4,113 matches
-
scoate șaizeci de euro. — E împotriva normelor, dar ce nu facem noi ca să salvăm un cetățean român care de luni va fi cetățean francez? — Iar treizeci de euro e puțin. Nu poți nici măcar să comanzi o porție de creste de cocoș. Și eu mănânc creste de trei ori pe zi. — Creste de cocoș? începe Anghel să-și piardă răbdarea. Și coițe de cocoș la micul dejun. Ați încercat vreodată? Sunt un deliciu. Dați-mi trei sute pe zi și batem palma. — E
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ca să salvăm un cetățean român care de luni va fi cetățean francez? — Iar treizeci de euro e puțin. Nu poți nici măcar să comanzi o porție de creste de cocoș. Și eu mănânc creste de trei ori pe zi. — Creste de cocoș? începe Anghel să-și piardă răbdarea. Și coițe de cocoș la micul dejun. Ați încercat vreodată? Sunt un deliciu. Dați-mi trei sute pe zi și batem palma. — E mai mult decât diurna prim-ministrului. — El nu e în pericol să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cetățean francez? — Iar treizeci de euro e puțin. Nu poți nici măcar să comanzi o porție de creste de cocoș. Și eu mănânc creste de trei ori pe zi. — Creste de cocoș? începe Anghel să-și piardă răbdarea. Și coițe de cocoș la micul dejun. Ați încercat vreodată? Sunt un deliciu. Dați-mi trei sute pe zi și batem palma. — E mai mult decât diurna prim-ministrului. — El nu e în pericol să moară. Anghel e disperat: are mână liberă să-i satisfacă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că am deschis o nouă cărare pentru bețivii pursânge. Sau două cărări - să nu uităm de ananasul în oțet, devenit cel mai bun remediu împotriva mahmurelii. Îi așteptăm oricând în restaurantul nostru pe cititorii acestui roman, la o creastă de cocoș asezonată cu coițe de Bresse. Bon appétit! Părerea lui Anghel Nici în Burundi nu e rău. Dacă știi să te descurci. Din păcate, personalul e destul de redus și nu prea am despre cine să fac rapoarte. Dar măcar pot fi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
frigare, cu altă friptură n-are asemănare; și încă de două ori câte zece buturi de vacă, pentru că, pe unde-am umblat, încă n-am aflat mesean căruia asemenea bunătate să nu-i placă. Să mai adaogi domnia ta patruzeci de cocoși și tot atâția curcani pântecoși, din care ne-om da silință să pregătim borșul și răciturile de trebuință. Din iazuri să ni se tragă negreșit, în fiecare dimineață, câte un năvod din cele mari cu pește burdușit. Zece burdufuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
săteni, era un moșulete cu care nu ne-am înțeles. Și era seară, începe ploaia. Toți trăgeau pe dreapta, stăteau liniștiți, numai io cu Dacia mea, de nici pe viteza mare nu aveau ștergătoarele cum să facă față, mă dădeam cocoș. Până la urmă, se și înnoptase, tragem pe dreapta. Fuseserăm înștiințați, să nu stați noaptea prin parcări, că se fură, că Tiruri, că turci... că și românii mai repede fură pe români. Tragem pe dreapta, din ce în ce mai rău. O noapte de coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de la târg, caută-l pe Costăchel. Spune-i să mă aștepte la primărie... E mai nimerit acolo. Mergi sănătos, Petrache, și să n-ai grijă, că știe el moșneagul ce face... Când pulberea ultimelor stele se topea în înalturi, iar cocoșii cântau de ziuă, moș Dumitru a înhămat armăsarul la sanie. Un pui de ger întărise omătul, care, de câteva zile încoace, pornise să se topească. Zamfiră, dacă întreabă careva unde sunt, îi spui că îs la pădure, să aduc un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
astâmpără, ci vânzolesc lumea fără ostoire. Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm evoluția evenimentelor . Suntem prea mici, deși avem suflete mari. Deciziile le iau cei din fruntea țării. Noi trebuie doar să ne supunem - a conchis învățătorul. Cântatul cocoșilor anunța crucea nopții. Cu oarecare părere de rău, inginerul s-a ridicat. Stimate gazde, s-a cam făcut vremea de plecare. Rămâneți cu bine. Domnule inginer, am să plec și eu, pentru că avem același drum o bună bucată de cale
