34,665 matches
-
28. I. Seara. Și dacă e totuși diferența de fus orar, cum de-am fost întâmpinați? Cred că vecinătatea Bermudelor își spune cuvântul... Poate că prea mi-am luat vânt cu scrisul. Trebuie să țin cont și de sora talentului. Coborâm în hol la opt. Enrique pretinde că ne așteaptă de la șapte. Fixăm pentru viitor această oră. Facem cunoștință cu șoferul mașinii ce ne va sta în permanență la dispoziție. Se numește Juan, un tip mereu zâmbăreț și destul de degajat. Coborâm
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
Coborâm în hol la opt. Enrique pretinde că ne așteaptă de la șapte. Fixăm pentru viitor această oră. Facem cunoștință cu șoferul mașinii ce ne va sta în permanență la dispoziție. Se numește Juan, un tip mereu zâmbăreț și destul de degajat. Coborâm toți la subsol, unde ne așteaptă masa suedeză. Mâncăm pe cinste, cu excepția lui N. care ciupește câte ceva și pleacă fără nici o vorbă. Îl regăsim în hol. Programul de azi - vizităm Havana din mașină. Prima impresie: un oraș al milionarilor. Totul
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
continuăm excursia, doar în trei. N. acuză o indispoziție - e vorba, zice el, de aclimatizare. Și rămâne la hotel. De altfel a fost absent și toată dimineața, n-a pus o singură întrebare, de vreo două ori nici n-a coborât pentru dezmorțire. Ciudat comportament... Îmi iau inima în dinți și lângă un ficus(?) uriaș cu mii de rădăcini aeriene, pe fondul căruia încerc să mă imortalizez, îl întreb direct pe Enrique ce e cu mirosul ăsta îngrozitor. Lipsa de canalizare
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
dacă pricepi două-trei cuvinte... Practica apartamentelor "la comun" nu e o descoperire cubaneză... (Au mai fost și alte revoluții: vezi Ilf și Petrov.) Ne întoarcem la cină. N. nu este în camera lui și nici de găsit aiurea. După cină coborâm în barul hotelului la propunerea lui Juan. Enrique nu bea. Luăm câte un "mogito" cu Juan, șoferul... La o măsuță distanță de noi, N. și un negru de dimensiuni impunătoare își toarnă dintr-o sticlă de rom. Negrul vorbește ceva
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
le poarte cu atâta grație... Și a doua - cred că am descoperit motivul comportamentului lui N., respectiv - esența misiunii. Dar nu mă grăbesc să fiu sigur sută la sută. Mai am nevoie de probe. (Seara, rămas singur, ca de obicei, cobor la barul hotelului. La tejghea mă întreabă, prietenos, vecinul, un metis sau mulatru, cine să-i mai știe! - "Neamț?" Spaniola mea pare să nu-l satisfacă și după o scurtă trecere în revistă a limbilor de mare circulație ne oprim
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
fetițe impozante în jocul de-a lumile dispărute apoi fantoma din rol pe furiș va veni să le strângă mai tare bluzița căci era pe când se călătorea cu pielea fedeleș în jurul sentimentelor ca ceștile de porțelan o eleganță amenințătoare le coboară abrupt disonant în poală din ceaiul cu lapte reflexia profilului îmblânzește toropită otrăvuri pursânge și nepresimțind degust voluptuos propria flacără în tot mai puținul acela rămân la fel de mult și încă mi se aprind creierii prea ușor pe catranul un pic
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
planetei, termite clădind civilizații mai înalte decât mine cu tot neamul meu în cârcă. Căutător de aur îmbătrânit privind prin sitele sparte ale cuvântului. Îl vreau pe nebunul cel negru aici pe locul ce poartă amprenta de hoit, unde vulturii coboară-n erecție spre ceafa gazelei pierdute. Îl vreau pe nebunul cel negru - limba lui roz tălpile roz albul fosforescent al ochilor. SALTELE În fiecare noapte adorm în altă parte, în alt pat, și fiecare pat se-ncălzește de fierbințeala mea
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Corbul avea pe creștetul capului o pată albă. Atât am observat în timp ce s-a făcut nevăzut. Priveam pe geam. Grădina și curtea mi se păreau teritorii îndepărtate, la care ajungi doar atunci când te hotărăști să deschizi larg ușa casei, să cobori scările și să pășești în iarba moale sau pe dalele late de beton. Gardul viu, tăiat scurt, separă pomii fructiferi de straturile de flori care înconjoară casa. Stăpânul acestui teritoriu este Cuți, un câine de statură mijlocie, cu o blană
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
