1,794 matches
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > CADOUL DE CRĂCIUN Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1089 din 24 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cadoul de Crăciun Zăpada acoperi de două zile, cât vedeai cu ochii, toate coamele munților cu nămeți mari de ninsoare, care, viscolite, troieniră cu totul gardurile și cărările de pe creasta muntelui pe care se afla casa lui Mihai al lui Macovei. Acesta era un om vrednic, deși nu prea bogat. Îi plăcea să țină
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
luna-i jumătate , Și să mă legăn de nebună Cu ea ,printre stele în noapte . Și când o trece carul mare Să urc și să mă plimb pe cer Pe a laptelui cale-ntoarsă , Un unicorn să-nham la el . Din coama albă cum e neaua Se desprind stele mii și mii , Să mă-ntorc din nou pe lună , Și să privesc înspre cei vii . Să bat în geamul unui astru , El să nu vrea să mă primească În infinitul lui albastru
AS VREA! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350061_a_351390]
-
prins a încolți. * Ai răsărit iubire, o flacără de dor În glia însetat-a sufletului meu Și rescriind o viață în cerul fără nor Întors-ai la credință o minte de ateu! * Ți-ai revărsat lumina în apele marine În coama lor cea blondă ți-ai așezat sărutul Ca să ridici din ape un trup de alb.. pe mine Să-ți fiu încurajarea dar să îți fiu și scutul. * Te-ai ridicat tulpină ca să-mi porți înflorirea Și-n cer te-ai
RĂSPUNS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350068_a_351397]
-
La întoarcere să fiți cu ochii în patru! Aurul are miros și-i atrage pe tâlhari! - îi avertiză Arnăutu. - S-o tulim de aici până nu bagă de seamă vreun vampir! - zise Sasu. Primele raze ale soarelui îi găsiră pe coama dealului despădurit. Până aici nu întâmpinară niciun obstacol. Urmară aceeași cale de întoarcere și la orele târzii ale serii ajunseră la conacul boierului Ciocoiu. Ascunseră desagii cu aur la loc sigur și se așezară la un ospăț cu fripturi și
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
Acasa > Stihuri > Semne > URC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Treceam pe muchii,dungi și coame prinzându-mă de cer în echilibru, în cutele gândirii concentrând încrederea în sine. Pe linii drepte, curbe ori frânte inspir aerul rece în piept picioarele cu pași siguri se contemplă unul pe celălalt. Urc deasupra de mine însumi cu ochii
URC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350119_a_351448]
-
Doamne, sunt femeie și mereu îmi spun Dacă asta-s toată, daca flori pe drum Risipite parcă drept din poala Ta Cresc in urmă-mi, pasul să mi-l pot vedea. Dacă sunt femeie, cuget liniștit Gând-furtună-n noapte, vis neispășit Coamă-nvolburată, tropot de la cai Înhămați la steaua unde mă scriai Într-un timp odată, ce-l legai de rând Dacă sunt femeie, Doamne, prea curând Litera Ta vie, slobozită-n vers Trup micuț de fată, roi în Univers Unde mi
DACĂ SUNT FEMEIE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350134_a_351463]
-
săpate în stănci lecția de supraviețuire și ele m-au trimis la nisipurile spălate de valuri... Cu speranță, am întrebat nisipul de ce măsoară timpul, dar el m-a trimis spre cer, unde lumina zâmbea florilor și codrilor și munților cu coame de zăpadă. Cerul mi-a zâmbit senin, a privit spre mine și m-a întrebat: - De ce cauți aiurea ce deja porți în sufletul tău? Atunci am înțeles că pot să-mi fiu magistru pentru lecția de supraviețuire. Leonid IACOB Poezie
LECŢIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361782_a_363111]
-
ne căutăm printre esențele uscatelor fraze, râzând-plângând, strigând-șoptind, rostind-bâiguind, frumusețile spiritelor ce au plecat să doarmă sub fruntea cerului sau dincolo de ea. le recheamă lupii albi ai gândurilor noastre. noi nu le auzim. nu cunoaștem freamătul firelor de blană de pe coama albă, înfiorată de vântul pădurilor. inelele copacilor recunosc alergarea până la verdele alburiu curgând neîncetat prin trunchiurile copacilor, până la nașterea unui poem... al redescoperirii vieții într-un romb de jad... înflorește crucea o talpă adânc înscrisă în pânza de apă argintie
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