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spune răspicat ce și cum. Agronomul, însă, pe lângă ziare, mai are și un aparat de radio și el știe cam ce făină se macină la moara lumii. De asta îl invit la nașu’. Acum, hai la culcare, că acuși cântă cocoșii de miezul nopții, iar mâine am multă treabă. Și unde mai pui că vine și unul de la județ, cu nu știu ce treburi... Dimineața, ca de fiecare dată, Petrache a strigat din prag: Ești gata, Costache? Hai, băiete, că soarele-i de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a luat mai la o parte și mi-a spus: „Costăchele! Poate ești singurul ostaș din armata noastră care are norocul să lupte pentru satul și chiar pentru casa lui... Fă-o așa cum știi mai bine. Îți urez noroc!”... Cântecul cocoșilor de la miezul nopții a găsit cele două formații - a mea și a caporalului Tânjală - la locul ordonat. Adică în cimitir. După ce am rânduit ostașii cum trebuia, lam văzut pe caporal că se apropie de mine. Era bun de glume mehenghiul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și două zile pe o ridicătură de pământ și am ținut sub observație malul apei... Ne-am notat în gând mișcarea grănicerilor... Pe noi ne interesau pauzele în zona noastră... Le-am găsit și pe acelea... După primul cântat al cocoșilor, urma o pauză lungă, până spre ziuă. „Poate a da Dumnezeu și nu și-or schimba obiceiul” - am șoptit eu, plin de îngrijorare. „Se vede că nu știi. În armată lucrurile merg după un tipic care se schimbă rar de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru a se convinge de adevărul spuselor lui. „Da! Am avut dreptate! Uite-te la ei. Fiecare poartă pe chip un bob de negură... Asta-i pecetea rămasă după ascultarea grozăviilor povestite de Costăchel”... Când s-au ridicat de la masă, cocoșii vesteau cumpăna nopții. S-au despărțit fără efuziuni de veselie. Asta era o dovadă în plus că inginerul Cicoare a avut dreptate... Petrache! Plugul cela mai este bun de ceva? N-o ruginit sub șopron? Este. Și te așteaptă de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
După ce și-au mai tras sufletul, unul din ei a cătat sămânță de vorbă: Mă Petrache! Parcă te-am mai întrebat eu. Sau poate că nu. De ce se cheamă locul ista „La Crâșma din drum?” Apoi asta-i la mintea cocoșului, Costache. Aici o fost cândva o crâșmă. Ce mare filozofie? Cum adică? I-o venit unuia - așa peste noapte - să facă o crâșmă aici în pustietatea asta? Și gata? Ia pune tu oleacă mintea ceea a ta la treabă și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai potrivită! Noaptea se așternea peste toate aceste Întâmplări mărunte, adâncind pe fiecare Într-un somn lin și dulce sau Într-un “coșmar”. O! Dimineața era minunată când toți ai casei dormeau. Era cea mai blândă și duioasă Îmbrățișare! Dar, cocoșul dracului! A Început să cânte cât Îl ținea pliscul: “Cu-cu-rigu! Cu-cu-rigu! Și mirajul unei liniști rupte din rai ( un fals rai, desigur) a dispărut ca prin farmec! Mama, buimacă de somn, s-a lovit cu capul de scândurile patului, uitând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ajuns la ieșire. Oh! Am răsuflat ușurată! Credeam că nu mai scap din vâltoarea ce mă cuprinsese, vâltoare care mă ademenea asemenea unui ochi de apă viclean care vrea să te ducă În adâncuri. Acasă ne aștepta o supă de cocoș cu găluște. La desert am avut plăcintă cu brânză ( pască poloneză) pe care o făcusem cu o zi Înainte. Fructele (smochine, kivi, struguri), ciocolata nu lipseau de pe masă. Seara, Înainte de culcare, am băut un ceai verde cu lămâie și miere
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de milioane de ori după zbuciumul pe care îl auzeam în trupul meu, numai că nu găsisem un prăpădit care să fie în stare să-mi domolească acest zbucium, toți te călăreau la mare repezeală, apoi se scuturau ca niște cocoși împintenați, să nu rămână vreo urmă de praf din ființa ta pe ei". Doamne, mă gândesc în sinea mea, femeia asta chiar că are un suflet rănit. Mă uit printre degete la soarele australian. Este departe în mijlocul cerului, cerul este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