fi mângâiere A fiecărei treceri de Dumnezeu în Dumnezeu. Sufletul meu e leacul fericirii, Sub el se-așează în ofrandă mirii, Din vindecare în vindecare mergând așa Până la carnea (aer subtil) a ta, Iubito făcută pulbere, Culme pe care duhul coboară Pentru a-mi aprinde rugul, Pentru a mă trage în plămânii săi Până la nuditatea grației. Ce văd din ceea ce nu e vedere? Ce parte a lacrimei a reintrat în corp Pentru ca în veci să-mi fie carne? Ce altă facere
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
Gellu Dorian ESTURI Votca nu că mi-ar fi cîrciuma loc sfînt - Dumnezeu mi-e martor cînd mă-nchin dimineața cînd cobor din mine seara cînd mă-ntorc din lume ca din chin - dar acolo chiar de singur sunt nu-mi lipsește votca din pahare vorbăreață ca un călător fără drum și fără supărare arde-n mine tot ce zace orb și
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
-mi aducă-ntr-un pahar cineva ce umblă prin odaie ca o umbră fără de habar fie treacă de la mine setea foamea ducă-se în lume unde vor numai să mă lase să mai dorm cînd trezit în somn iar să cobor înc'o zi fără să știu de mine de-orișicine-ar fi în jur să mă îmbie să n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie VESTURI Lui Bogdan cînd tristețea-mi face loc să trec frumusețea ei
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
și rece, în care, sub bolți de piatră veche, se odihnesc mari butoaie strânse în cercuri de fier ruginit. În crama lui, la fel ca în toate cavele din sat, intri direct din stradă printr-o poartă mare, fără să cobori nici măcar o treaptă. Doar un singur butoi de stejar, un foudre, în care încap cinci mii de litri, adăpostește un vin tare, un aperitiv, numit, după soiul de struguri, grenache. Alături de el, șase cuve de ceramică și metal, cilindri înalți
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
care le aprinzi nu mai sunt ude, nici înghețate, Îți sufleci mânecile și surâzi de atâta noroc, Dumnezeu ți-a dăruit un braț de lemne uscate. Nu sare așchia lor departe de trunchi precum cuvintele din rugăciune și căldura va coborî până-n rărunchi, în rădăcini de hrean și de pir, lângă dune. Și azi se mai tem în livezile de măslini, să nu se cuibărească, în fructele uleioase, puful de dacos, Catifeaua insectelor distrugătoare Ce azvârle rodul în haos. Toate sunt
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
legată de-o lumânare Ce tresare la cuvântul AMIN. Pe cer creșteau grămezi de urzici și de lobodă vișinie, De leuștean, rozmarin și mărar, Dumnezeu învăța lumina să scrie Ca un Atoateștiutor grădinar. Cartea livezilor Cum a putut să mă coboare din vârful cireșului, unde stam cocoțată cu poeme de Shelley în poală, O să orbești tot citind și citind dar aici nu mă găsește nimeni De-ar fi subțioara crengilor mai puțin ascuțită, mai domoală... E drept că pielea și coaja
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
am dat din cap că sînt de-acord, iar în momentul ăla prietenul meu l-a privit pe barman și i-a făcut din nou semn că poate să taie strîngerea noastră de mînă. Barmanul a oftat, apoi și-a coborît mîna dreaptă peste mîinile noastre drepte, iar pactul a fost consfințit în felul ăsta. A fost consfințit tocmai cînd Leo spunea, pentru a suta oară în noaptea aceea, "Let me see your beauty when the witnesses are gone". Și, imediat
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
de asemenea inventat, pe care îl pronunța gutural, în arșița încremenită a curții. Când hrănea curcanii și iepurii de deșert, pe care Mehria îi prinsese în cuști, o chema să-i vadă și să-i alinte, dar când îndrăznea să coboare mai mult, toată suflarea bungalourilor de cărămidă năvălea la uși, să o vadă. Își auzea inima galopându-i în piept, în timp ce țâșnea, cu un singur salt, de la rezervoarele de apă până jos, la ocolul păsărilor. Într-o zi, un păianjen
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
fetei este mânjit de sânge, iar Alex apropie cât se poate, până când prinde smocurile de păr năclăite. Pletosul e enervat. I se vede botul nemulțumit. I se văd palmele înfipte în umerii fetei. O secundă, două. Apoi trupul ei inert coboară moale pe asfalt. A omorât-o, se gândește și un fior de neliniște îi înflorește în suflet. Descarcă imediat filmul, până când să ajungă Maimuțu acasă, îl și bagă pe You Tube. Gil căuta apatic crimă, 20 octombrie, când a găsit
