1,591 matches
-
mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din armata sovietică, când au intrat în Dobrogea, iar gloanțe se găseau peste tot prin grădină, când se săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun, care, bineînțeles că avea explodată capsa detonatoare. La sfârșit, din vârful unei tulpini de porumb, mi-a improvizat o plută legată cu ață. Mai rămânea să taie o tulpină de stuf de pe lac și undița ar
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
cei bine pregătiți care-au ajuns mai fericiți, realizați în meserie, la loc de frunte ei să fie... păcat, păcat românii mei, de voi, păcat, păcat de toți, păcat de noi... întoarceți-vă, frați, acasă, unde aveți din nou de coasă. v-așteaptă satele, casele părăsite, femeile voastre iubite... copiii-abandonați, uitați, fără de mame, făr’de tați... nu mai robiți pentru străini, nu mai trudiți o viață-n spini! redeveniți demni iară și reveniți la voi în țară, străvechea vatră milenară...! se
BĂJENIE, ROMÂNIE, BĂJENIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365888_a_367217]
-
bulioane. Nu aveau pâine pe masă Și ucideau vițeii în fașă. Uitaseră de petreceri, de nunți și decese. Nunta ținea trei ore, Fiindcă plecau la schimb la ora două. Dar când mămăliga explodează Sunt trimiși din nou acasă, Fără pluguri, coase și tractoare Să lucreze pe ogoare. Tineri, bătrâni și bătrâne Își împart un sfert de pâine Și desțelenesc ogorul Cu săpăliga și tractorul Care abia mai tușește Pe pământ când se târăște. Buruienile-s în toi și de mare soi
DESŢĂRĂNIRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365936_a_367265]
-
fetiței sale dragi. În vara care urmă, cei din casa lui Stepanovic se apucară să extindă ogorul. Semănară mai mult grâu, orz și secară, lărgiră și grădina cu zarzavaturi. Artemie, în loc să umble la vânătoare prin păduri, muncea cu sârg la coasă și la greblă, ori să adune cât mai mult fân și otavă pentru vite și îngrijind culturile de lângă casă. Dumnezeu făcu ca în anul acela să rodească toate, încât hambarul și cămările se umplură. Ba mai mult, Artemie se duse
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
fost marcați profund de experiența exilului, la fel cum cei rămași acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte. ( George Roca - „Însinguratul”) „ ... Cât de dulce-i aerul de țară ... mai ales când pleci la coasă ... îți pui coasa pe umăr și o iei agale câtre fâneață ... pe drum dai bună ziua și te lași purtat de prospețimea dimineții ... nici nu știi când ajungi la fântâna din capul locului ca să-ți umpli vasul cu apă ... și pătrunzi
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
de experiența exilului, la fel cum cei rămași acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte. ( George Roca - „Însinguratul”) „ ... Cât de dulce-i aerul de țară ... mai ales când pleci la coasă ... îți pui coasa pe umăr și o iei agale câtre fâneață ... pe drum dai bună ziua și te lași purtat de prospețimea dimineții ... nici nu știi când ajungi la fântâna din capul locului ca să-ți umpli vasul cu apă ... și pătrunzi, parcă cu teamă
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
furie se-abate peste noi, să nu-ți înneguri gândul și nu-ncerca durerea privește-ne,iubite: tot vară e în noi! Miroase-a grâne coapte sub soarele fierbinte se-nalță ciocârlia și chiot e pe văi, fânețele-s de coasă, copiii vin la râuri, totul în jur e viața și vară e în toi! Nu lua în seamă frigul și ploaia ce se-anunță, ci vino pe la mine când vremea-i de-nserat, închide ușa casei și trage clenciul iute și
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
