1,118 matches
-
întocmește la Târgoviște un hrisov în care scrie că "“venind cnezii Teodor și Ioan Balșul în țara noastră de peste Dunăre din pământul sârbescu și văzând că ei au fost așezați acolo și având obleduire peste mai multe țări dorind acești cnezi a dobândii pământ în țara noastră, noi am miluit aceasta stăpânire după cum ne ceruse acești cnezi pe lângă Oltețu”". Tot acestă ipoteză o menționează și Petre Pandrea în lucrarea “Soarele melancoliei”, "„Etimologia cuvântului Balș este binecunoscută. Numele vine de la slavul balșoi
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
țara noastră de peste Dunăre din pământul sârbescu și văzând că ei au fost așezați acolo și având obleduire peste mai multe țări dorind acești cnezi a dobândii pământ în țara noastră, noi am miluit aceasta stăpânire după cum ne ceruse acești cnezi pe lângă Oltețu”". Tot acestă ipoteză o menționează și Petre Pandrea în lucrarea “Soarele melancoliei”, "„Etimologia cuvântului Balș este binecunoscută. Numele vine de la slavul balșoi care înseamnă mare. Este vorba așadar, de un sat mare, de un târg. La rădăcină, localitatea
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
hrisov din 1564 menționează existența Balșului ca așezare omenească întărind afirmațiile că pături de populație bogată de origine sârbă au pătruns în zona Balșului după căderea Smederevei, oraș cetate din apropiere de Belgrad. Numele așezării Balș este dat deci de cnezii sârbi. Iorgu Iordan, arată că "“satele își trag numele în majoritatea cazurilor de la stăpânul satului (cneazul de pe vremuri)”". Așezările, originile orașului Balș de astăzi ce s-au putut certifica de-a lungul istoriei dovedesc faptul că în epoca feudală localitatea
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
de origine sârbă au pătruns în zona Balșului după căderea Smederevei, oraș cetate din apropiere de Belgrad. Numele așezării Balș este dat deci de cnezii sârbi. Iorgu Iordan, arată că "“satele își trag numele în majoritatea cazurilor de la stăpânul satului (cneazul de pe vremuri)”". Așezările, originile orașului Balș de astăzi ce s-au putut certifica de-a lungul istoriei dovedesc faptul că în epoca feudală localitatea s-a format ca și târg. Aici exista curtea boiereasca a neamului cnezilor Balș. O altă
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
de la stăpânul satului (cneazul de pe vremuri)”". Așezările, originile orașului Balș de astăzi ce s-au putut certifica de-a lungul istoriei dovedesc faptul că în epoca feudală localitatea s-a format ca și târg. Aici exista curtea boiereasca a neamului cnezilor Balș. O altă ipoteză în legătură cu toponimia orașului Balș este enunțată de către Andrei Pandrea în lucrarea “Petre Pandrea martor de veac”, "„Târgul Balș se află în mijlocul Olteniei, la limita meridională a podișului getic, chiar între dealurile Chiliei și ale Surului, zise
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
mare vornic al Țării de Jos în timpul primei domnii a lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623), a construit în Iași o biserică cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Vornicul Bărboi făcea parte din familia Sturdzeștilor, fiind denumit cneaz într-un act din 12 martie 1609. El a participat în 1615 la un complot împotriva domnitorului, împreună cu logofătul Beldiman, hatmanul Sturdza și visternicul Boul. Ei s-au adunat la Cucuteni și i-au cerut lui Tomșa să plece de pe
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
feude în schimbul serviciului în armată. Sistemul împroprietăririi cu pământuri în schimbul serviciului militar a fost baza creării uneia dintre cele mai importante armate de cavaleriști a evului mediu. Ivan cel Mare a fost primul care și-a luat titlul de "Mare Cneaz (Duce) al tuturor rușilor", după ce s-a căsătorit, în 1469, cu Sofia Paleologu, o prințesă bizantină (nepoată a fostului împărat bizantin). Marele Cneaz a consolidat dominația Moscovei în zonele înconjurătoare, cucerind cnezatele mai mici sau obligând principii locali să-i
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
cavaleriști a evului mediu. Ivan cel Mare a fost primul care și-a luat titlul de "Mare Cneaz (Duce) al tuturor rușilor", după ce s-a căsătorit, în 1469, cu Sofia Paleologu, o prințesă bizantină (nepoată a fostului împărat bizantin). Marele Cneaz a consolidat dominația Moscovei în zonele înconjurătoare, cucerind cnezatele mai mici sau obligând principii locali să-i recunoască suzeranitatea. În 1574, nepotul lui Ivan cel Mare, Ivan cel Groaznic, a fost, la numai 16 ani, încoronat în mod oficial "Țar
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
