3,186 matches
-
țurțuri, mă uitam mai Întîi la ei cum răsfrîng lumina, abia apoi Îi zdrobeam În măsele. Volumului pe care-l aveam În mînă Îi spuneam „carte“, dar i s-ar fi potrivit mai degrabă denumirea de „caiet“. Chiar eu Îi cususem laolaltă filele la orele de lucru manual, cu un ac lung și cu sfoară de legat pachetele. Paginile erau deja scrise În momentul coaserii, aveau o margine Îndoită și prin Îndoitura aceea treceam acul În două locuri. Iar Înainte de a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
laolaltă filele la orele de lucru manual, cu un ac lung și cu sfoară de legat pachetele. Paginile erau deja scrise În momentul coaserii, aveau o margine Îndoită și prin Îndoitura aceea treceam acul În două locuri. Iar Înainte de a coase Împreună foile groase și a face din ele un caiet, le per forasem cu poezii, care luate din manualul de română, care din antologii Împrumutate de la biblioteca școlii. Nu tran scriam pentru mine decît pasteluri, adică poezii ce puteau fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca măcar unul de-al lor să poată ajunge În America. Banii nu puteau fi strînși pentru toți În același timp, așa că mai ales tinerii erau trimiși pe rînd. A venit și rîndul unui băiat de doisprezece ani. I-au cusut biletul de vapor pe dinăuntrul cămășii, iar pe dinafară, pe piept, i-au brodat inscripția: „Acest copil trebuie să ajungă În America. Rugăm să fie ajutat!“ Scriitorul arată că „civilizația acelor timpuri“, cele de dinaintea primului război mondial, a făcut posibilă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a picura de la Chicago, dacă nu În fiecare lună, măcar Într-un ritm dătător de iluzii. A mai trecut un an cu țîrÎita asta care a apucat totuși să umple o ulcea. Floare nu ținea Însă banii la vedere. Îi cosea și-i descosea dintr-o pernă din odaia ei. Scrisorile de la bărbat Îl ne dumereau și pe preotul care i le citea și i le deslușea. Pomean folosea de la o vreme niște cuvinte de toată mirarea, spunea bunăoară că basu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
decît să fixeze ziua plecării cînd ceasornicarii vor reveni să vadă cum merge pendula. PÎnă În ziua aceea, a mai deșertat o dată perna În ulcea ca să măsoare volumul dolarilor. Mai sporise. I-a luat foaie cu foaie și i-a cusut În haine, lăsînd cîte ceva și la Îndemînă. Meșterii s-au Întors, au văzut că pendula umblă, bate bine ceasurile și jumătățile, drept care s-au oprit pentru plecare asupra unei zile de lucru cînd femeia să fie singură acasă. TÎnăra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Însă, cu prinsă de remușcări, i-a mărturisit tatălui ei totul. Acesta a scăpat ca prin minune de urmăritorii lui. A dispărut În ultima clipă Într-una dintre galerii, nu Înainte de a arunca asupra prințesei un blestem mare: să-și coasă Vilma cămașa de mi reasă, cu Îngăduința de a Împunge cu acul doar de șapte ori pe an. După alții, i se lăsase putere pentru o singură Împun sătură, una singură, și aceea cu păcat greu, numai În ziua de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nici portul nu-i era ca al nostru. E drept, eram printre puținele sate unde costumul național încă se mai purta mai ales la sărbători și era o mândrie pentru fiecare să avem costumul curat, alb ca zăpada țesut și cusut de noi (ei, nici chiar așa ! hai să spunem, de părinții noștri fiindcă noi eram prea mici să-l coasem, da' o cruciuliță-două din mătase roșie tot mai puneam și noi în cusătură, că știm că e al nostru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
purta mai ales la sărbători și era o mândrie pentru fiecare să avem costumul curat, alb ca zăpada țesut și cusut de noi (ei, nici chiar așa ! hai să spunem, de părinții noștri fiindcă noi eram prea mici să-l coasem, da' o cruciuliță-două din mătase roșie tot mai puneam și noi în cusătură, că știm că e al nostru și să-l iubim; doar se știe, până nu muncești tu cu mâna ta, nu iubești și nu respecți nici hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eram tânăr Învățăcel pe băncile facultății de medicină. S-a Întâmplat să-mi placă chirurgia, dar nu așa, de suprafață sau de moft. Ci În tot ce presupune această disciplină a medicinii. Chirurgia nu Înseamnă numai a tăia și a coase, ci a ști când, cum și cât să tai...Urmarea? Aici intervine acel miracol al vieții... Vindecarea! Și toate astea i le datorez acestui om. Și apoi, cei de grad superior mie nu au nevoie de ajutor. Sunt