680 matches
-
primele momente nu avu intenția să se oprească pentru o examinare atentă. Și apoi, surprinse o mișcare cu coada ochiului. O lumină. Se aplecă și se uită atent la o cutie lungă de metal, parțial transparentă, imitând grosolan forma unui coșciug, până și în privința căptușelii colorate și aparent costisitoare. Interiorul era ușor curbat pentru a forma un canal îngust. De-a lungul canalului se rostogolea o bilă de lumină. Se răsturna încet, trecând aproximativ un minut până să parcurgă distanța până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
nu îndrăznește. Nu încă. Le permisese cu un anume cinism soldaților trimiși de lord Tews să mute echipamentul la Linn. Inclusiv premiul pentru toate descoperirile lui, o bilă care se rostogolea într-un du-te-vino neobosit într-un container ca un coșciug; o descoperire a epocii de aur care îi zdruncinase certitudinea până în adâncul ființei. Datorită bilei de energie nu ezitase să-l lase pe Tews să preia controlul tuturor obiectelor de artă ale unei culturi vechi si minunate. Trebuia doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
sat aflat la poale de munte cam o săptămână. Nimeni nu s-a putut mișca de la casa mortului. Nici măcar preotul care, de voie, de nevoie, a trebuit să rămâie la căpătâiul răposatului. Bineînțeles, toate aceste guri, mai puțin cea din coșciug, trebuiau hrănite. S-a mâncat și s-a băut tot ce fusese pregătit pentru pomană, s-au pregătit alte bucate, dar și acelea au dispărut de parcă nici n-ar fi fost. În vremea asta, bunicul Gheorghe Crăciun era în sicriul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
hârleții și târnăcoapele, după care s-a apucat de lucru. Când a ajuns la sicriu, a simțit cum îl furnică pe șira spinării. “Trebuie să fiu tare pân’ la capăt!”. Și a fost. A scos cadavrul din sicriu, a îngropat coșciugul gol la loc și l-a cărat pe Petru în spate, înapoi, pe Gorgan. Acolo, a reușit, cu chiu cu vai, să-i scoată paltonul, haina și pantalonii și să-l îmbrace cu ale sale. Apoi, l-a spânzurat așa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sub stricta supraveghere a cuiva care vorbea limba engleză de pe Pământ. Vizualiză condițiile nu prea atrăgătoare din exterior, ținând cont de cele ce se spuseseră acolo: Cred că mă aflu în interiorul unei cutii de metal, care arată cam ca un coșciug. Cutia se află instalată pe o masă solidă din laborator. Și niște mașinării electronice mă țin sub observație cam după metoda aparatelor cu raze x sau cu inițiatori de particule. Oricine ar fi acela care mă supraveghează, nu știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
n-aș mai fi nevoită să vorbesc aiurea cu ticăloși ca tine. — De ce spui asta? — Nu te preface că tu nu ești ca ceilalți. Poate ai o altă tehnică, dar o să mă rănești la fel ca ei. Sînt neajutorată în coșciugul ăsta înghețat, așa că de ce să nu începem? — Ozenfant nu te-a rănit. — Crezi că toate sunetele alea mă făceau fericită? Muzică de balet! Sunete de femei care zboară și plutesc în lumina lunii ca niște lebede sau nori, femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sam Lang, pe terenul Tollcross. Aveam de gînd să facem niște exerciții de alergare și m-am gîndit c-o să vii și tu. — N-am nimic împotrivă. Cînd a ajuns acasă, antreprenorul de pompe funebre trecuse deja pe-acolo. Un coșciug era așezat pe două capre, pe carpeta din fața șemineului. Capacul era astfel pus încît să lase un pătrat liber în capăt, iar fața doamnei Thaw se ițea pe-acolo. Thaw se uită la ea cu o neplăcere confuză. Trăsăturile aparținuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înfipte în mal, două urne funerare („cultura Câmpurilor de Urne“), una dintre ele, modelată și ea de cine știe ce mână putrezită cu milenii în urmă, avea gaura denumită „fereastra sufletului“ pe care și astăzi unii locuitori ai câmpiei o fac în coșciuge ca să li se poată întoarce sufletul când simte nostalgia trupului părăsit. 17. Vă rog să recapitulați aceste sumare date privitoare la disponibilitatea mea pentru o anumită „arheologie mediumnică“ din pricina căreia am avut neplăcerea de a fi citat într-un opuscul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
