1,324 matches
-
S-ar zice că trăiești sub un regim de teroare. Ce-i asta? — Care asta? Chestia aia îngrădită. — Ăsta-i „Micul Poznaș“. — Cum? — Așa îi spunem. Pârâul lui Lud. E un izvor fierbinte. Din când în când face salturi. E clocotit. Nu mă impresionează. Unde-i adevăratul izvor cald? — Nu-l poți vedea. E pe undeva pe dedesubt. — Tu l-ai văzut? — Nu. — Cine-i fata aia? — Anthea Eastcote. — Nici ea nu ți-a răspuns la zâmbet. I-ai zâmbit. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nefericit, încât se întreba cum de poate continua să trăiască cineva în halul ăsta? Oare nu-i posibil să mori de ură, de resentimente și remușcări? Și cum poate un om să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru care mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tatăl ei fuseseră la înmormântare.) Nu le spuse ce anume ar fi trebuit să vadă, dar curând văzură singuri. „Micul poznaș“ sau Pârâul lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și pe asfaltul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atenția. Brian, în felul lui lipsit de menajamente, îl întrebase: — Ce-i cu tine, te-ai bătut? — Nu, am căzut și m-am lovit cu capul de colțul unui scaun. — Înseamnă că erai din nou beat, hotărî Brian. Dar ce clocotea în sufletul lui Tom, supunându-l la un supliciu de proporții nemaicunoscute de el până atunci, era problema cu Hattie sau, mai curând, gândul că nici nu se mai punea problema ei. Totul se isprăvise. A doua zi trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
perspective de viață substanțială, de împliniri mult dorite, nici măcar persoane dragi, mai vârstnice, care să se interpună între ea și mormânt. Drumul era perfect liber. Dragostea pentru familia ei, o consolare din ce în ce mai slabă, se lăsase pătrunsă de suferință, ca apa clocotită pe care oamenii și-o închipuiau invadând țevile Institutului. Și în această dimineață primise o scrisoare neplăcută, amenințătoare, din partea primăriei, care suna astfel: „Stimată doamnă McCaffrey, Am aflat, cu părere de rău, că sunteți terorizată de o vulpe sălbatică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Stai aici! Așa. Relaxează-te. Lasă mutra asta nenorocită. Doar n-ai de gând să plângi? Nu cred că ai săvârșit vreodată un lucru îngrozitor sau că vei săvârși vreunul. Singura persoană pe care o chinuiești ești tu. Mintea ta clocotește de furie și de remușcare și amărăciune și suferință neagră. Alungă toate astea din tine. Lasă miracolul iertării și păcii să se înstăpânească pe sufletul tău. Iartă-ți ție și iartă-le și celor pe care-ți închipui că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strigătelor zadarnice. Urcă, pe urmă coborî, pe urmă iar urcă, până ce pierdu orice simț de orientare cu privire la culoarele care duceau în sus sau în jos. În cele din urmă se așeză pe niște trepte, în timp ce întunericul din jur fâșâia și clocotea. Stând nemișcat, se concentră, controlându-și respirația și copleșitoarea teamă că se va sufoca. Inhala întunericul care-i umpluse întreaga ființă. Mai târziu, trezindu-se dintr-o stare care nu fusese somn, își adună toate forțele ca să strige din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de izvor, din cristelniță, prinde să sfârâie! Să fumege! Antichristul țipă ca ars, înnebunit! Din nou! În Numele Mântuitor al Fiului... Încă un țipăt! Altul, următorul, succesorul său, și încă unul! Țipetele unui animal, în spasmele grozave ale agoniei. Apa fierbe! Clocotește! Se vaporizează! Și încă odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te opri! Nu te opri! Nu te opri! Atunci, creatura cea chinuită din mâinile lui Sile, se întoarce brusc molcomită, înspre el, strâmbându-se a plânge și spune, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vocea Îi răgușea și i se stingea, transformându-se Într-un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de spectacolul pe care Îl făcea tatăl său. Înțelese că era În stare de orice pentru a șterge impresia proastă pe care o făcuse la Început, din cauza gafei cu discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ne fie bine, dar bine-bine de tot, creierele noastre ar trebui să funcționeze ca niște fabrici care-și fac planul cincinal în patru ani și jumătate. Doar că, în loc să producem rulmenți sau pânzeturi, în laboratorul de la mansardă ar trebui să clocotească endorfinele, dopamina, serotonina, noradrenalina, oxitocinele. Probabil că deja am debitat câteva prostii cu neurotransmițători și hormoni, dar, oricum, nu cred că mulți savanți citesc „Suplimentul“. Veți zice că nu mai am despre ce bucurii să scriu dacă am ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