-lea, principatul își avea capitala la Rostov Veliki, printre orașele importante numărându-se Suzdal, Iaroslavl și Belozersk. Vladimir Monomahul, după ce și-a câștigat dreptul la tronul principatului în 1093, a mutat capitala de la Rostov la Suzdal. Cincisprezece ani mai târziu, cneazul a fondat pe râul Kliazma orașul Vladimir, la 31 km sud de Suzdal. Fiul său, Iuri Dolgoruki, a mutat capitala la Vladimir în 1157. Cum boierii din Rostov și din Suzdal s-au opus acestei măsuri care le scădea influența
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
pământul, iar bulgarii au fost forțați să plătească tribut. Moartea lui Vsevolod din anul 1212 a marcat începutul unui șir de conflicte dinastice. Fiul cel mai mare al lui Vsevolod, Constantin, după ce a căpătat ajutorul boierilor din Rostov și al cneazului Kievului, Mstislav cel Cutezător, l-a expulzat din Vladimir în Rosdtov pe moștenitorul de drept, fratele lui, Iuri al II-lea. După numai șase ani, după moartea lui Constantin, Iuri s-a reîntors în capitală. Iuri al II-lea s-
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
aceste mici cnezate recunoșteau suzeranitatea Marelui Prinț al Vladimirului, acesta din urmă fiind numit de însuși Marele Han. Chiar și vestitul Alexandr Nevski al Pereslavlui a fost nevoit să meargă în Karakorum, capitala Hanului, pentru a fi investit ca Mare Cneaz al Vladimirului. Până la sfârșitul secolului, numai trei orașe se mai luptau pentru obținerea titlului de Mare Cnezat: Moscova, Nijni Novgorod și Tver. Prinții lor, odată investiți cu funcția de Mari Cneji, nici nu încercau să se mute definitiv în Vladimir
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
Karakorum, capitala Hanului, pentru a fi investit ca Mare Cneaz al Vladimirului. Până la sfârșitul secolului, numai trei orașe se mai luptau pentru obținerea titlului de Mare Cnezat: Moscova, Nijni Novgorod și Tver. Prinții lor, odată investiți cu funcția de Mari Cneji, nici nu încercau să se mute definitiv în Vladimir. Când Mitropolitul Petru și-a mutat scaunul mitropolitan din Vladimir în Moscova în 1321, a devenit evident că Moscova a devenit centrul de putere în Rusia de nord-est.
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
de baștină din regiunea nord-dunăreană în care au fost așezați. În 862 ungurii au pătruns pentru prima dată în centrul Europei, unde au fost implicați în războaiele dintre moravi și francii răsăriteni. În 881 au ajuns până la Viena, chemați de cneazul morav Svatopluk I. Peste 11 ani ei au fost chemați de ducele Arnulf împotriva vechilor lor aliați și au devastat Moravia Mare. Peste câțiva ani implicarea ungurilor în conflictele de la Dunăre s-a întețit. Au fost solicitați de moravi împotriva
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
albanez "Marele războinic al Albaniei Skanderbeg", filmat de Serghei Iutkevici, premiat cu mențiune specială de juriul festivalului de la Cannes din 1954. Primul rol major, după care, cum spunea Iakovlev, lumea a început să-i acorde atenție pe stradă a fost cneazul Mîșkin din filmul "Idiot". Regizorul Ivan Pîriev, de îndată ce l-a văzut pe Iakovlev, a înțeles că aceasta este rolul său. Popularitatea lui Iakovlev a venit cu rolurile de comedie — Ivan cel Groaznic și managerul de bloc Ivan Bunșa în "Ivan
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
50.000 de tătari sub comanda lui Kasim Pașa a fost trimisă să asedieze Astrahanul și să înceapă lucrările de construcție a canalului, în timp ce o flotă otomană asedia Azovul. Asediatorii au fost respinși printr-o ieșire a garnizoanei condusă de cneazul Serebianov, guvernatorul militar al Astrahanului; o armată rusească de 30.000 de oameni venită ca întărire a atacat și i-a împrăștiat pe muncitori și pe forța tătărească care îi proteja. Pe drumul de întoarcere până la 70% din restul soldaților
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
s-a stabilit în parte pe teritoriul județului Alba fiind minoritară, cu vremea a fost asimilată de populația autohtonă, singurele dovezi ale trecerii lor fiind toponimele de origine slavă, care s-au păstrat până în zilele noastre: Bălgrad („orașul alb”), Țeligrad, cneaz, zapodie, zăvod. Cucerirea Ardealului de către invadatorii maghiari s-a făcut treptat cu prețul unor confruntări sângeroase cu populația băștinașă română. Procesul s-a terminat spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Băștinașii și-au pierd treptat drepturile de proprietate asupra pământului
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
față de Soliman Magnificul și încearcă apropierea de arhiducele Ferdinand I al Austriei și de aliatul său în zonă, domnitorul Moldovei Petru Rareș. Mișcarea este prinsă de adversarii Craioveștilor care organizează opoziția. În acest context apar și ultimele două misiuni ale cneazului Ioan din Rășinari una dinre ele privind studierea efectivului militar și mișcările armatei otomane în țara Românească, ultima rămânând secretă, fiind, probabil, legată de vreo înțelegere pe plan militar în caz de răscoală a secuimii în contra lui Ioan I Zapolya. În