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
metagnom scrie și el, în subconștientul casei, la Cartea Revelației în alt amar de timp, tu citești din Cartea Revelației, zidit cum stai în clepsidra de floare ce se scutură dintr-un veac în altul. Somnul trec pe lângă somnul tău cobor scara și merg mereu spre o țintă de lângă somnul tău tu mă vezi doar cu ochiul sintetic de după somn, cum migrez eu în apele formelor înspre splendoare și merg mai departe și-n cele din urmă adorm cu mâinile-n
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
i-am cautat? Pentru că am scris un poem pentru ei, poem care se termina așa... Până la urmă toată frumusețea lumii încăpea în noi/ nu aveam cărți de vizită/ nu ne chema în niciun fel de aceea de fiecare dată când coboram pe schitu măgureanu/ atingând linia orizontului ca o navă/ oamenii întorceau capul după poezie hipnotizați de șoldurile ei uriașe/ de amantă regală... și era dedicat unei generații, care a avut puterea să își cristalizeze identitatea, în condițiile în care până
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
taie capul - furat de cultul fântânii din grota sacră? "Din marele subconștient"... Cu sângele țâșnind - să i se taie încă o dată capul, alt cap crescut în locul celui tăiat, și să-i fie aruncat în râul izvorât din grote, pentru a coborî înlăuntrul a ceea ce este misterios: "vouă vă spun, celor ce mergeți în somn". Întărâtați de pofte, de ce nu mă luați în serios? Însetați de sânge, trufași, mândri, alungați până aici de ceata celor morți. Ați adus cu voi noi lămpi
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
țipete, fără culori, încât abia se văd și numai în dreptul becurilor: ninsori mărunte care înclină tablourile în pereții gri. Zilele ating pământul odată cu geamantanele deschise de prea multe haine purtate, dar până seara toate vor fi la locul lor. Ninsoarea coboară în zăpadă ca în unele, puține meserii. Seara, mașinile încep să se atingă: ajung până la culoarea ochilor grei ca două zile de vară subțiindu-și noaptea. În bani vechi, îndoiți, degetele se învelesc să adoarmă visând ce-au învățat pe
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
alb sub trandafirul gri, necredincios. Era vremea petrecerilor. Bisericile își mușcau buzele privind spre sălcii ușoare: se dezveleau inimi de păsări smolite, crescute cu greu, cu pâine mestecată de mamele tinere; cutele cearșafurilor de pe brațe se îngropau pentru totdeauna. Așa coboram încet, mult după miercurea nopții: ca o mânecă, înapoi, la brățara unui ceas. Lăsasem mereu pe masă o iarnă albă, pe jumătate golită, când femeile începeau să limpezească melodii vechi și tulburi la fiecare sfârșit, iar fereastra își gonea florile
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
pe pietrele calde Mai păstram în aer o urmă de pod pe care Am trecut apa cu mii de lumini Ce mi-au aprins văzul Nu știu cînd, foarte, foarte lent, începuse căderea. Auzeam plînsul pietrelor calde în acest început coborît Pe scara luminiscentă Prinsă, salvator, în cădere. O fereastră princiară A Tristei splendoare între colinele reci Privită cu ochii îndrăgostiți de ceea ce văd pe fereastră într-un obraz de lucie lună Aburind cu pleoapele lăsate peste plecarea mea. înapoi în
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
cu rădăcinile-cer Nu i se poate arăta decît Celui ce crede. Portret tărziu Pe ochii mei se așează O plasă argintie; noaptea țese arcade de ceață Pe rîuri de fum. Nu mai vreau altceva. Patetic, sună clopotele de aburi, Tîrziu coborîte peste auz. La rădăcina părului Argintul greu al lunii adînc plecată-n somn Cu pleoapele lăsate ca și lipite-n raze - splendori ce mă îmbracă-n armura nemișcării - Doar coiful cu viziera dantelată e semn al corpului meu de demult
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
în viață care știe, m-aș lămuri. Dar n-am cum să-i cer ajutorul: regula acestor însemnări tocmai aceasta este - să mă descurc de unul singur, fără vreun plan prestabilit, sprijinindu-mă doar pe ce-mi amintesc eu, să cobor în memorie aidoma unui scufundător în apa adâncă, primejdioasă a mării, să cobor bucurându-mă când descopăr cioburile prețioase, aceste fleacuri, să le scot la suprafață și să încerc să le descifrez, să le pun în lumină, să recompun de
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]