alcool. " Hm, gândi Raul Ionescu, una din ororile alea care răsucesc tot felul de combinații prin baruri. Cu atât mai bine." ― Nu mă las niciodată așteptat de-o femeie. Se simțea încolțit, avea impresia că se află în apropierea unui coșciug: " Niciodată n-am stat de vorbă cu cineva atât de aproape fără să-i văd chipul. Ciudat! În fond, de ce se ascunde?" ― Nu știu dacă o să cădem de acord, băiete, așa că prefer să nu mă cunoști. Îți propun o mică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ei rele. Mi-o și imaginam la înmormântare, o ceremonie ieftină și de prost-gust organizată la subsolul unui salon dubios de pompe funebre. Înnebunită de durere, cu lacrimile curgându-i șuvoi din ochii înroșiți, mi-ar smulge probabil cadavrul din coșciug, jelindu-se beată: „Nu-l luați de la mine! De ce trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe ram?“ Funeraliile ar degenera probabil într-un adevărat circ, cu mama care și-ar băga tot timpul degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să plângă. Dar, pe neașteptate, apăruse dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un general al Împăratului, muiat numai În negru și argintiu, cu caii Împopoțonați cu niște măști barbare care nu le lăsau descoperiți decât ochii, cu valtrapuri ca niște coșciuge, cu stâlpii răsuciți ce susțineau timpanul acela asiro-greco-egiptean, tot numai alb și auriu. Omul cu bicorn oprise o clipă În fața acelui trompet solitar și Jacopo Îl Întrebase: „Cine mă duce acasă?“ Omul era binevoitor. Jacopo se urcase alături de el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În urale și apoi se mută cu toți Într-o altă cameră, unde o masă lungă de sufragerie așteaptă plină cu platouri cu globi oculari și mățăraie. Mulțimea Începe o incantație și balerina cea aproape nudă se cațără Într-un coșciug. Prietenii ei aruncă mațele și globii oculari peste ea. Alte poze. Călătoresc mai departe, uneori aproape de-a bușilea, prin alte Încăperi, mobilate cu paturi procustiene și fecioare de fier, printr-o mlaștină plină de năluci, printr-o galerie flancată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Se făceau piese de șah - dacii și romanii. Se sculptau la câte un set d-ăla de șah și câte trei-patru ani. Se făceau popi, țapi, se apăsau pe cap și, în fine, se făceau niște chestii d-astea... Niște coșciuge iară mici se făceau, se dădeau afară... amintiri, chipurile, pentru familie, pentru neveste, pentru nepoți de la unchiul de la pușcărie. Și, dacă dădeam unu’ afară, vedeau și ceilalți, „Ia uite, jidanu’ a dat nu știu ce popă afară la ai lui. Fă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plimba pe mână. Și'n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat că prietenul avea pe spate-o cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele, și tresări îndurerat, păianjenul s-a-ncreștinat. A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc. Era acoperit cu promoroacă și-amurgul cobora din sunetul de toacă. Neisprăvit rămase fluierul de soc. CĂTRE CITITORI Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi. Voi treceți pe drum, vă uitați printre gratii de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în țărână, în foc, în văzduh și pe ape. Între răsăritul de soare și-apusul de soare sunt numai tină și rană. În cer te-ai închis ca-ntr-un coșciug. O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu vieața, mi-ai vorbi. De-acolo de unde ești, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aici arată-te Doamne, să știu ce-aștepți de la mine
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
departe, Încât să numai poată fi găsită. De pe scări se ivește un brancardier, gâfâind, care târâie după el o targă. Se pregătește să-i spună să-și tragă răsuflarea, pentru că oricum nimeni nu are nevoie de el. Au sosit deja coșciugele. Dar acela trece pe lângă el, gâfâind, și imediat după aceea, la fel de agitat, trece pe lângă el și un doctor. Agentul principal Începe să coboare pe scări. Își dorește să n-o găsească pe blonda fără nume. Să n-o găsească moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privit din nou. Tăcuta de X se plimba cu mîinile la spate și din când în când atingea recipientele cu un deget. Era frumoasă. Gândul că era Mama Mare, că era aceeași Mamă Mare care făcea acum cruci pioase în fața coșciugului doamnei Bercea mă îmbăta și mă făcea să plutesc. Dar nu era Mama Mare. Situația