487 matches
-
mentă În ulei de măsline puse În boluri chinezești. Mirosul delicios de börek abia scos din cuptor din cuptor adia dinspre bucătărie; brânză albă, spanac, unt și pătrunjel care se topeau și intrau una În alta printre foile subțiri de cocă. Petite-Ma, care avea acum nouăzeci și șase de ani, stătea În capătul cel mai Îndepărtat al mesei, ținând În mână o ceașcă de ceai mai străvezie chiar decât ea. Cu o privire preocupată și oarecum confuză Întipărită pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceapă tăiată mărunt și 200 g telemea tăiată cubulețe. Se călește ceapa în puțin unt, apoi se adaugă ciupercile și mirodeniile. După ce s-a răcit, se pun ouăle și la urmă brânza. Toate se dau la copt împachetate într o cocă făcută dintr-un un ou, 150 g margarină sau unt și făină cât cuprinde. Se coace la foc iute și se servește cu smântână. TOCANĂ DE CIUPERCI CU CASTRAVEȚI MURAȚI 1 kg. de ciuperci, trei cepe, 150 ml de ulei
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
pusă în baiț făcut din 300 ml de vin roșu, felii de ceapă, căței de usturoi, sare, piper, foi de dafin. Din 500 gr. de făină albă, 250 gr. de făină mălai, 2 ouă, lapte cât cuprinde. Se face o cocă turtă. În tava unsă cu unt punem frunze de hrean peste care punem foi de turtă, peste turtă punem felii din carne, printre turte punem rondele de ceapă, usturoi tocat, felii de roșii, pălării din ciuperci, ardei gras tăiat fideluță
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
făină amestecând mereu ca să nu facă cocoloși, mai lăsăm să fiarbă timp de 10 minute, amestecând mereu. VARZĂ UMPLUTĂ Din 300 gr. de făină, un ou, două linguri de ulei, 100 ml de apă, drojdie cât o nucă facem o cocă asemenea celei de pâine pe care o întindem cu vergeaua, apoi o așezăm în vasul unde punem varza. Ungem vasul cu ulei, așezăm aluatul cu marginile pe dinafară, așezăm varza și desfacem frunzele până ajungem la mijloc. Facem o compoziție
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
zahăr, 200 g margarină, 100 g nucă de cocos și vanilie. Se pune la fiert apa, zahărul, margarina și cacaoa. După ce a fiert, se dă la o parte și se pun biscuiții măcinați, se amestecă bine până devine ca o cocă vârtoasă, apoi se împarte în două și se întinde cu mâna pe două coli de celofan sau nylon. Separat facem crema din margarină, zahăr pudră, nucă de cocos și vanilie, după care o împărțim în două pentru a unge blaturile
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
în final, se umple cu baghetă de cacao și cremă de lămâie. RULOURI 300 g făină, 150 g unt sau margarină, 1 ou, o linguriță de oțet, 2 linguri de lapte, puțină sare Totul se amestecă până se obține o cocă, apoi se întinde pe planșetă cu sucitorul și se taie fâșii de 1 cm - 1,5 cm grosime, apoi se rulează pe cornet. După ce s au rulat toate, se ung cu ou și se coc la cuptorul încins la temperatura
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
cea de acum, un acum curat, la fel ca la început. Năvăliră apoi la căldură, lângă vatra din bucătărie. Pe masa mare din mijloc, așezate pe ștergare scrobite, îi așteptau farfuriile adânci, pline cu mucenici. Inele și opturi mici de cocă fierte în apă îndulcită aproape toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor și mai bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de acasă, știa că trebuia să mai aștepte o zi sau două până când se îndurau să-i dea scrisoarea. Acum, în sfârșit, o ținea în mână. Recunoscuse pecetea lui Nicolae cu armele Văcăreștilor. Fusese ruptă, apoi lipită la loc cu cocă. Vigilenții lui paznici își băgaseră deja nasul. Amână, însă, plăcerea lecturii. Deocamdată îi era de ajuns că vedea scrisoarea. Netezi hârtia cu palmele. Examină scrisul, cerneala. Aspiră prelung, cu ochii închiși, acel vag parfum. Acasă. Mireasma odăilor în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându-mi băiatul de mână. Hans îți seamănă leit. Pe băiat nu-l recunosc, așa cum stă în fața mea, desculț, cu picioarele degerate. Dar Wanda a rămas aceeași, cu ovalul chipului frământat ca din cocă. Era blândă în dragoste, ca oaia la tunsoare. - După ce m-ai necinstit, zice a doua, m-ai poftit în cafeneaua hotelului, unde ai citit revistele un ceas întreg, fără să mă vezi, fără să-mi spui un cuvânt, ca și cum gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