audă nimic, dar vocea din interiorul ei e din ce în ce mai insistentă, "nu-ți aduci aminte cum te-a tratat ultima oară, v-ați întâlnit în oraș ca doi străini, v-ați plimbat pe străzi în timp ce el îți spunea povești cu roș cocoș, tu ardeai de dorințe, te-a băgat într-o cofetărie, ți-a cumpărat o înghețată și a căscat îndelung până ai terminat de mâncat, îți venea să fugi, erai atât de umilită încât îți venea să intri în pământ, el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
orașului, pe malul unui pârâiaș ce alerga zglobiu ca un mânz slobozit, în lunca plină de sălcii plângătoare, era instalată tabăra bulibașei Iorgu Stănescu. Noaptea cuprinsese întinderile. În depărtări, se auzeau, ca ultime arpegii pe cale să se stingă, trâmbițele unor cocoși întârziați. Întreaga șatră dormea somn de piatră. Vântul se cumințise, nu mai lătra a pustiu. Luna, cu fărașul ei de aramă, aduna cu hărnicia unei gospodine, puzderia de scântei din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dar de fapt căută de zor un prosop să-și șteargă lacrimile. Ina plângea, plângeau și băieții; numai Alex, venind din bucătărie cu sticla de șampanie, era cel mai tare, el își făcuse programul și acum era pe post de cocoș: - Hai, ridicați paharele fără toasturi și fără lacrimi, ce Dumnezeu, e poate cea mai fericită zi din viața noastră, nu!? Copiii îi mai sărutară o dată mâna Inei și o porniră către camerele lor, purtând cu ei întreaga frumusețe a unei sărbători
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nimeni unde putea să se afle. Seara se încheie cu unele obscurități, fiind minată de vestea pe care le-o adusese Vișinel. Părinții se culcară târziu. Lumina din camerele lor nu se stinse multă vreme chiar după primul cântat al cocoșilor. Alex ieși pentru puțin timp pe terasă. Simțea nevoia să ia puțin aer proaspăt înainte de a intra în dormitor. Privi cerul. În seara aceea luna nu-și fericea pământenii cu lumina ei blândă, liniștitoare. Candelabrele stelelor nu împodobeau bolta cerească
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de pădure îfragi, afine, zmeură și mure) ne plăceau în mod deosebit pentru parfumul lor atrăgător și ne deplasam kilometri buni pe cele trei dealuri: Buzăul, Runcul si Barbușca, trasee bogate și-n ciuperci îhribi, vinețele, gălbiori, râșcovi, nicoreți, creasta cocoșului, opintici) pe care, dacă nu le duceam acasă, le savuram coapte în jarul și spuza unui foc de cepuri aprins pe malul râului Moldova, împreună cu cartofi noi sau știuleți de porumb. Festinul avea ca desert un ritual original, acela de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vină și să sfințească locuința. Că, de-acum, voi avea o viață de fericire. Ce? Nu vă vine a crede? Duceți-vă și vedeți. Că totul a fost fără pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată cergă, făcând-o și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-vă și vedeți. Că totul a fost fără pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată cergă, făcând-o și mai frumoasă, și mai dragă, localnicilor, decât cum era, și li se arăta, în restul timpului. Un concert măiestru, nemaiîntâlnit, parcă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
satului. În scurtă vreme această populație de cântătoare a scăzut în așa măsură, încât, în ultimele nopți, abea dacă mai spărgeau noaptea și zorile, câte un cucurigu, ici-colo. Mătușa fântânarului din centrul așezării avea cel mai mare, frumos și vestit cocoș. țiganii găinari au vrut să dea lovitura și la fântânăreasă. Cocoșul, însă, de toate cele patru ori, când a fost atacat,a scăpat cu bătutul din aripi și cu zburatul, pe vârful casei celei noi, din mijlocul curții. De teamă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
așa măsură, încât, în ultimele nopți, abea dacă mai spărgeau noaptea și zorile, câte un cucurigu, ici-colo. Mătușa fântânarului din centrul așezării avea cel mai mare, frumos și vestit cocoș. țiganii găinari au vrut să dea lovitura și la fântânăreasă. Cocoșul, însă, de toate cele patru ori, când a fost atacat,a scăpat cu bătutul din aripi și cu zburatul, pe vârful casei celei noi, din mijlocul curții. De teamă, frumoasa vietate, nici nu mai coborâse, de acolo, de mai multe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]