oameni cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu o batistă, se duse să închidă mai bine ușa de la intrare, îi turnă într-o cană niște cafea menado și îl pofti să stea la masă. Lucrurile, începu ea să-i relateze, stăteau cam în felul următor. Sub pretextul cusut cu ață albă al unor restructurări de personal, Sever fusese scos din serviciul lui bun de la radio, serviciu pe care-l câștigase cu greu, prin concurs, și fusese mutat la dracu-n praznic, chipurile cu titlu de transfer, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi păcălită, înșelată. Un pic de viclenie feminină nu strică aici, pentru că, știut este, cui pe cui se scoate... Un fel de vuiet discret, abia șoptit: "Uuuuuuuuuu!"... "Cartea nr. XIII: Moartea!" Doamnă în negru, mască albă de speriat și vitejii, coasă de coasă, trandafir alb rătăcit în decor și ceva care aduce a iad... Sec: "Transformare, schimbare, sfârșituri..." Oftat discret, ușoară tuse teatrală, tăcere... O ninetistă trage perdelele, semn că și eu pot să dau semne de viață, să mimez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plecăm în sus, ci noi singuri decisem să o facem. Și unde credeți că furăm? Piticile și curatele stele puncte erau și când ieșirăm la ele. Stăteau calme și liniștite într-o continuă stare privilegiată, căci ele stelele cerului erau, cusute cu platină fir erau și puse pe întunecata pânză nocturnă pentru înveselirea noastră, pentru a ne ține nouă de urât. Ce făceau ele toată ziua? Întreaga zi, cât ținea ziua invizibile se preschimbau și lângă noi, curioase, veneau. Timpul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Francisco, deși prefera vinul alb de Valdeiglesias, bău din ea pe nerăsuflate. — Ce se aude cu memorialul către suveran? se interesă Vicuña. Poetul se ștergea pe gură cu dosul palmei. Câteva picături de vin Îi căzuseră pe crucea de Santiago cusută În relief pe pieptul hainei lui negre. Cred, zise, că Marele Filip se șterge la cur cu el. — E și asta o onoare, sugeră Licențiatul Calzas. Don Francisco apucă altă carafă. — În orice caz - făcu o pauză ca să bea -, onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
stridentă a Îmbrăcăminții sale o constituia pana roșie ce-i Împodobea pălăria cu boruri largi. Dar chiar și așa, aspectul lui distona cu sobrietatea Întunecată a hainei negre a lui don Francisco de Quevedo, Îmblânzită numai de crucea de Santiago cusută pe piept, sub capa scurtă, tot neagră, care pe atunci se numea herreruelo. Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai le făcusem niște mici comisioane la Ștafetă; restul grupului era compus din Licențiatul Calzas, Vicuña, Dómine Pérez și câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
stâlpi înalți în pământ, se face deasupra pe la vreo trei metri o platformă din scânduri, urcă orchestra, ceterașii, și se trage sus și scara... că pălinca te aprinde! În doi ani, cât au stat acolo, mama a cârpit și a cusut la răni, mai rău ca o croitoreasă. După un an și ceva m-am născut euatunci cred că din tot satul au fost treze doar moașa, lehuza și nou-născuta... Să te uiți pe certificatul meu, mama care avea 25 ani
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
poate de asemenea interveni în acest cadru. O inițiativă privată provenind de la utilizatori, va consta în a pro-pune o indemnizație producătorilor pentru ca ei să accepte să-și reducă oferta. O abordare interesantă, referitoare la internalizarea costurilor, îi aparține lui Ronald Coase. În această perspectivă, un efect extern este pur și simplu semnul de degradare a unui drept de proprietate. Dacă vecinul dvs. reușește să vă împiedice să dormiți cu vocea sa cultivată, înseamnă că dreptul dvs. de proprietate asupra liniștii din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
formă particulară de apărare a dreptului de proprietate prin alte mijloace. Ceea ce înseamnă că internalizarea costurilor sociale este mai întîi o problemă de definire și de apărare a dreptului la proprietate. Iar pentru a-l apăra, piața rămîne pentru R. Coase mijlocul cel mai bun. 2.2.3. Dezbaterea Coase Pigou Se poate spune că A.C. Pigou a fondat prima școală de gîndire în domeniul economiei publice. El consideră că prezența efectelor externe constituie un eșec al pieței. Prin acest fapt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
