1,269 matches
-
în mare, dând să se apropie de valurile ceva mai îndepărtate, până la care trebuiau să calce și să alunece pe bolovanii capitonați cu alge și mușchi, oprindu-se la tot pasul pentru a inspecta fascinantele bălți adunate între pietroaie. George, cocoțat pe o stâncă joasă, izolată în nisip, ședea și privea marea. Mai departe, pe coastă, se putea zări un colț al casei Maryville, printre stâncile care, în acel punct, se sumețeau aproape până la demnitatea unei faleze. Plecaseră dis-de-dimineață, așa încât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zet. Cu puțin înainte, pornise să înoate vârtos și se îndepărtase mult de țărm. Era atât de plăcut să se joace cu cățelul în apă, niciodată nu o mai făcuse până atunci; îl urmărea cum plutește, pe urmă și-l cocoța pe umăr și iar îi dădea drumul, îndemnându-l să înoate. Era minunat! Valurile deveniseră din ce în ce mai înalte și-l plesneau cu mai multă forță, iar crestele erau șfichiuitoare. Se profilau întunecate pe cer, pentru că soarele intrase pe după un nor. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Oenanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? își transformă ura față de ei înșiși în ură față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape douăzeci de veacuri în comunitățile de iluminați răspândite cam peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nimic. Dar imediat ce avea să facă rost de bani va repara motocicleta și chinul acesta urma să se sfârșească. Pe motocicletă avea nevoie doar de jumătate de oră pentru a-l duce pe Kevin la școală. Puiului Îi plăcea motocicleta. Cocoțat pe șa, o strângea cu o putere exagerată, de parcă ar fi vrut să se topească În ea, turtindu-și gura, nasul și casca de spatele ei. — De ce trebuie să mergi la muncă? Începu. De ce trebuie să merg la școală? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
obligase pe Kevin să se așeze lângă ea - nu pentru că ar fi vrut să-i facă o plăcere, dimpotrivă. Nimeni nu voia să se așeze lângă Buonocore, dar ea era o fetiță bună și cuminte. Așa spuneau toți. Kevin se cocoțase pe scaunul de lângă ea, atât de aproape Încât șoldurile li se atingeau. Camilla era atât de emoționată, Încât aproape că făcu un atac de astm și trebuise să-și golească tot sprayul. Până când ajunseseră la San Pietro, nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fetele, chiar și cele drăguțe, au tălpile urâte. Picioarele Valentinei sunt incredibil de lungi - cu degete scheletice - căci va fi foarte Înaltă: a trecut deja de un metru șaptezeci și trei. Apoi Își vopseau unghiile cu ojă albastră. Alteori stăteau cocoțate pe gărduleț, În fața institutului Miriei, care studia la Turistm, pe strada Panisperna, sau coborau pe Corso și mergeau să asculte noile apariții de la mesageriile muzicale. Petreceau ore Întregi În megastore cu căștile pe urechi, și ea asculta Într-adevăr piesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi plăcut să vadă ivindu-se de sub nori nu trecutul, ci viitorul, căci viitorul Încă nu s-a Întâmplat și ar putea fi chiar foarte frumos. — Intrarea se face pe bază de subscripție, o avertiză un tânăr cu părul verde, cocoțat pe un bidon, În fața ușii de fier Întredeschise. Maja nu Înțelese ce voia să spună și Îi ceru să repete - pentru a-i asculta cuvintele trebui să se aplece Înspre el, aproape să-l atingă. Băiatul avea același miros ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
recunosc că pe mine unul a început să mă irite ideea, repetată obsesiv, că televizorul imbecilizează. Cu atât mai mult atunci când o aud de la oameni care, pe vremea lui Ceaușescu, și-au pierdut zile întregi din viață în felul următor: • Cocoțați pe bloc sau pe casă, într-o poziție de alpinist, dar fără nici un fel de asigurare, învârtind antena spre ruși sau spre bulgari: „Se vede?... Lasă-așa...“; • Discutând savant despre avantajele și dezavantajele dintre „antena sutien“ și ligheanul de aluminiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