adapostească la umbra mea. Nu-i roată care să se învârtă pe cerul unei păduri, care să nu lumineze desișuri, chiar dacă sunt ascunse-n întunericul în care își are sălaș, răul, în umezeala dinspre nordul rece. Am iarna care albește coama ramurilor mele multe, dar cu soarele care încălzește, totuși, albul rece din ele. Crăpată-mi este scoarța și bătrână, dar vlăstarii pădurii mele, cresc pe cărarea fără pașii de mâine și nu uită, pădurea. Freamătul tremurând al buzelor ciutelor care
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
Am intrat și eu sâmbătă pe la prânz în iureșul cimitirului. Tocmai sosise și înainta greu, un car mortuar cu un cortegiu considerabil. Dar unde sunt pătăștile de altădată, cu cai zdraveni, împodobiți cu doliu printre firele de păr bogate din coame? Un dric este astăzi un lucru rar. Mai degrabă vezi un șir prelung de mașini luxoase, urmând la pas de mort, traseul știut și de cai, și de șoferii Serviciilor de Pompe Funebre. Ne-am închinat creștinește și i-am
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
o asemenea năpastă căzută pe capul nostru, important este ce formă ia invidia din nenumăratele fațete pe care ni le arată și în ce măsură pune stăpânire pe noi.” (Elena Buică - Invidia și invidioșii”) „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea. Doar coamele dințate ale culmilor dădeau ocol lunii, din obișnuință ... Când m-am trezit patul avea miros de cetină ... Am întins mâna și am dat de un loc gol. Desculță am alergat la fereastră. Copacii nu mai sufereau. La infinit rămăseseră înnodate
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
fost ușor contrariat. După aparențe, cineva i-o luase înainte. A simțit cum sângele i se urcă la cap. El unul era un țăran cinstit, nu căuta niciodată, pentru a-și însuși, ceea ce dosiseră alții. S-a înălțat mult deasupra coamelor cailor, ridicându-se în piciore în căruță, avînd ca sprijin pentru mâini doar hățurile. Trăsese căruța lângă grămada de coceni reconfigurată de Comănescu. L-a zărit. Dormea somn adânc, obosit de căutările drumului celui mai ferit, cel mai sigur, obosit
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
suspinul suav de iasomiei al Preamilostivei Fecioare, în sublimul florilor de Salcâm din care se prelinge mierea Duhului Sfânt, în dorul Potirului cel sfânt al mântuirii. În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor, surâsul sublim al nemuririi. De pe coama anilor mei, luna se ridică veselă și zâmbitoare, ca o boare de aur din grădina lui April, fără ascunzișuri, fără nepăsări, cu tainice chemări... De sub scoarța străbună, picături grele de apă și sânge se revarsă spre aura Cerului în psalmi
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
din 15 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Nărăvaș, pur-sânge este dorul tău mâncând distanța dintre noi în zboru-i. L-ai hrănit cu focul sacru al redescoperirii de sine în privirea-mi ce ai adorat-o din prima clipă! Îi mângâi coama și la galop îți aduce zâmbetul meu, răvășind sub copita-i, adânca-ți trăirire pe valul iubirii. Referință Bibliografică: Înaripat / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1262, Anul IV, 15 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia
ÎNARIPAT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365488_a_366817]
-
și univers. Auzise chiar din inima orașului coruri de îngeri, ce părea că brodează straiele nemuririi, întinzându-le peste puritatea zăpezilor și înaltul cerurilor. A distins o chemare printre suspinele angelice. I se păruse că vocea unui copil venea peste coamele caselor întunecate de negura înfiorătoare a nopții. Dar , nu... nu poate fi vocea unui copil, pentru că nu se poate ca un înger în formare să cheme furia gerului cu o așa armonie îmbietoare și cu atâta de seninătate... Pustiitorul stă
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
către fereastra întredeschisă, pe unde se mai plimbase de câteva zeci de ori, atras de armonia versurilor poetului Ion Vanghele, ce se întrupau dintr-o dragoste fabuloasă și, în același timp, neîmplinită... Se oprește Pustiitorul, așezându-se o clipă peste coama uriașă a casei. Se strecoară ușor, la fereastra generoasă, curios să înțeleagă versurile cu care, el, Pustiitorul era chemat: ,,Ca unora din noi să fie bine, Iată, murim puțin câte puțin, Iar frunzele se mistuie-n suspine Când spaimele în
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