garduri, pentru ambarcațiuni mici: șalupe, canoe, bărci cu vâsle, veliere. S-a Întors spre nord, a urmat linia țărmului, sărind peste un gard scund de sârmă, și s-a pomenit În mijlocul unui șantier naval dezordonat de lângă doc. În jurul lui zări cocile multor ambarcațiuni În diferite faze de reparație. Mirosea a rumeguș și a vopsea și se simțea miasma abia distinctă a fluviului Hudson. Un om s-a apropiat prin pâcla deasă. - Hello, l-a salutat Amory. - Ai permis? - Nu. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sală unde se afla o putină cu apă de băut bătută cu piatră acră, și mă întorceam în odaie. Eu băusem la putină. Doicescu bea în odaie, gâfâind și bând încă o dată. Apoi, cu burțile pline de apă și de cocă, amândouă calde, ne culcam. A doua zi făceam același lucru. Campania de lucru a ținut 15 zile. Într-o zi, un prieten de la R. Vâlcea, Costică Vlădescu, cumnatul lui Gri gore Golescu, veni proaspăt din provincie. Bineînțeles, ne-a poftit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Teatrul Odeon) distilează absurdul într-o montare în care se citesc perfect influențele lui Urmuz și Caragiale. Block Bach (Teatrul Odeon) cuplează alunecările de mușchi ale lui CRBL cu virtuozitatea duetului Monica Petrică-Răzvan Mazilu și cu gesturile conflictual miniaturale ale Cocăi Bloos atunci când se ceartă cu poșetă. Capră sau cine e Sylvia? (Teatrul ACT) despica tabuurile și le ridică la plasa convențiilor pentru care nu mai contează adversarul, ci doar răzbunarea pentru sfidarea limitei. OO! (Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț) sexualizează raporturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
-i treacă amarul. Ce să-i faci? Meteahnă mai veche... încă de pe vremea când era și el gospodar. Dar acum numai vântul îi fluiera prin șură și copiii scânceau tustrei pe cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză! Dar toate acestea lipseau cu desăvârșire. Și pe deasupra mai lipsea și mămăliga. Că tata s-a pus de-a hoarța cu cei de la colectivă și cu stăpânirea de la comună. De-amu rodeți-i urechile, că sărăcia noastră îi la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îl trădase. Gosseyn se îndepărtă câțiva pași și examină instrumentul. Nervurile radiale care constituiau antena, tipice, confirmau, dacă mai era nevoie, natura energiei utilizate. Armă magnetică, alimentată de o sursă exterioară, în acest caz - câmpul emis de mașinile magnetice ale cocăi navei. Acest câmp se întindea descrescând pe o rază de vreo zece kilometri în jurul navei. Gosseyn strecură instrumentul în buzunar și încercă să-și imagineze efectul celor petrecute asupra lui Yanar. Fotografiind aparatul, similarizase unul din vârfurile de descărcare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-o frămânți. — Aha, spun, uitându-mă fără expresie la cocă. Mă privește curioasă. — Te simți bine, Samantha ? Pari cam... întoarsă pe dos. — Mă simt bine. Încerc să zâmbesc. Scuze. Are dreptate. Am mintea în altă parte. Haide. Concentrează-te. — Cunosc oameni care au aparate pentru asta, spune, ridicând coca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mat, înăbușit, se auzi în Nostromo atunci când intră în contact cu solul. Vinciurile hidraulice absorbiră zguduitura. ― Am ajuns. Ceva clacă. Un circuit minor, probabil. Sau poate o sarcină insuficient compensată. Apoi un șoc teribil scutură nava. Plăcile de titan de pe cocă vibrară, lansând prin Nostromo un enorm vuiet metalic. ― Pierdut, pierdut! urlă Kane în momentul în care lumina pasarelei dispăru brusc. Indicatoarele de presiune țipară un avertisment când șocul se repercută până-n terminațiile nervoase, electronice și interdependente ale lui Nostromo. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