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
posibilitatea formării unui stat puternic, din punct de vedere militar, era prost văzută de către Marile Puteri ale vremii. Conform celor scrise de Titu Maiorescu în volumul „Istoria politică a României sub domnia lui Carol I”, în iunie 1886 bulgarii (prin cneazul Alexandru de Battenberg) i-au cerut oficial Regelui Carol I constituirea unei Confederații româno - bulgare sub sceptrul său, în forma unei monarhii dualiste de tip austro-ungar, care să fie o federație cu guverne separate, dar cu comandă militară unică în
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
parte din voievodatul lui Litovoi ce se întindea pe ambele versante ale Carpaților Meridionali, din ținutul Gorjului și până în țara Hațegului. Cel mai important document scris despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav I al Ungariei către cneazul român Mihail Cânde, datând din anul 1493. Este scris în acest hrisov că boierul Mihail Cânde stăpânește moșiile aflate pe teritoriul de azi al Petrilei (Peterella), Maleia, lângă Petroșani (Malee), Rotunda, lângă Petroșani sau după unii autori Lonea (Ratond), Câmpul
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
iar puțin după aceea, în 1501, lânga acestea se amintește Kaprisowar (Căprișoara), în Vulcan, ca fiindu-i proprietăți "ab antiquo". Chiar și mai înainte, în jurul anului 1493, regele Albert de Habsburg recunoscuse că Valea Jiului este proprietatea lui Niculae Cânde, tatăl cneazului Mihail. O data cu întocmirea primului recensământ confesional în 1733 de către episcopul Inocențiu Micu-Klein s-a consemnat existența în localitatea Petrila a unui preot ortodox, Dumitru, a unui preot greco-catolic, Ștefan și a unei biserici cu 48 familii de credincioși, familii compuse
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
a apariției ducatului Haliciului (Galiția), vecinul și uneori dușmanul bolohovenilor . Primul prinț de Halici, Vladimir (Vladimirencu sau Volodimirenko) a ales ca sediu localitatea Halici. Istoricii ucraineni consideră că Vladimir era un urmas al varegilor. În 1150, Cronica Ipatiev relatează cum cneazul Haliciului, Vladimirencu sau Volodimirenko, merge spre Kiev trecând prin cetatea Bolohov/Bolohovo: "Și îi vine lui Iziaslav" (mare principe al Kievului) "vestea că Volodimirko a trecut de Bolohov, și merge alăturea de cetatea Munarev spre Volodarev". Într-o biserică de lângă
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Ioan Botezătorul, se odihnește nobilul domn Ioan de Onads ducele Vlahiei." Se presupune că acest duce Ioan de la Onut (Onutul era o cetate la Nistru, nu departe de Hotin, dar mai veche decât ultima) a putut fi un vasal al cneazului Galiției sau s-ar fi putut refugia la Liov în urma năvălirii Comanilor. Conform unei cronici poloneze, cneazul Haliciului, Iaroslav Osmomîsl a fost nevoit să ducă mai multe războaie împotriva bolohovenilor răzvrătiți, ceea ce presupune legături de vasalitate a acestora, întrerupte de
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
de la Onut (Onutul era o cetate la Nistru, nu departe de Hotin, dar mai veche decât ultima) a putut fi un vasal al cneazului Galiției sau s-ar fi putut refugia la Liov în urma năvălirii Comanilor. Conform unei cronici poloneze, cneazul Haliciului, Iaroslav Osmomîsl a fost nevoit să ducă mai multe războaie împotriva bolohovenilor răzvrătiți, ceea ce presupune legături de vasalitate a acestora, întrerupte de perioade de emancipare. Ivan Rostislavici supranumit „Bârladnicul” adună o oaste formată din 6.000 „berladnici” și cumani
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Rușii predați erau acuzați că au măcelărit solia de pace a tătarilor. Titlul de voievod arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În acel an principii bolohoveni i-au parte la războiul regelui Ungariei, Andrei II-lea împotriva cneazului Daniel al Haliciului de partea primului. În 1235 bolohovenii, împreună cu galițienii răsculați apar ca asediatori ai orașului Camenița. Aceștia au fost înfrânți și toți principii bolohoveni au fost luați prizonieri. Între anii 1230-1240, bolohovenii întreprind o campanie împotriva principelui polonez
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
veniturile și cu toate bunurile, câri asculta de acest Tîrg de Siret și Volhoveț, neloîndu-se nimic pentru noi îndărăt de aici înainte, le-am dat, cît va fi în viață, surorii Domnului nostru, craiul Poloniei și altor țări și marelui cneaz Alexandru sau Vitold, Cneaghinei Rimgailla, fosta soție a noastră”." Administrativ, Volovățul a fost o vreme ocol domnesc, indicând că a fost un grup de sate domnești alăturate unui târg, cetate sau curte. În documentul din 13 decembrie 1421 sunt amintite
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]