmate Sunt relativizate Nu se caută, Sunt găsite nu se găsește În mod În mod voluntar, Parțial
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ne limităm la regularități, intrăm într-o problematică diferită de activitatea comprehensibilă: cea a condițiilor, a obstacolelor, a ocaziilor, a factorilor". Max Weber, 1995, vol. I, pp. 39-40. Totuși, deși Weber este clar în ceea ce privește complementaritatea abordărilor, trebuie să insistăm pe clivajul care există în teorie și în metodă între sociologii care mobilizează colective pentru explicarea practicilor și cei care încearcă să descifreze mobilurile individuale ale agenților. Astfel, de exemplu, Nathalie Heinich (care se reclamă mereu de la sociologia comprehensivă) continuă să opună
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
apa prin capilaritate, strat după strat, pentru a explica banalizarea și generalizarea treptate ale formelor create de modă în ansamblul grupurilor sociale (1988). Potrivit lui Merleau-Ponty (1963), cultura nu face decât să răspândească și să adapteze ceea ce artistul a creat deja. Clivajul artă/cultură se regăsește astăzi în opoziția obișnuită între arta de autor (singulară, unică, originală și nerepro-ductibilă) și arta comercială, industrială sau "de masă", reproductibilă. Stă mărturie opoziția de la începutul anilor 1950 între cinematografia de autor a Noului Val și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ferment al consensului social. Ideologia dezinteresării consolidează postura universalistă. Ea este o "credință" care constă, în schimb, în a nega existența ambivalențelor sau a opozițiilor precedente. Dacă, într-adevăr, cultura generează un consens, cum ar putea fi ea traversată de clivaje diferențiatoare și sursă de inegalități? "A cultiva sau a se cultiva, acesta poate fi considerat principiul unificator pentru toți actorii implicați. În consecință, dezinteresarea unei activități culturale este cu atât mai legitimă în câmpul politic cu cât dezinteresarea este unul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lor, producătorii acționează cu o intenție (mai mult sau mai puțin conștientă) de demarcare. Dorinței de distincție a consumatorilor îi răspunde așadar concurența producătorilor care vor să-și afirme singularitatea. • Concurența În interiorul câmpului de producători, Bourdieu insistă pe existența unui clivaj între artiștii orientați spre un public (arta industrială) și cei care se consideră în afara oricărei destinații ("arta pentru artă"). Acest clivaj se repercutează asupra bunurilor culturale: fie ele se adaptează unei cereri preconstituite, ca aceea a industriilor culturale. Ideal-tipul, pentru
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
așadar concurența producătorilor care vor să-și afirme singularitatea. • Concurența În interiorul câmpului de producători, Bourdieu insistă pe existența unui clivaj între artiștii orientați spre un public (arta industrială) și cei care se consideră în afara oricărei destinații ("arta pentru artă"). Acest clivaj se repercutează asupra bunurilor culturale: fie ele se adaptează unei cereri preconstituite, ca aceea a industriilor culturale. Ideal-tipul, pentru acest caz, este cel al bunurilor jurnalistice, produse ale unei "scriituri" industriale; fie se mențin în afara oricărui public imediat. Bourdieu evocă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a violenței în școală ca fapt social -, deoarece nu putem avea decât reprezentări parțiale ale ei și trebuie s-o acceptăm ca atare, altfel ne-am închide în fantasma omniscienței. Se remarcă aici o primă posibilitate de a depăși anumite clivaje și divergențe, arătând că diferențele de puncte de vedere permit o pluralitate de perspective și de reprezentări, iar abordarea internațională este de o imensă bogăție în această privință, contribuind la relativizarea certitudinilor etnocentriste, iar acest relativism este necesar. O definiție
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
spontană a "nucleelor dure". În reprezentările comune domină câteva teme, care sunt tot atâtea "cauzalități" presupuse, cel mai adesea reduse la o cauzalitate unică sau dominantă, în mare măsură împământănită. Tema dezinteresului parental este cea mai frecventă, întrunind unanimitatea peste clivajele politice sau ideologice, cu o insistență deosebită pe dezinteresul sau absența taților și pe monoparentalitate. Mai departe, afirmarea unei cauzalități culturale și etnice alimentează uneori dezbaterea (Lorcerie, 1996). Semnificativă în această privință este cartea publicată de Academia de Științe Morale
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
bărbați), iar cele legate de „creșterea șieducarea copiilor” într-o mai mare măsură la bărbați (8,2%, în comparație cu 2,4% femei). Pe agenda femeilor și a bărbaților care au peste 60 de ani se situează „lipsa banilor/veniturile mici”, unde clivajul se adâncește mai ales în cazul veniturilor, un număr mai mare de femei declarând că acestea sunt mici (80,5%, în comparație cu 68,9%). Sănătatea reprezintă o problemă mai ales pentru femei (69,3%, comparativ cu 58,1% bărbați), spre deosebire de bărbați
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
a panteonului școlar) ori la evenimentul istoric de la 1 decembrie 1918 (ziua unirii Transilvaniei cu statul român); sau, dimpotrivă, extrem de expuse ideologizării, cum a fost perioada comunistă. Reașezarea lor în paginile cărților școlare are propria sa istorie, marcată de continuități, clivaje, acumulări, redescoperiri, omisiuni și redimensionări neîncetate. Capitolul I Prezentul personajului istoric I.1. Domnitorul exemplar: Ștefan cel Mare Istorie, politică și mass-media Comemorarea a 500 de ani de la moartea domnitorului, în 2004, a fost un foarte bun revelator al forțelor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
contact cu semiotica, lectorii vor fi tentați să se întrebe dacă termenii de semiotică și semiologie sînt interșanjabili. Deși pentru unii autori (mai ales de manuale și lucrări didactice) termenii sînt sinonimi, tradiția istorică și a cercetării a stabilit un clivaj încetățenit în mare măsură. Astfel termenul de semiotică a fost oficial adoptat ca denumire a noii discipline în momentul constituirii în 1969 la Paris a Asociației Internaționale de Semiotică (Association Internationale de Sémiotique; International Association of Semiotics). În același an
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la comportamentele care le actualizează sau transgresează. Semiotica își propune să investigheze o multitudine de practici culturale (gestualitatea ceremonială a salutului nipon, distanțele interpersonale în lumea arabă în comparație cu cea occidentală, gramatica gesturilor în spectacolul de circ sau teatru etc.), dincolo de clivajele culturale universale relevate de corifeii structuralismului. "Structuralismul aruncă o privire impasibilă asupra lumii contemporane în care vede reproducîndu-se vechi structuri. Semiotica vede o multitudine de practici, de stiluri, de subculturi etc. Lumea semiotică e infinit mai bogată decît lumea structurală
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]