am simțit ceva sexual în atitudinea lui față de ea atunci? Posibil. Dar lucrul cu elevii masculi de această vârstă e rareori lipsit de conotații sexuale. Școala secundară e un fel de supă hormonală. Toate acele corpuri îndesate unele în altele - clocotind de pubertate și de fantezii adolescentine de joasă speță - trebuie să producă o anumită atmosferă. Chiar și eu, femeie la șaizeci de ani și departe de a fi o cadră, am trezit din când în când curiozitatea elevilor mei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mînă un obiect oarecare, un pahar, o cană, o farfurie sau un vas metalic, obiectul cade cu zgomot infernal, iar dacă nu se sparge, se rostogolește zornăind pe pardoseala bucătăriei. Vic vine Într-un tîrziu și spune cu voce calmă, clocotind de nervi: și doar te-am rugat să faci mai puțin zgomot! CÎteva minute mai tîrziu, sunetul strident al soneriei de la intrare o va face să tresară din nou. Doctorul Thomas considera de la sine Înțeles faptul că poate veni oricînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a acoperit cu o perdea întunecată. Discul alb, de lumină topită, se rătăci prin întuneric. Primele picături de ploaie stropiră pământul înfierbântat. Un ropot vesti apoi apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. Furtuna se dezlănțui. Viforul șuiera, gemea și urla. Văzduhul clocotea sub descărcările tunetelor. Șuvoaiele umflate se izbeau de maluri. Pădurea gemea de șuieratul puternic al vântului. Animalele se adăposteau care ncotro. Era îngrozitor! După o vreme, urletele vijeliei începură a-și coborî glasul. Artileria cerească se îndepărta încet. Întreaga natură
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
avea curajul să urlu timp de un sfert de oră, m-aș bucura de un echilibru perfect” (I, 36). Poate că, în loc să urle Ă să înțelegem urletul ca forma pură a disperării?! Ă, Cioran își lasă trupul și sângele să clocotească. Oricum, după ce spune ce spune despre urlet și vorbește despre ranchiună ca despre un dat fundamental al umanității, se înțelege, și al lui, Cioran mărturisește: „Una peste alta, viața e un lucru extraordinar” (I, 36). Nu întâmplător, Cioran vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un Buchet de culori lăsate în zeci de tablouri, culese parcă din câmp, din cântece, colinde, costumele populare, datini și obiceiuri.”( Ion Mărgineanu scriitor) „Era nemulțumit că face prea puțin. Dorea să dăruiască cât mai mult din talentul ce-i clocotea în suflet. De multe ori îmi mărturisea că parcă nu-i ajunge timpul să redea pe pânză toate ideile ce i se înghesuiau în imaginație. În colectivul pictorilor era apreciat nu numai pentru talent său ci și pentru spiritul de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse anotimpuri, cu sugestii adeseori erotice, în virtutea cărora alunecarea în parnasianism este evitată. În poemele mai ample atmosfera se schimbă. Erosul devine impetuos, viforos, sângele clocotește în trup asemenea sevelor în luturi, carnea se zvârcolește ca șerpii. Asimilată naturii, iubita e proaspătă ca ierburile, „sprintenă ca mânjii”, trupul îi este „păduri în veșnică frământare”. Persistă imagini din lumea câmpului, însă proiectate cu o sensibilitate și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
sângerat de glonț a mers cu pandurii lui Tudor, așa cum au mers toți țăranii din satele Olteniei. Pe boier l-au lăsat acolo, în jug, să urle de usturime. Cântecul revoluționarilor În vara aceea fierbinte, din anul 1848, toate inimile clocoteau de entuziasm revoluționar. În fiecare sat și oraș oamenii se adunau, se sfătuiau, se organizau pentru luptă. Așa, într-o seară, în casa familiei Mureșanu, din Brașov, se aflau câțiva cărturari din Transilvania, din Țara Românească și din Moldova. Printre
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
dintr-o aventură preconjugală cu o chelăreasă. Primul depozitează tarele unei eredități criminale. Infatuat, țâfnos, crud, el devine, după preluarea atribuțiilor de stăpân, un zbir. Se înfurie din nimic, bate slugile, ba chiar pe Mitruț, „îngrijitorul” moșiei. În vinele lui clocotește sângele otrăvit al înaintașilor pe linie maternă, Solovenii. Mitruț e din alt sânge, curat. Exemplar în toate privințele, s-ar putea spune că el este un Abel, dușmănit de fratele vitreg. Acesta din urmă nu îl ucide, dar îi provoacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