se-arată toamnași norii se vor cerneiar vântul cu furiese-abate peste noi,să nu-ți înneguri gândulși nu-ncerca durereaprivește-ne,iubite:tot vară e în noi!Miroase-a grâne coaptesub soarele fierbintese-nalță ciocârliași chiot e pe văi,fânețele-s de coasă,copiii vin la râuri,totul în jur e viațăși vară e în toi! Nu lua în seamă frigulși ploaia ce se-anunță,ci vino pe la minecând vremea-i de-nserat,închide ușa caseiși trage clenciul iuteși las-afară toamnasă plângă peste sat
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
e încă departe... Mi-e dor să aud cum detună În iulie norii cu rost, Seceta noastră nu-i bună Și niciodată n-a fost! Gura mea de tăcere e arsă, Pe deal amiroase a fân Și sângeră iarba sub coasă, Alină-i durerea la sân. Se pârguie rodul din floare, Uităm că e vară acum, Ne-așteaptă acolo sub zare Brazdele grele de scrum.. Referință Bibliografică: Vară pe deal... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 561, Anul
VARĂ PE DEAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365304_a_366633]
-
-i vorbească. Într-un sfârșit ceva a sosit. A fost doar în mintea lui, a fost un ecou al fostelor lui suferințe amprentat de trăiri, amprentat de cele învățate cândva care, acum își găseau rostul : „...ce simte firul ierbii când coasa e vecină ?!../ ea pleacă fruntea-n pace,/ răspunse căpitanul, căci are să renască mai fragedă la anul... ”. * Nu a avut cum să o evite, așa cum și-ar fi dorit să o facă atunci când a zărit-o prea de aproape. El era
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
de nisip... La slujba stâlpilor Sub naosul cu stele, Licăriri pe ritmuri de infarct Ploaie de scântei sărate. Oare lumea are început? Și ziua de ce este noapte? Iubirea flămândă ca o lupoaică Dă puilor să sugă Înainte să moară. LA COASĂ Vârful coasei dă cep, mustul verdelui se încarcă aerul, parcă se cimentează aburii de clorofila în nări plăcerea așezată straturi pe limba vacii Vârful coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
La slujba stâlpilor Sub naosul cu stele, Licăriri pe ritmuri de infarct Ploaie de scântei sărate. Oare lumea are început? Și ziua de ce este noapte? Iubirea flămândă ca o lupoaică Dă puilor să sugă Înainte să moară. LA COASĂ Vârful coasei dă cep, mustul verdelui se încarcă aerul, parcă se cimentează aburii de clorofila în nări plăcerea așezată straturi pe limba vacii Vârful coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
este noapte? Iubirea flămândă ca o lupoaică Dă puilor să sugă Înainte să moară. LA COASĂ Vârful coasei dă cep, mustul verdelui se încarcă aerul, parcă se cimentează aburii de clorofila în nări plăcerea așezată straturi pe limba vacii Vârful coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
încarcă aerul, parcă se cimentează aburii de clorofila în nări plăcerea așezată straturi pe limba vacii Vârful coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini de munți (bate toaca, pe Ceahlău) Ridică maiestos din corn, Să-nalțe cerul cu
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
era cazul ca ei să știe cât de neortodoxe îi sunt metodele de ascensiune profesională!), așa că acum câțiva ani a ajuns printre cei din conducerea poliției județene. E șef mare adică. Iar asta nu cadrează nici cu sapa, nici cu coasa. De aceea nu își ajută părinții la muncă, lasă să tragă ei ca boii-n jug, că așa le place, așa-s obișnuiți! De n-ar fi infatuat - „Mă, eu nu m-ating de carne din comerț, injectată cu prostii
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
Acasa > Stihuri > Semne > NU REGRET Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului Nu regret că plec. Uite că nu-mi pasă de-al soartei eșec și de-a morții coasă. Merg în infinit viața s-o continui mult mai fericit, fără să mă chinui. Tot ce aici las o părere este, un plăcut popas într-un vis- poveste. Am venit din har și mă-ntorc într-însul lăsându-vă-n