duce dracu'... Dallas se întoarse spre Ripley: ― Cei doi par foarte ocupați. Aș vrea să știu ce s-a întâmplat. Ceva a sărit. La naiba, sper că daunele sunt limitate la camera mașinilor! Dar ar putea fi mai rău. În cocă avem vreo breșă? (Trase aer în piept.) Și dacă-i așa. unde și cum? Ripley efectuă o verificare rapidă a nivelelor de presurizare pentru alertă critică, citi repede diagramele individuale ale fiecărei săli a astronavei, apoi ușurată în privința stării generale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să fie invers. Nava abandonată era culcată pe o rână și nu trăda nici un semn de viață sau ale unei activități oarecare. De la această distanță, apelul disperat era asurzitor, dar cei trei reduseră volumul receptoarelor. Oricare ar fi fost compoziția cocăi, ea lucea sticloasă, sub geana de lumină crescândă, fapt ce sugera existența unui aliaj care nu putea fi realizat de mână de om. Era oare metal? La prima vedere nu apăreau îmbinări de nici un fel, suduri, blindaje, joncțiuni de panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se gândea la avantajele financiare pe care ar putea să le procure această halucinantă descoperire. Tustrei exclamară surprinși. Kane o ținea una și bună: ― Un fel de astronavă, sigur că da. Lambert, pe care o interesa luciul aproape umed al cocăi curbate, remarcă absența reliefurilor exterioare, a formelor caracteristice identificabile și, nefiind deloc lămurită, scutură din cap uimită. ― Ești chiar așa de sigur? Poate că este o construcție locală. Este năucitor... ― Nu. (Atenția lui Kane se mută spre cele două brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
calm, de aici. Mergem mai întâi spre bază. Apoi, dacă nu se ivește nimic... ― Da? întrebă Lambert. ― Apoi... vom vedea. Porniră la drum, ocolind unul din imensele brațe ale navei. ― Că am ajuns aici, zise Dallas, apropiindu-se de curbura cocăi, un singur lucru mai pot... Pe Nostromo, Ash asculta cu atenție fiecare cuvânt. Pe neașteptate, vocea lui Dallas dispăru. Reveni foarte clar și dispăru iar. Complet. Odată cu ea, și contactul vizual. ― Dallas! (În mare grabă, Ash împunse niște butoane de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
consolă, atinse câteva taste, ceru pe claviatura de programare o mai bună rezoluție a receptoarelor deja puse la grea încercare.) Dallas! Mă recepționezi? Te-am pierdut. Repet, te-am pierdut... Răsuna numai scrâșnetul termonuclear al soarelui. La doi pași de cocă, înălțimea colosală a monstruoasei nave străine era și mai uluitoare. Fuselajul se boltea deasupra celor trei oameni ― vârful străpungea aerul încărcat de praf ― și această masă fantastică părea mai solidă decât roca pe care zăcea. ― Nici un semn de viață, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Și fără intrare. Să încercăm pe aici. Înaintând cu infinită băgare de seamă prin grohotișul de roci sparte, Dallas realiză că astronava îi transmitea un sentiment bizar, cel al propriei micimi. Nu micime fizică ― cu toate că arcul gigantic, curba semeață a cocăi îi făcea pe cei trei oameni infinitezimali ― ci neînsemnătate la scară cosmică. Omenirea nu știa decât prea puțin din univers, nu explorase decât fracțiunea unei extremități. Trebuia să fie exaltant și plăcut din punct de vedere intelectual să speculezi în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pustule de pe flancul navei. Când se apropiară urcând pe stânci, putură vedea mai bine aceste pustule care erau de fapt trei enorme deschizături ovale. Ajunseră imediat sub cele trei vulve inserate în metalul (sau în plasticul, sau în ce?) al cocăi. În profunzime, se îngustau fiindcă alte deschizături secundare mai întunecate se înșirau în ovalele exterioare. Vântul aducea praf și piatră ponce prin deschizături, ceea ce înseamnă că ele se aflau în această stare de câtva timp. ― Seamănă cu o intrare, propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
are să le lase pe toate trei deschise? ― Nu știu dacă sunt deschise; zise Dallas care era de-a dreptul fascinat de cele trei ovale cu buze lustruite atât de diferite de masivele intrări dreptunghiulare ale lui Nostromo. (Păreau integrate texturii cocăi și nu articulate în timpul construirii prin suduri și șuruburi.) Și nici de ce ar fi deschise. Poate că echipajul a vrut să se salveze pe acolo. ― De ce să fi avut nevoie de trei sasuri deschise pentru a se salva? Dallas se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zise Ash prompt. Dar nu ar folosi la nimic. De când au pătruns în astronava necunoscută, i-am pierdut complet. Nu am mai avut contact cu ei de multă vreme. Distanța mică în raport cu transmițătorul străin cuplată cu compoziția extrem de ciudată a cocăi vasului, această combinație a împiedicat toate încercările de restabilire a comunicației. Și crede-mă, am încercat! Ultimul său comentariu conținea o provocare nedisimulată. ― Poți încerca să-i găsești, dacă dorești. Te voi ajuta cât pot. ― Ascultă, Ash, nu-ți pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]