zvâcninde, zdrobit de emoție, de iritare și de spaimă. Valurile îi foșneau în urechi ca o vijelie ce-i intrase în creieri... în timp ce parcă tot sângele dintr-însul și apa, și oceanul, și aerul ar fi început să fiarbă, să clocotească... Într-o minută Solange se întoarse cu câțiva marinari. Oamenii deschiseră trăsura, îi scoaseră cu tot cu cadrul pe care stătea întins și îl depuseră dincolo de canal pe nisip. Apoi deshămară calul și împingând voinicește scoaseră trăsura din apă. Porniră cu toții spre
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din aspectele de mai sus, pentru că, e limpede, în rândurile care invocă violența regăsim deopotrivă umorile omului, năzuința artistului, precum și regulile "practice" ale moralistului care-și afirmă convingerea, interogând retoric: Există etică sau dogmă care să te sature, când îți clocotește sângele, ca două părechi de palme, date cu sete, și ca un picior aplicat profund, acolo unde se cere?". Arghezi desfășoară un spectacol al violenței corporalizate, în care "poezia pumnilor" e semnul convertirii agresivității într-o artă a pugilistului-condeier. Însă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dansului de habanera. Armoniile stridente și incitante ale cvintelor perfecte suprapuse la interval de semiton (se remarcă opoziția clape albe/negre), cu accentuări și apogiaturi nervoase, evocă rezonanțele frenetice ale corzilor de chitară, atacate cu impulsul nestăvilit al sângelui ce clocotește de patima dansului. Impresia de puternică stabilitate creată de relația V-I afirmată în (planul inferior) este o opțiune de limbaj menită a sugera simplitatea cântecului popular (în melodiile de inspirație folclorică, cadențele perfecte marchează cu preponderență sfârșiturile de frază
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
luptei câmp; De când soarele răsare Cei mai mulți din ei nu scap... Cum se duc de-a rostogolul De Cotnar loviți în cap! Și tămăduit de rane Orice radical erou De rușine să se spele, Ofensiva ia din nou. III Când văzduhul clocotește De ciocnirea-ngrozitoare Ici și acolo câte unul, Cade - cade, dar nu moare. Și de-aceea cu mândrie Radicalii fruntea port Când se spune după luptă Că-s căzuți, dar nime mort! Blăstămul radicalului Blestemată fie clipa, Vladimir, când s
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
știință, ci de un conflict provocat de excesul de autoritate al Bisericii apusene, care, îmbrățișând o învechită concepție științifică despre lume, a voit să înăbușe înfiriparea celei noi. Precum în fizică însă comprimarea aburului duce la spargerea vasului în care clocotește apa, tot astfel excesul de autoritate asupra spiritului omenesc dă naștere la spargerea formelor disciplinare ale vieții istorice, în politică, excesul de autoritate provoacă spiritul revoluționar; în religie, el provoacă atitudini contrare credinței, ce sfârșesc uneori în negativismul total. Acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
George Coșbuc s-a ridicat până la înălțimea de a contempla în desăvârșită castitate morală iubirea dintre sexe. FețiiFrumoși și zânele rustice din baladele și idilele sale nu iubesc decât în perspectiva căsătoriei. Și pentru un tineret, în care mustul vieții clocotește primăvăratec, gata să dea pe răscoale în tiparele sociale sau să se pângărească în șanțurile lăturalnice ale desfrâului, nu există un îndreptar artistic mai recomandabil decât această poesie robustă și castă, aproape fără egal în literatura europeană. Arta n are
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
furnizată de energia solară, nucleară, electrică); - prin evaporare instantanee; - prin congelare lentă. · Aristotel a anticipat cu 350 de ani î.e.n. obținerea apei dulci din ocean prin metoda distilării. Metoda lui constă în așezarea unui burete deasupra unui cazan în care clocotea apă de mare; · De la Pliniu cel Bătrân ne-a rămas descrierea unui tip primitiv de evaporator solar; · Obținerea apei dulci prin înghețarea apei de mare se bazează pe un vechi sistem de obținere a apei de băut, practicat de eschimoși
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]