NU REGRET de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365230_a_366559]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIA PESCĂRUȘULUI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1328 din 20 august 2014 Toate Articolele Autorului Timpul își ascute coasa de condeiul poetului De câte ori scrie i-aude fâșâ itul amenințător Icoane înmuguresc prin copaci Primăvara lucrurile înge nunchează O fi muzica sferelor de vi nă Pașii frumuseții se aud nu se văd De nopți albe mi-s pline buzunarele Aici
EREZIA PESCĂRUŞULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364817_a_366146]
-
dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
Stihuri > Momente > ICOANĂ DIN ALT VEAC Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 963 din 20 august 2013 Toate Articolele Autorului Cu gardul gârbovit de vreme Se-apleacă într-o rână casa Și din rărunchi puternic geme Prin iarbă, ruginită, coasa... Oftează ușa scârțâindă, Când o deschizi încetișor, Trecând prin învechita tindă; Roșesc mușcate în pridvor. Auzul ți-a slăbit și-ți pare Că timpul pentru tine-a stat, Nu mai aștepți nicio schimbare, Doar pe copiii ce-au plecat. În
ICOANĂ DIN ALT VEAC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364994_a_366323]
-
unelte. Ce din hoț se trage de hoț se teme, trăind toată viața sub mii de lacăte înfricoșându-se și de umbra sa. De cealaltă parte foștii breslași, stăpâni pe uneltele de muncă, plug, bou, ciocan, război de țesut sau coasă. Țăran, țigan, meseriaș de oraș sau simplu ucenic viitoare calfă, se întovărășesc în muncă folosind în comun rarele și scumpele unelte, dau cezarului ce-i al cezarului plătind cu tragere de inimă impozite sau dreptul stăpânitorilor funciari. Banul economisit este
PRO, CONTRA SAU PRO-CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366270_a_367599]
-
multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră oile în sat, le urcau acum în locurile de unde le coborâseră după prima ninsoare în toamna care trecuse, și unde le țineau până ce
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
gard e numai lobodă; frunza din prun a tocat-o omida, a fost lăsată la gură prea slobodă. Nu-i asta problema cea gravă. O să fie o grădină aleasă: pentru omizi există otravă, iar pentru buieze mi-am cumpărat o coasă. La stupi albinele cad grele, se fac cocoloașe la urdiniș. Probabil e cules: nu se-agită și nu sunt rebele, nici când furnicile vin pe furiș. Înserarea se lasă domol. În colțul grădinii, printre arbuștii pitici, pe care i-am
ÎN GRĂDINĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366333_a_367662]
-
multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră oile în sat, le urcau acum în locurile de unde le coborâseră după prima ninsoare în toamna care trecuse, și unde le țineau până ce
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
armele în dinți Doresc în România doar sclavi fără părinți! Când buciumul pe dealuri cheamă la libertate De sacrificiul nostru nu te-ndoi, fârtate, Ne-om strânge împreună și vom găsi voinicii Să-ngenunchem tâlharii, și cu ei inamicii! Cu coasa și pistolul se apără o țară Nu cu o rugăciune rostită la icoană, Sceptici să fim cu versul, sfatul și dialogul, Pentru salvarea țării să ne-ascuțim prologul! TRĂDARE DE FRATE Când înfruntam structurile turbate, De securiști și trădători de
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
printre geți!... Iar geții, însetați de Nemurire, Mansarda-i invadează tot mai mult... Popor poet, popor de amăgire, Zamolxis e obiectul tău de cult! Dar Moartea, din frunze, Răstită și neindulgentă, Veni să-l poftească La ultim ospăț. (A zeilor coasă, atoate regentă; O cârpă cernită, întinsă pe băț.) Mi-e verde coroana; Eu n-am murit încă! Mai lasă-mă, totuși, Să mor într-un vers... Am dezlegare și Sacră Poruncă Să-i tai Omenirii O roată din mers! Stăpână
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]