prin lume. Îi atinge fruntea, coborând cu degetele sale înghețate și învrăjbite de dorința de a-i confisca întrega suflare, apoi pornește înapoi, în negura nopții. Gata. Pustiitorul și-a luat obolul, s-a resemnat. A zburat iar furibund peste coamele caselor, gata să asculte o altă chemare. De acum, Ion Vanghele, pentru pământeni, înseamnă doar poezia lui. Faptele, dorințele, împlinirile, durerile, regretele, vor fi păstrate și dăruite semenilor noștri, doar de jocul infinit al litrelor sale. Dar, până ca Domnul
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
PÂINE...autor Mihai Leonte Privesc la pâinea rumenită, Ca o coajă de portocală, Mi-e greu să rup o bucățică, Chiar dacă foamea mă răscoală. Învins totuși de imensa foame, Întind mâna să rup, îndrăznesc, Îmi vin în minte ale lanului coame, Unduind peste câmpul strămoșesc. Gura rupe cu dinții, hămesită, Macină, tocând ca o batoză, Bucata de pâine, de apărare lipsită, Cu o coajă neobișnuit de roză. Atunci îmi vine în minte, Cât de grei erau snopii cu spice, Și cum
BUCATA MEA DE PÂINE ( POEZIE TRADUSA IN LIMBA TURCA ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366348_a_367677]
-
rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... Citește mai mult Astăzi voi scrie la timpul prezentdespre un copac viguros,fiul celor patru anotimpuri:făt-frumosul verde-al primăverii,umbra verii pe timp de caniculă,culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea,solitarul iernii, pe-alei, între
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
rod, seva spirituală.Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea,în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos,parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... XXIII. VIS DE VARĂ, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015. În seri de vară, cu pași pufoși ca de pisică, visele trec pe lângă mine iar vântul lin le duce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
La un moment dat, copilul le-a răspuns de undeva de departe, în spatele lor: - Aișea, aișea sus sunt! Atunci, auzindu-l, s-au oprit din alergat și, când s-au întors, au înlemnit: copilul era în vârful grajdului, călare pe coama acoperișului de șiță. Bunicul lui a alergat atunci într-un suflet spre grajd, strigând și dând din mâini: - Stăi acolo-șa, Sebastian, nu te mișca, viu eu acuș’ să te dau jos. Până să ajungă la el, copilul era deja jos
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
de la vale, se căsca o prăpastie adâncă, plină cu jgheaburi ascuțite. Năzdrăvanul de Sebastian luase un prepeleac, îl sprijinise cu capătul gros de pământ și cu cel subțire - de acoperiș, pe partea de la deal, și se suise până în vârf, încălecând coama grajdului. Luat la întrebări de ce făcuse așa ceva, copilul le-a răspuns senin: - Păi, voi mi-aț’ zâs sî nu mî sui în copași, nu șî pi acoperișuri! Asta era prea de tot, îi freca un țânc așa cum voia el!... Nu l-
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
Acasa > Impact > Istorisire > LEURA ȘI URMĂNAȘ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Leura și Urmănaș Pe la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroș, râul ce curgea leneș între munții cu coame rotunde, câteva căsuțe mici, din lemn și lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuați aici din vremuri străvechi. Spuneau poveștile bătrâne că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
cerului, trasând „drumuri / spre răstigniri și ... X. LEURA ȘI URMĂNAȘ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015. Leura și Urmănaș Pe la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroș, râul ce curgea leneș între munții cu coame rotunde, câteva căsuțe mici, din lemn și lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuați aici din vremuri străvechi. Spuneau poveștile bătrâne că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
alături de copii în apele râului din care, în zilele orânduite de căpetenie, se prindea pește pentru ospețe și pentru ... Citește mai mult Leura și UrmănașPe la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroș, râul ce curgea leneș între munții cu coame rotunde, câteva căsuțe mici, din lemn și lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuați aici din vremuri străvechi. Spuneau poveștile bătrâne că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]