nu se gândea la ce mă gândeam eu. Avea acea încredere absolută, tipic burgheză în faptul că toate erau în regulă, camera, mobilele ei mari și vechi, rufele în dezordine ale copiilor. Lăsată de capul meu, am reușit să mă cocoț în vârful fotoliului și am putut să inspectez împrejurimile mai în voie. Pe pereți erau câteva tablouri - acele năstrușnicii moderne, abstracte, nu prea pe gustul meu - și un instrument de lemn primitiv, probabil din Africa, care dădea senzația că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
crede că, ce se aude din televizor nu e muzică. În cele din urmă, toată povestea se termină cu o bătălie generalizată cu perne. Din cînd În cînd, se cațără pe ramele metalice și se vîră Între mine, care stau cocoțat Într-unul din paturile de sus și nu pot să mă mișc de emoție, și ecranul televizorului. Chipul Întunecat de urmaș al veneratorilor lui Kali se suprapune rînjind vesel peste figura cheală, de Nosferatu miniatural, a lui Sal Solo. — E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
privește cu o curiozitate neutră, științifică). Ai să te vezi planton 2, la ora două dimineața, chinuindu-te să schimbi becul din camera de duș (spart strategic, nu e greu de ghicit de ce camera de duș trebuie să fie Întunecoasă), cocoțat pe un scaun, În timp ce șoferul comandantului de baterie, Împreună cu comandantul de baterie Însuși (care În seara aia era OS), suferind amîndoi de o veselie bahică nestăpînită, se joacă cu Întrerupătorul (bă, io zic să te facem pe tine bec), iar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
are un aer țepos și arogant și sfidător, mai ales față de unii superiori. Soldatul nu are nimic de comentat, Încasează cu bucurie toate aceste reproșuri. Îi mulțumesc comandantului de baterie că m-a scăpat de onoarea de a mă vedea cocoțat pe un mal de pămînt, făcînd instrucție cu următorul ciclu de răcani. Altfel, comportamentul meu nu produce prea multe neajunsuri. Și nu e singular. Știe foarte bine că un vînt de nesupunere (uneori de rebeliune) bate prin dormitoare. Pentru că există
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
moarte. Și a lăsat lumea Împărțită Într-o ordine aproape la fel de paranoică precum războiul Însuși. Adevăruri care aleargă umăr la umăr În conștiința speciei, alături de altă imagine (căci, pînă la urmă, la ce bun atîta cinematografie?): un soldat american victorios, cocoțat pe turela unui tanc, cu casca desfăcută și lăsată pe ceafă, Împărțind mici daruri (țigări, ciocolată, prezervative, praf de scărpinat) unei cete de copii care aleargă desculți În jur, În timp ce-i zbiară rîzÎnd unui camarad de luptă o replică Însoțită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
minuni al meșterului făurar. Așa eram eu pe atunci și nu m-am schimbat: prost. Titel ăsta nu doar mi-a vândut, dar a și cumpărat, În felul lui, de la mine câte ceva. Într-o zi ne jucam leapșa-n copac, cocoțați Într-un cireș Înalt din fundul grădinii unui vecin. De-acolo, de sus, se vedea totul prin curțile din dos, cele pe care de la drum nu ai cum să le zărești. În bătătură la noi, bunica Întindea rufele pe culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărțile, profesorii, până și amărâtul de compas ori de echer cu care nu reușeam să fac cum trebuie vreo amărâtă de figură la geometrie ori la cine știe ce materie. (O ingineră care ne Învăța desenul tehnic și care, pe un scaun cocoțat pe catedră, punea câte o piesă ca s-o trecem pe caietele cu hârtie milimetrică a fost prima care și-a exprimat adânca exasperare pe care i-o provoca sărăcia mea de minte: „Băiete, cât poți să fii de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochii și obrajii trăgătorului. Așa ceva pățise și vărul lui Ectoraș, căruia - cu toate că era priceput și-și făcuse destule socoteli În clipele când mânuia, grijuliu, vergeaua - Îi explodase o capsă În ochi, pe când se străduia să ochească guguștiucii dintr-un cuib cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu-se să-și arate prea pe de-a dreptul mândria. Maică-sa, de câte ori Îi oblojea pleoapele umflate, vinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Oenanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? își transformă ura față de ei înșiși în ură față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape douăzeci de veacuri în comunitățile de iluminați răspândite cam peste