alte mijloace. Ceea ce înseamnă că internalizarea costurilor sociale este mai întîi o problemă de definire și de apărare a dreptului la proprietate. Iar pentru a-l apăra, piața rămîne pentru R. Coase mijlocul cel mai bun. 2.2.3. Dezbaterea Coase Pigou Se poate spune că A.C. Pigou a fondat prima școală de gîndire în domeniul economiei publice. El consideră că prezența efectelor externe constituie un eșec al pieței. Prin acest fapt, dacă ne concentrăm asupra chestiunii efectelor externe negative, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
externe ca fiind nefaste. În principiu, ar trebui atunci să fie suprimate și puterea publică ar trebui să intervină pentru a sancționa, prin tarificare și /sau reglementare, pe autorii efectelor străine negative; A doua școală de gîndire, reprezentată de Ronald Coase, reflectează asupra gradului de acceptabilitate a diferitelor costuri sociale, deoarece acestea nu trebuie și nu pot fi integral și sistematic eliminate. Cum a arătat autorul american, un cost social poate într-adevăr să fie compensat, deci suprimat, dacă drepturile de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Political Economy, Penguin Books, London, 1995; > Buchanan John, The Economics of Politics, The Institute of Economic affairs, London, 1978; > Buchol Rogene, Essentials of Public Policy for Management, Prentice-Hall, Inc., New York, 1985; > Cabannes M., La politique macro-economique, Armand Colin, Paris, 1994; > Coase R. H., Essays on Economics and Economists, University of Chicago Press, Chicago, 1994; > Constantin Luminița, Dezvoltare regională, Economica, București, 1999; > Crozet Yves, L'Analyse économique à l'épreuve de l'Histoire, Ellipses, Paris, 1989 > Daniel Lean-Marc, La politique économique, P.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
79 2.1.4. Întreprinderile publice 83 2.1.4.1. Concept. Evoluții 83 2.2. Costuri sociale și costuri private 86 2.2.1. Noțiunea de cost social 86 2.2.2. Principiile internalizării 88 2.2.3. Dezbaterea Coase Pigou 89 2.2. Prețul serviciilor publice 92 2.3. Evaluarea proiectelor publice 95 2.3.1. Analiza cost-beneficiu 95 2.3.2. Diversitatea criteriilor de alegere a proiectelor 97 2.4. Demonopolizarea și privatizarea întreprinderilor publice 98 2.4
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
toți banii la filiala din C. a unei bănci din Boston. Se temea de jaf, drumul era lung; astfel, odată ajuns, primea și dobândă. Era în februarie 1886. Donna Iulia urma să trăiască din ceea ce învățase la pension. Știa să coasă lenjerie și să brodeze; putea să ajute copiii micii protipendade la lecții - la franceză, mai ales. Și-ar fi găsit, poate, o slujbă la Primărie, avea scris frumos; se pricepea și la cifre, ținuse registrele magazinului: Tim fusese mulțumit. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sălbăticiune. Să vină în târg! Cu ciomegele o vor căsăpi! Vânătorul de lupi albi, după ce a înecat, într-o băltoacă, cei trei pui bălani, a jupuit lupoaica și a dus blana la tăbăcar. Apoi a tocmit un cojocar să-i coasă din ea cușmă pentru iarnă. Îi venea bine Vânătorului de lupi albi căciula. O purta nițel într-o parte: asta îl făcea să pară și mai semeț. Căciula era semnul primejdiei și stăpânul ei avea grijă să nu o lepede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
predilecția pentru onomatopee a poetului și inovațiile sale lingvistice și chiar prozodice. Iată conținutul poeziei. Cositul: ",La cosit, la cosit,/ Mic și mare a ieșit./ Pitpalaci,/ Și gândaci,/ Peste tot s-au risipit.// Și iuși, iuși,/ Sub tăiuș,/ Dealu-aproape-a pleșuvit;/ Coasă taci,/ Dealul n-a îmbătrânit! în luna august, revista reproduce alte două compuneri macedonskiene destinate copiilor, Nani, nani și Puiu. Le reproducem în continuare și pe acestea. Mai întîi Nani, nani: ",Nani, nani!/ Fani-l leagănă ușor: Ťnani, nani, puișorť
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
de ale lumii păcăleli omenești. ,Călător sunt - își revine poetul, și se cercetează în ultima oglindă a vieții lui aici. Textul e dintr-odată important, sobru, frumos: ,Călător sunt, elegant în veșminte confuze,/ Aici, pe Terra, toți poartă haine stranii,/ cusute de tainice fire, clar obscure!/ Peste umbra mea,/ acoperită temeinic cu înserări și spornice greșeli,/ coboară o sabie gingaș-amară... Doamne, Tu, ce singur ai cântarul, Ocrotește-mi frica de dincolo,/ unde sufletul, sfiindu-se foarte,/ Rămâne prudent, static, la prima
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]