mi-a amintit de emisiunile documentare din prima decadă a mileniului; subliniau incorecta imagine a rechinului din imaginarul colectiv. Rechinul reflecta temerile noastre ancestrale, teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă chemi să-mi dai zestrea Otiliei? - Te chem, te chem, zise Costache, cu ochii în jos, răsucind țigări. - Măi, Costache, glumi Pascalopol, ție ți-e frică să scoțibanii din mână. Tu n-ai auzit că oamenii care-și fac coșciugul din viață sau mormânt de veci nu mor curînd? Scapă-te de o grijă, trăiește și tu ca un tînăr! - Dau, dau, bombăni bătrânul, ce-i al ei e pus deoparte! - Asta așa e, zise Pascalopol, gîndindu-se la contul dela
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu pot să fac imposibilul în definitiv, am și eu puțină jenă, sunt uman, ce vrei, nu pot să mă duc să-i vorbesc bătrânului de testament și de moștenire. E ca și cum l-aș întreba cum vrea să-i fie coșciugul. Aglae nu se lăsă de loc impresionată de parada umanitară a lui Stănică și dădu noi ordine: - Să nu slăbiți din ochi nici o clipă casa de dincolo. Unulsă stea tot prin curte pe lângă gard, că doar e cald ca și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu toții acasă spre a medita asupra evenimentului. Bătrânul fu părăsit pe canapeaua lui, cu cearșaful ghemuit, cu plapuma căzută pe jumătate jos. Felix, observând asta și știind că morților le trebuiesc date unele îngrijiri pentru a putea fi puși în coșciug, spuse, cu toată gingășia de care fu în stare, Otiliei, cum stă cazul. Aceasta se ridică de pe sofaua ei, decisă, calmă, chemă pe Marina și, cu ajutorul ei, gătiră pe moș Costache și-l așezară cu solemnitate pe pat. Aglae se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe care șantiere speriaseră cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând lupte de vorbe cu ei să se lase din nou îngropați, fiindcă, bughindu-i cum se fâțâiau cu coșciugele pe ei, îi luaseră drept niște căcăcioase de stafii care încurca circulația... - Bruță... Hep!... Dar nu putea să le taie? - Ce, moșule?... - Să le taie direct. Rafturile, rumegușul... Hârști, pânza de bomfaier. Harști, fierăstrăul!... Sau vărsa gaz de la lampă direct
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le iei noroiul de pe glande! I-am amorțit pe ăștia, de ne țineau damigenele ascunse!... Acuma, mare Chiose și fă-i de intervenție chirurgicală!... Ciumpănește- i tu cu cuțitul și ferchezuiește-i, de doar să le azvârle groparii pământ pe coșciug!... ...Închipuiți-vă rușinoasa noastră derută... strigă transfigurat de istorisire Gabi cel Norocos, cu brațele desfăcute în cruce, de pe unul din refugiile autostrăzii București-Ploiești. Trezindu-ne luați ca din oală. Brutalizați. Crestați. Însângerați. Disecați. Chiar în debaraua Casei de Cultură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uriașă, alcătuită, pe dedesubt, din cercuri din tablă. Împodobită cu panglici colorate, țoale fistichii, oglinjoare și săculeți cu farmece. Care, dacă te plesnea peste fălci cu niște lănțișoare descântate, până în trei zile, picai. Ori într-o chiverniseală turbată. Ori în coșciug, din patru surceluțe împuțeai. Zbura și has-Satan, cam într-o dungă, plăcut abțiguit. Iar pîn' la coșconeața din spatele curții Nicoloaicei, nu se opri. Fusese la un botez. Capitolul 8 ZIUA A PATRA: "SĂ NU POFTEȘTI LA NICI UN LUCRU CARE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
peretele opus ușii, un șemineu fusese distribuit în rolul unui altar, suspendând pe pervazul său, marmoreean și subțire, imaginea unui Robin cooptat în nu se știa care for, mai emoționat totuși de cele două sfeșnice din bronz, grele cât niște coșciuge, din dreapta și stânga, decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ajutatului, ci, mai curând, căuta și ea să-și maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru. De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevăr, cu mâinile pe piept, sub bolul transparent al prelatei, ca un Lenin îmbălsămat în coșciugul său de cleștar. Plimbă prin nări mireasma nisipului umed. Picăturile de ploaie nu puteau fi zărite decât foarte târziu, când se apropiau la două lățimi de palmă și aproape imediat se spărgeau cu pocnete de becuri pe caldarâm. De ambele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]