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
subl. aut.) [...] Este viitorul poeziei imens? Nu mai poți fi chiar atât de sigur, în zilele noastre, după ce poezia a simțit mușcătura fatală a Modernismului. (subl. aut.) Criticul cere prea mult, poetul încearcă prea mult [...] poetul inteligent de astăzi suferă, cocoțat într-o poziție pe care nu o poate ocupa la nesfârșit vulgarizând, el stă călare pe un gard și nu știe sigur în ce parte poate coborî."243 În aceste condiții, clasicismul oferea un punct de stabilitate, un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în alimente, pe locuință, asupra fetelor...”. Iată cum sacrificiul lui Lazăr devine rit de fertilitate, cuprinzînd deopotrivă regnul vegetal, zoo și uman. Partea care interesează aici privește moartea lui Lazăr: pur și simplu, cade din copac, se rupe creanga; sau, cocoțat pe ea, o taie cu inconștiență. Se merge direct la țintă, fără complicații dramatice cu duhurile Galla ori cu „cel ungurean”. O asemenea „cauză” a morții este de-a dreptul rizibilă. Se cunosc basme care narează nașterea eroului dintr-un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Gata, îl văd pe chelner! Duce cafeaua la trei mese mai încolo. Cu siguranță mă va remarca! Ei, nu; se depărtează din nou. Sunt nedumerit. Vreau să par calm și politicos în acest cadru elegant și aș vrea să mă cocoț pe scaun, să îmi flutur mâinile ca o majoretă și să țip: „Aici! Aici!”. Stai, chelnerul mă observă! Se pare că își aduce aminte de mine - acum câteva ore, nu-i așa? Se duce grăbit în hol și apoi se
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Astăzi, pornind de la imaginile imateriale și fără subiect ni se dezvăluie singularitatea imaginilor de celuloid și semnate. Nu că am avea vederea mai pătrunzătoare decât a înaintașilor noștri. Suntem pur și simplu, ca la fiecare pliu al istoriei, "niște pitici cocoțați pe umerii unor uriași". Și aici, nu există noutate decât în retrospectivă. Mediasferele depind în ultimă instanță de principalul vector material de transmitere. Cum arată și numele, videosfera începe de la video. Frontiera între două vârste ale vizibilului este rareori vizibilă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
curte Robertei Stanwell (nici o legătură cu tutunul de pipă Stanwell!). Cei doi au crescut în Berlinul de Sus, o localitate ce se întindea pe mai bine de patru kilometri. Și asta nu pentru că ar fi avut mulți locuitori, ci deoarece, cocoțate pe dealuri, casele erau despărțite de văile domoale ale minunatului peisaj colinar. Când a apărut gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
ani de muncă literară. Cu acest prilej, Barbu Lăzăreanu îi adresas e o scrisoare ce suna cam așa : „Tinere moșnege, Sub pădurea noastră, pe poienele stufoase, a căzut brumă. Iar în fața luceferilor noștri, călare pe câte-o țarcă, s-au cocoțat niște ochelari. Cât despre mielușeii albi, s au cam dus și ne au lăsat capul ca sâmburii de harbuzoaică. Și la nuntă cine-ți joacă ? — Sfântă poamă busuioacăʺ. Mă privea râzând cu ochii de după ochelarii în ramă subțire de metal
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
au băgat în față să conducă țara, s-au comportat sub orice critică, este normal ca populația să fie dezamăgită. Să fie dezamăgită și să nu mai înțeleagă rolul politicii și al politicienilor în societate. ,,Politica” neisprăvitului și al escrocului cocoțat în posturi nemeritate (o atitudine clar conturată) este aceea de a duce populația în eroare, de a nu se ajunge la o stare de normalitate. - De ce ? - Din simplul motiv că , dacă s-ar ajunge la o societate normală, toți aceștia
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]